Uneori, iti doresti un produs pentru ca iti place descrierea lui, altadata pentru ca iti place cum arata, altadata ti-l doresti pentru ceea ce iti imaginezi tu ca este acel produs, altadata parerea unor oameni pe care ii respecti despre acel produs te convinge ca merita sa il ai, in fine… motive pot fi multe. Ce se intampla cand iti doresti un produs pentru toate cele enumerate mai sus?! atunci e grav… citesti despre el, visezi cum ar fi sa il ai, incepi sa ravnesti la el si ajungi sa crezi ca viata ta nu poate avansa daca nu il incerci.
Asa s-a intamplat cu mine si cu o miche. Am vazut-o pe forumul de la fresh loaf, unde a fost incercata de cei mai experimentati membri, si toti au elogiat-o. O paine asa de mare, si atat de buna incat e pacat sa o faci mai mica, ba din contra, mai bine o faci si mai mare. O paine care isi schimba aroma in timp, si pe masura ce sta, devine tot mai buna, lucru confirmat de toti cei care au incercat-o. Am visat la aceasta paine mult timp, dar mi-a fost si frica de ea in acelasi timp. Eu cu painile rotunde nu am fost foarte prietena, ani de zile, nu reuseam sa le dau forma si ieseau de obicei mici monstri. Cand in sfarsit am hotarat ca nu mai pot trai pana nu o incerc, am esuat, iar visul meu despre o paine mare, umflata, rotunda si frumoasa, s-a transformat intr-un cosmar despre o paine mare, lata si turtita. Am dat mai mult de jumatate din ea mamei mele, careia ii revin toate experimentele mele esuate, dar dupa cateva zile am inceput sa regret ca am dat-o. Era o paine a carei forma ma intrista, un reminder ca mai am multe de invatat, dar dupa trei zile gustul m-a cucerit. Am mancat-o singura, savurand fiecare feliuta, si am stiut ca la un moment dat, o voi face din nou.
Asa a aratat painea mea ratata:
Cred ca sunt doua luni de cand cochetez cu ea, planificand-o si visand-o, dar in acelasi timp avand cosmaruri cu paini turtite.
Astazi m-am simtit increzatoare. Intre timp am mai citit, sper eu ca am mai invatat cate ceva, si am decis ca dorinta de a o manca din nou e mai mare decat frica de un nou esec. Sunt in plin proces de Stretch and Fold, aluatul arata si miroase nemaipomenit, iar maine experienta mea, sau lipsa mea de experienta, isi vor spune cuvantul. Nu va dezvalui reteta acum, nici originea acestei “miche”, dar veti auzi toata povestea in momentul in care cosmarul meu se va sfarsi.
13 replies on “Miche, un vis si un cosmar – Miche, a dream and a nightmare”
Sarutmana Codruta!
Asa-ti trebuie! Macar am consolarea ca nu-s singurul cu obsesii dobandite pe bolg. Eu de o saptamana, zi de zi, numai paine cu seminte visez, experimentez, ratez, “imbunatatesc”, mananc, dau la degustat, etc. Deja imi iese gustoasa, corect dospita si coapta dar nicicum nu-mi iese asa de frumoasa ca a ta. Mai incerc. Trebuie sa iasa!
Mult succes cu miche!
:)) ciau, stefan. Mi-e greu sa ma pronunt, dar mi-e teama ca urmeaza inca o ratare. Ma bucur sa aud ca ai incercat painea cu seminte, si mai ales ca iti place. Ganduri bune, Codruta
Mai Codruta, stii ce-mi place mie la facutu’ painii ? Ca atunci cand ai o ratare de genu’ asta ( bake off – cum zic anglo-saxonii ), painea respectiva tot e buna de mancat ! Mie cel putin nu mi s-a intamplat vreodata ca o paine ratata sa nu fie buna de mancat ! Si am ratat destule in cei aproape 3 ani de cand fac paine cu maia. Mai ales cand schimb faina, mi se intampla sa nu-mi iasa painea. Tu ce faina folosesti ? Ai remarcat vreo diferenta intre diferite firme ca sa ai o preferinta anume ?
iulian, exista doua faini pe care le folosesc cu precadere, una e 000 una e 550, dar nu le pot numi preferinta, si nici nu tin neaparat sa le fac reclama. Am incercat multe marci romanesti, dar am fost dezamagita. Cea mai buna faina cu care am lucrat a fost una alba bio pe care mi-am adus-o din franta. Faina integrala, de secara, sau de grau, cumpar de la magazinele bio, si mi se par foarte bune. La capitolul faina alba, inca mai caut…
Incerci sa reproduci Poilâne miche cumva?
razvan, la vremea respectiva incercam sa fac “miche Pointe-a-Calliere”. Am citit pe forumuri si despre una si despre alta, si cei care le-au facut pe amandoua, o prefera pe asta (M, P-A-C).
Am scris primul post in graba, de pe telefon si din dorinta de a ghici tipul de miche pe care vrei sa-l reproduci.
Acesta trebuia sa fie primul meu post.
Doresc sa te felicit, Codruta, pentru extraordinara aventura in care ai pornit si pentru altruismul cu care ne impartasesti drumul, uneori anevoios, si rezultatele tale, majoritatea excelente, dar si pe cele mai putin satisfacatoare!
Blogul tau mi-a fost recomandat de un prieten, si am tinut o pagina deschisa permanent cu el in browser, timp de doua saptamani.
Am recunoscut pasii gresiti si satisfactiile prin care am trecut si inca trec si eu.
Pregatesc mancare din placere de vreo 6 ani, pizza de vreo 4 (pe atunci umblam sa-mi fac rost de placa de granit 40/42 cm pentru cuptorul electric), iar paine cu sourdough am facut prima data acum 2-3 ani, dar am renuntat, din cauza timpului necesar si a faptului ca prietena mea nu a fost incantata de gustul specific.
Datorita blogului tau am decis sa ma reapuc. Am pornit cultura si sper sa devina maia in cateva zile. Daca imi reuseste, voi incerca painea ta cu seminte. Imaginile m-au fermecat. Nu am vazut paine care sa arate mai bine.
Retetele de pizza le-am luat dupa indelungi cautari pe forumul pizza.it si voi mai reveni cu observatii si comentarii la posturile de pizza.
Iti doresc succes in continuarea povestii!
Razvan, noua (mie si prietenului meu) ne-a placut painea (sourdough) inca de la prima incercare, dar trebuie sa recunosc ca am avut toate gamele de “acru” de la acru, la acrisor, pana la inexistent acru. Cred ca o singura paine (de secara) am fost foarte acra, si nu am putut sa o mancam. A fost prima pe care am aruncat-o, iar in doi ani jumatate am aruncat in total doua paini. Dupa un timp am invatat sa reglez gustul, am inceput sa inteleg cum functioneaza maiaua si ce efect are asupra painii o maia lichida, una solida, una alba, sau una de secara. Am facut ieri o paine atat de usoara si cu miezul atat de moale, fara pic de acru in ea (o sa o postez in curand), greu de imaginat ca nu avea drojdie in ea. Iti spun toate astea pentru ca imi imaginez ca prietenei tale nu i-a placut gustul acru al painii, si daca am dreptate, vestea buna este ca gustul acru se poate elimina.
In alta ordine, nici nu ai idee ce mult ma bucur ca iti place blogul meu si ca te inspira.
Povestea si jurnalul meu continua, cu bune si cu rele, si comentariile tale vor fi binevenite, oricand.
Codruta
Mai degraba cosmar, pentru mine. Am facut painea dupa reteta lui Hamelman. Totul a decurs foarte bine chiar daca aluatul are grad ridicat de hidratare (82%) pana in momentul dospirii. Prima greseala a fost ca l-am lasat sa dospeasca la temperatura camerei si nu la rece. Dupa 90 min era in faza de dospire maxima si am decis sa o dau la cuptor. Cand am rasturnat painea pe paleta, merita sa vezi cum a inceput sa curga in toate partile. repede am deschis usa cuptorului, am reusit sa nimeresc placa (fiindca purtam ochelarii iar cand am deschis cuptorul acestia s-au aburit) si cu putina panica speram sa nu-mi curga prin cuptor. Nu s-a intamplat dar arata ca o masa imensa de aluat, crescut putin. De scoring, nici n-am mai pus problema.
Cam asta a fost experienta mea cu Miche. Incerc sa-nteleg unde a fost problema. La framantat, la impaturiri simteam cum prinde putere. Sa-l fi lasat prea mult cu 1/2 ora la dospit? Foarte posibil.
Next time, il voi lasa la rece si probabil voi adauga un anumit procent de faina alba, puternica.
Am taiat painea fiindca nu mai aveam rabdare sa o gust. Surpriza, gustul intrece aspectul. Este dulce, parfumata a grau iar mirosul este unic, coaja crocanta iar miezul este aerat si lucios. Am incredere ca acesta paine este infinit mai buna peste cateva zile desi nu stiu cum poate fi mai buna. Cu siguranta, voi (re)face painea Miche Pointe a Calliere pana va fi perfecta din toate punctele de vedere.
buna codruta,te-am descoperit acum cateva saptamani si astazi pot spune ca am o maia de 11 zile.am facut paine pana acum,dupa formula 1 2 3 si formula 50integrala de grau.e fascinanta lumea painilor,insa ceea ce ma descurajeaza este gustul acru al lor.te-as ruga sa ma ajuti cu niste sfaturi,inteleg ca maiaua mea inca e tinerica,dar as vrea sa elimin acest gust si nu stiu cum sa fac.multumesc anticipat pentru raspuns
Claudia, incearca sa nu o lasi la dospit peste noapte. Si foloseste apa rece cand faci aluatul daca e foarte cald in casa. Gustul acru de dat de la prea lunga fermentare, la prea cald, sau de la prea lunga dospire. Poate nici maiaua nu e chiar in forma cand o folosesti? Ar fi util daca ai putea sa pui niste poze, poate imi dau seama unde gresesti.
Tine cont de faptul ca painea cu maia are “by default” un alt gust decat painea cu drojdie, un anumit gust din categoria “acru”, dar care trebuie sa fie placut, nu deranjant.
Voi pune cat de curand poze atat cu maiaua ,cat si cu painea.Am intampinat mari probleme cu painea 50 integrala,maiaua mi-am pregatit-o de dimineata,fiind cald in 8 ore am putut-o folosi( autolyse 30 min,prima fermentare 2.30h,a doua fermentare 2h,timpul nu-mi permite s-o las peste noapte la dospit)folosesc faina integrala solaris si boromir 650,dupa ce am dizolvat maiaua in apa si am adaugat fainurile nu am mai putut lucra aluatul,nici germenii de grau nu-i puteam incorpora,atat de tare era aluatul(mentionez ca am cantar electronic si cantitatile au fost masurate corect).Aluatul a crescut,dar nu am avut un gluten dezvoltat,nu am putut da o forma finala,aluatul mi-a ramas ca un prosop impaturit in 4.Eu am insistat sa merg mai departe,normal, in cuptor s-a desfacut si o jumatate din paine a crescut ca o ciuperca,cealalta jumatate mi-a ramas plata(bine macar ca mi-am amuzat sotul cu caricatura din cuptor).Cand am taiat-o miezul era usor umed,necrescut(cu toate ca la dospit isi dublase volumul) si acrisor.Mentionez ca am probleme si cu culoarea crustei,cu toate ca am incalzit cuptorul,am facut aburi,culoarea crustei este palida.Cam asta este povestea uneia dintre painile mele,prima mi-a iesit bine(dar tot acrisoara).o fi fost norocul incepatorului
Cred ca sunt doua luni de cand cochetez cu ea, planificand-o si visand-o, dar in acelasi timp avand cosmaruri cu paini turtite.
13 replies on “Miche, un vis si un cosmar – Miche, a dream and a nightmare”
Sarutmana Codruta!
Asa-ti trebuie! Macar am consolarea ca nu-s singurul cu obsesii dobandite pe bolg. Eu de o saptamana, zi de zi, numai paine cu seminte visez, experimentez, ratez, “imbunatatesc”, mananc, dau la degustat, etc. Deja imi iese gustoasa, corect dospita si coapta dar nicicum nu-mi iese asa de frumoasa ca a ta. Mai incerc. Trebuie sa iasa!
Mult succes cu miche!
:)) ciau, stefan. Mi-e greu sa ma pronunt, dar mi-e teama ca urmeaza inca o ratare. Ma bucur sa aud ca ai incercat painea cu seminte, si mai ales ca iti place. Ganduri bune, Codruta
Mai Codruta, stii ce-mi place mie la facutu’ painii ? Ca atunci cand ai o ratare de genu’ asta ( bake off – cum zic anglo-saxonii ), painea respectiva tot e buna de mancat ! Mie cel putin nu mi s-a intamplat vreodata ca o paine ratata sa nu fie buna de mancat ! Si am ratat destule in cei aproape 3 ani de cand fac paine cu maia. Mai ales cand schimb faina, mi se intampla sa nu-mi iasa painea. Tu ce faina folosesti ? Ai remarcat vreo diferenta intre diferite firme ca sa ai o preferinta anume ?
iulian, exista doua faini pe care le folosesc cu precadere, una e 000 una e 550, dar nu le pot numi preferinta, si nici nu tin neaparat sa le fac reclama. Am incercat multe marci romanesti, dar am fost dezamagita. Cea mai buna faina cu care am lucrat a fost una alba bio pe care mi-am adus-o din franta. Faina integrala, de secara, sau de grau, cumpar de la magazinele bio, si mi se par foarte bune. La capitolul faina alba, inca mai caut…
Incerci sa reproduci Poilâne miche cumva?
razvan, la vremea respectiva incercam sa fac “miche Pointe-a-Calliere”. Am citit pe forumuri si despre una si despre alta, si cei care le-au facut pe amandoua, o prefera pe asta (M, P-A-C).
Am scris primul post in graba, de pe telefon si din dorinta de a ghici tipul de miche pe care vrei sa-l reproduci.
Acesta trebuia sa fie primul meu post.
Doresc sa te felicit, Codruta, pentru extraordinara aventura in care ai pornit si pentru altruismul cu care ne impartasesti drumul, uneori anevoios, si rezultatele tale, majoritatea excelente, dar si pe cele mai putin satisfacatoare!
Blogul tau mi-a fost recomandat de un prieten, si am tinut o pagina deschisa permanent cu el in browser, timp de doua saptamani.
Am recunoscut pasii gresiti si satisfactiile prin care am trecut si inca trec si eu.
Pregatesc mancare din placere de vreo 6 ani, pizza de vreo 4 (pe atunci umblam sa-mi fac rost de placa de granit 40/42 cm pentru cuptorul electric), iar paine cu sourdough am facut prima data acum 2-3 ani, dar am renuntat, din cauza timpului necesar si a faptului ca prietena mea nu a fost incantata de gustul specific.
Datorita blogului tau am decis sa ma reapuc. Am pornit cultura si sper sa devina maia in cateva zile. Daca imi reuseste, voi incerca painea ta cu seminte. Imaginile m-au fermecat. Nu am vazut paine care sa arate mai bine.
Retetele de pizza le-am luat dupa indelungi cautari pe forumul pizza.it si voi mai reveni cu observatii si comentarii la posturile de pizza.
Iti doresc succes in continuarea povestii!
Razvan, noua (mie si prietenului meu) ne-a placut painea (sourdough) inca de la prima incercare, dar trebuie sa recunosc ca am avut toate gamele de “acru” de la acru, la acrisor, pana la inexistent acru. Cred ca o singura paine (de secara) am fost foarte acra, si nu am putut sa o mancam. A fost prima pe care am aruncat-o, iar in doi ani jumatate am aruncat in total doua paini. Dupa un timp am invatat sa reglez gustul, am inceput sa inteleg cum functioneaza maiaua si ce efect are asupra painii o maia lichida, una solida, una alba, sau una de secara. Am facut ieri o paine atat de usoara si cu miezul atat de moale, fara pic de acru in ea (o sa o postez in curand), greu de imaginat ca nu avea drojdie in ea. Iti spun toate astea pentru ca imi imaginez ca prietenei tale nu i-a placut gustul acru al painii, si daca am dreptate, vestea buna este ca gustul acru se poate elimina.
In alta ordine, nici nu ai idee ce mult ma bucur ca iti place blogul meu si ca te inspira.
Povestea si jurnalul meu continua, cu bune si cu rele, si comentariile tale vor fi binevenite, oricand.
Codruta
Mai degraba cosmar, pentru mine. Am facut painea dupa reteta lui Hamelman. Totul a decurs foarte bine chiar daca aluatul are grad ridicat de hidratare (82%) pana in momentul dospirii. Prima greseala a fost ca l-am lasat sa dospeasca la temperatura camerei si nu la rece. Dupa 90 min era in faza de dospire maxima si am decis sa o dau la cuptor. Cand am rasturnat painea pe paleta, merita sa vezi cum a inceput sa curga in toate partile. repede am deschis usa cuptorului, am reusit sa nimeresc placa (fiindca purtam ochelarii iar cand am deschis cuptorul acestia s-au aburit) si cu putina panica speram sa nu-mi curga prin cuptor. Nu s-a intamplat dar arata ca o masa imensa de aluat, crescut putin. De scoring, nici n-am mai pus problema.
Cam asta a fost experienta mea cu Miche. Incerc sa-nteleg unde a fost problema. La framantat, la impaturiri simteam cum prinde putere. Sa-l fi lasat prea mult cu 1/2 ora la dospit? Foarte posibil.
Next time, il voi lasa la rece si probabil voi adauga un anumit procent de faina alba, puternica.
Am taiat painea fiindca nu mai aveam rabdare sa o gust. Surpriza, gustul intrece aspectul. Este dulce, parfumata a grau iar mirosul este unic, coaja crocanta iar miezul este aerat si lucios. Am incredere ca acesta paine este infinit mai buna peste cateva zile desi nu stiu cum poate fi mai buna. Cu siguranta, voi (re)face painea Miche Pointe a Calliere pana va fi perfecta din toate punctele de vedere.
buna codruta,te-am descoperit acum cateva saptamani si astazi pot spune ca am o maia de 11 zile.am facut paine pana acum,dupa formula 1 2 3 si formula 50integrala de grau.e fascinanta lumea painilor,insa ceea ce ma descurajeaza este gustul acru al lor.te-as ruga sa ma ajuti cu niste sfaturi,inteleg ca maiaua mea inca e tinerica,dar as vrea sa elimin acest gust si nu stiu cum sa fac.multumesc anticipat pentru raspuns
Claudia, incearca sa nu o lasi la dospit peste noapte. Si foloseste apa rece cand faci aluatul daca e foarte cald in casa. Gustul acru de dat de la prea lunga fermentare, la prea cald, sau de la prea lunga dospire. Poate nici maiaua nu e chiar in forma cand o folosesti? Ar fi util daca ai putea sa pui niste poze, poate imi dau seama unde gresesti.
Tine cont de faptul ca painea cu maia are “by default” un alt gust decat painea cu drojdie, un anumit gust din categoria “acru”, dar care trebuie sa fie placut, nu deranjant.
Voi pune cat de curand poze atat cu maiaua ,cat si cu painea.Am intampinat mari probleme cu painea 50 integrala,maiaua mi-am pregatit-o de dimineata,fiind cald in 8 ore am putut-o folosi( autolyse 30 min,prima fermentare 2.30h,a doua fermentare 2h,timpul nu-mi permite s-o las peste noapte la dospit)folosesc faina integrala solaris si boromir 650,dupa ce am dizolvat maiaua in apa si am adaugat fainurile nu am mai putut lucra aluatul,nici germenii de grau nu-i puteam incorpora,atat de tare era aluatul(mentionez ca am cantar electronic si cantitatile au fost masurate corect).Aluatul a crescut,dar nu am avut un gluten dezvoltat,nu am putut da o forma finala,aluatul mi-a ramas ca un prosop impaturit in 4.Eu am insistat sa merg mai departe,normal, in cuptor s-a desfacut si o jumatate din paine a crescut ca o ciuperca,cealalta jumatate mi-a ramas plata(bine macar ca mi-am amuzat sotul cu caricatura din cuptor).Cand am taiat-o miezul era usor umed,necrescut(cu toate ca la dospit isi dublase volumul) si acrisor.Mentionez ca am probleme si cu culoarea crustei,cu toate ca am incalzit cuptorul,am facut aburi,culoarea crustei este palida.Cam asta este povestea uneia dintre painile mele,prima mi-a iesit bine(dar tot acrisoara).o fi fost norocul incepatorului