Mere, soare, povesti si o jucarie noua

Fruit (Apple) Yeast Water

mere roz 03 Mere, soare, povesti si o jucarie nouaCei care ma cunosc stiu cat de mult imi plac fructele. si painea. si vara.
Cand eram mica si petreceam vacantele la tara, era un anumit moment in vara, care imi placea cel mai mult si pe care il asteptam cu emotie si bucurie. Era ziua cand venea barza si lasa in capatul gradinii intr-un culcus de iarba, mere si pere. Mergeam cu sora mea in gradina, ca intr-o aventura, si cautam fructele dulci, raspandite pe ici pe colo. Mi se parea fascinant ca o barza poposeste la noi in gradina, in fiecare vara ca sa ne aduca fructe in dar. Pana intr-un an… cand am prins-o pe bunica cu “cotranta” plina de mere si pere pe care tocmai le aseza in iarba. Culmea e, ca pe mine a reusit sa ma pacaleasca si sa ma lase sa cred, in continuare, ca barza ii daduse fructele respective, desi sora mea, mai mare, imi explica ca bunica era de fapt barza, insa eu refuzam sa cred… ! Aceasta traditie inventata, a continuat si dupa ce am crescut si nu am mai crezut in “barza”, dar am pastrat aceeasi bucurie sincera cand cautam si gaseam fructele pitite prin gradina.
Insa nu erau orice fructe. Erau mere roz de ‘sanpetru, dulci si delicate si pere mici si galbene si parfumate.
Mi-am amintit de aceasta poveste, pentru ca anul acesta, marul s-a intrecut pe sine. A avut atata rod, cum nu imi amintesc sa fi avut vreodata. Merele au fost, au trecut, dar ceva a ramas in urma lor. Si aici urmeaza povestea a doua:
Acum ceva timp, am gasit un subiect nou pentru mine pe forumul de pe TFL, despre care voi tot vorbi de acum incolo. Am ignorat o perioada subiectul, pentru ca titlul mi se parea ciudat si nu avea sens, pana cand, am decis sa citesc si sa vad despre ce e vorba de fapt… si am descoperit ceva extrem de interesant. Prinsa cu alte treburi, am lasat din nou timpul sa treaca, si desi in sinea mea cochetam cu ideea, o tot amanam, pana intr-o zi cand i-am spus lui V: “uite ce am citit acolo” si i-am povestit “si de ce nu faci si tu, ce ai de pierdut?” a venit imediat replica lui. Asa e el, intotdeauna ma impinge inainte cand sunt nesigura pe mine. El m-a impulsionat sa fac paine, el a fost primul care m-a incurajat, in ciuda semiesecurilor de inceput (paini prea sarate, paini nesarate, paini prea acre, paini cu forme diforme s.a.m.d.) sa merg mai departe, sa experimentez si sa invat, el m-a impins de la spate sa pornesc acest blog si multe alte lucruri bune pe care le-am facut, au fost ca urmare a insistentelelor lui.
Asa ca… povestea incepe cu doua mere coapte si dulci, luate din pom, iar rezultatul este ceva la care inca nu am gasit nume in romana: Fruit (Apple) Yeast Water, un fel de Drojdie din Apa Fermentata cu Fructe (Mere, in cazul meu), dar pentru simplificare, o voi numi (A)YW. Sunt multe fructe din care se poate face drojdie. Insa merele si stafidele, se pare ca au rezultatele cele mai bune.
Acum… nu va imaginati lucruri sofisticate, complicat de facut, maiele cantarite, hranite cu lingurita in fiecare zi… NU, de data asta, povestea e simpla de tot:
apple yeast water Mere, soare, povesti si o jucarie nouaLuati un borcan curat, taiati doua mere felii, fara sa aruncati coaja sau cotorul, le puneti in borcan, umpleti borcanul cu apa, asezati capacul pe borcan, si il puneti undeva la lumina si soare… si asteptati si asteptati… cam 3-5-7 zile. Cand va amintiti, scuturati energic borcanul, ca sa se oxigeneze apa. Asta e tot. Dupa cateva zile, apa fermenteaza, face bule si miroase frumos, a mere. Gustul e bland, usor acidulat, usor dulce. Ca sa verificati daca are drojdie activa inauntru, luati 15g apa si amestecati cu 15g faina. In mod fericit, in mai putin de 12 ore isi dubleaza volumul. Intretinerea e simpla: din cand in cand, aruncati merele din borcan si inlocuiti-le cu mere proaspete. Borcanul se poate pastra in frigider, si atunci “hranirea “ poate fi facuta la un inteval mai mare de timp.
apple yeast water 01 Mere, soare, povesti si o jucarie nouaPartea interesanta a povestii abia acum incepe. Am facut patru paini cu aceasta apa. Doua au fost hibrid, adica am pus pe langa YW si putina maia in aluat, iar doua au fost crescute doar cu AYW.
Rezultatul? Absolut incredibil! Ultima data cand am fost asa de fascinata de ceva a fost cand am descoperit maiaua. Pe atunci nu-mi venea sa cred ca am facut paine fara drojdie comerciala, iar acum vedeam cum creste painea in cuptor, si din nou, nu-mi venea sa cred.
Explicatia e de fapt simpla: drojdia exista in fructe, probabil mai concentrat in coaja fructelor, nu trebuie decat sa cream anumite conditii pentru ca bacteriile sa poata fi activate: conditiile sunt: umiditate (apa), zahar (faina, fructe, chiar si legume dulci), caldura.
Subiectul e inca in afara zonei mele de comfort, dar caut informatii, citesc si invat. Stiu cum se face YW si ca e foarte activa, puternica si imprevizibila…. restul ramane de studiat. Gustul painii e foarte bun, putin diferit de cel al painii facute cu maia, mai putin acru si usor dulce, coaja e tare si crocanta, iar miezul e moale si … nu stiu cum sa descriu mai exact… satinat la atingere. 5 persoane in afara de mine, au mancat din painile acestea, iar parerea a fost unanima: excelente!
Daca vreti sa invatati odata cu mine, puteti citi detalii despre subiect aici, si aici. Pe TFL sunt multe posturi cu paine cu YW (diverse YW- mere, stafide, banane, caise, etc), dati un search “yeast water” si veti gasi o multime de informatii, retete, poze, intrebari. Daca nu vreti sa studiati, stati in preajma, caci voi veni cu informatii mai detaliate de acum inainte.

Iar daca aveti nevoie de convingeri suplimentare… priviti ultima paine facuta cu AYW

paine AYW Mere, soare, povesti si o jucarie noua
PinExt Mere, soare, povesti si o jucarie noua
pf button Mere, soare, povesti si o jucarie noua
S-ar putea sa va placa si...
share save 171 16 Mere, soare, povesti si o jucarie noua
This entry was posted in Yeast Water and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

17 Responses to Mere, soare, povesti si o jucarie noua

  1. Zazuza says:

    suna minunat! aroma trebuie sa fie si ea foarte placuta!

  2. Razvan says:

    Frumos Codruta!
    Am studiat si eu subiectul postat de asiatic pe TFL de vreo 3 saptamani si chiar vroiam sa te intreb daca ai incercat. Esti cu un pas in fata.
    O singura remarca. Chestia cu captatul drojdiei din aer e o romantare pe care am vazut-o prezenta la brutari artizani de prima mana (ex. Martin). Drojdia nu se capteaza. Ea exista pe aproape orice ii ofera mancare (zaharuri) din natura: boabe de cereale, fructe, etc.
    Acesta este motivul pentru care se evita fainurile tratate chimic la hranirea maielei. Pentru ca prin tratare se omoara cea mai mare parte a drojdiei naturale existente pe boabele de grau/secara si ulterior in faina. De asta morarii care se respecta folosesc tehnici care nu ridica excesiv temperatura fainii in momentul macinarii, pentru ca cel mai mare dusman al drojdiei naturale este temperatura ridicata (peste 38 grade C).
    Am citit ca si cu zmeura/fragute se obtin rezultate bune, dar toate fructele trebuie sa fie din agricultura eco sau salbatice.

    • codruta says:

      razvan, ai bineinteles dreptate. M-am grabit putin cu publicatul postului, desi nu eram sigura ca formularea mea e corecta.
      eu am inceput cu stangul, oarecum, adica am incercat cu piersici, apoi cu caise… apa a fermentat foarte repede, dupa care nu a mai dat semne de viata… si abia apoi am citit cu atentie discutiile de pe forum: daca vrei o apa pe care sa o mentii tot timpul anului, trebuie niste fructe disponibile tot anul: sau fructe uscate, sau mere. Alte fructe pur si simplu au gust rau sau nu sunt potrivite pentru asa ceva. De fragute si zmeura chiar nu stiu nimic.
      Merci ca m-ai corectat, si ma bucur ca erai deja familiarizat cu subiectul.

  3. Razvan says:

    O mica corectie la postul anterior: drojdia incepe sa moara de la 48 grade C, nu 38.

  4. Arata incredibil de frumos ! :) O sa incerc si eu :)

  5. alison says:

    intii ma cuceresti cu povestea bunicii “inventive” si apoi vii cu asa mari surprize,piine cu apa de fructe fermentate,absolut fabulos,nu pot sa gasesc alte cuvinte potrivite…mereu aici la tine fantasticul e la el acasa…felicitari!

  6. Laura Frunza says:

    Ce interesant! M-ai facut curioasa, o sa incerc si eu, sa vad daca imi iese si apoi o sa fac paine cu ea.

  7. Delicioasa says:

    Ce postare frumoasa! Painica superba, ca de obicei, iar ideea cu merele este foarte interesanta. De mi-as face odata curaj sa incerc :)

    • codruta says:

      delicioaso, iti multumesc! daca ai nevoie de un imbold, te incurajez eu: taie un mar, pune-l in apa, si asteapta cateva zile. sau in loc de mar, un pumn de stafide bio. dupa cateva zile, daca bulbucesste si fermenteaza, iti spun ce trebuie sa faci. :*

  8. Daniela says:

    Ieri m-am intors din vacanta…
    Ce de noutati, iti spun sincer cand vad painile tele imi vine sa ma apuc sa framant, dar prima data trebuie sa-mi hranesc “mis bichitos” cum le zic eu, practic este mascota mea…
    Am facut si eu paine cu ferment din prune si stafide, le aporteaza un gust foarte bun la paine.
    Iau nota de explicatiile tale, gata acum cu procentele ma uit mai mult la explicatii si nu la ingrediente.
    Pe curand.

    • codruta says:

      Daniela, bine te-ai intors! Sper ca ai avut o vacanta frumoasa. M-am gandit si eu sa incerc cu apa cu stafide, dar apa cu mere, apa cu stafide si maiaua… e prea mult pentru doi oameni care nici nu mananca exagerat de multa paine. In plus, stafidele trebuie sa fie organice, ca sa fermenteze, si in Ro sunt destul de scumpe… Poate voi face o proba mai incolo, momentan sunt incantata de felul cum se comporta apa de mere.
      codruta

  9. Azulejo says:

    Atat de mult mi-a placut ce-am citit pe blogul tau despre paine si fermentii naturali incat am taiat repede 2 mere pe care le-am lasat la soare sa se bucure de ultimile zile de vara. Dupa vreo 3 zile am facut un preferment, sa vad daca e ceva de capul ei :). A crescut frumos asa ca am amestecat niste faina alba cu faina spelta, am lasat-o 2 ore sa mai dospeasca si apoi la cuptor cu ea. A iesit o ”dodoloatza” de paine cu un miez minunat si o coaja crocanta (am ciupit-o de cum am scos-o din cuptor pentru ca nu mai aveam rabdare sa vad cum este) care a disparut rapid la masa de seara.
    Merita incercata!

  10. camelia says:

    buna. urmaresc site-ul tau de foarte mult, chiar daca e prima data cand scriu. tot de la tine am aflat de aceasta “drojdie” din apa fermentata undeva prin luna februarie-martie (cred). am taiat un mar, l-am pus in apa, a fermentat exact asa cum scrii si tu..toate bune si frumoase. l-am pus in frigider pentru pastrare insa aici apare problema. pana acuma nu am folosit-o niciodata si nici nu am mai improspatat-o. ieri am vrut sa fac acest lucru insa nu stiu de ce imi aminteam eu ca inainte de a arunca merele vechi si a pune altele noi, trebuie tinuta a temperatura camerei cateva ore . prin urmare, aseara a scos sticla cu apa din frigider, am lasat-o la temperatura camerei ( sunt cam 24 grade acuma in bucatarie ) si acuma am scos merele, am aruncat o parte din apa si le-am inlocuit cu apa/mere proaspete. insa nu mai are acel miros frumos de mere. s-a otetit putin. crezi ca mai este buna? sa o arunc si sa fac alta sau sa o las asa? ce-mi recomanzi?
    scuze ca am scris atat de mult dar am vrut sa intelegi exact cum sta treaba.
    Multumesc,
    Camelia

    • codruta says:

      Camelia, din cate ii amintesc eu, dupa ce sta in frigider o perioada se acreste, dar asta nu inseamna ca e stricata. Pune mere proaspete si apa si asteapta cateva ore sa fermenteze din nou. Nu o arunca decat daca isi schimba consistenta sau devine urat mirositoare. Dupa cateva improspatari va avea acel miros frumos de care spui, cu un vag hint de aciditate. Sfaturile mele insa se cam orpesc aici, pentru ca eu nu am mai continuat experimentele cu apa fermentata. Nu pentru ca nu mi-ar fi placut, dar la cata paine fac (nu foarte multa) prefer sa imi folosesc maielele cu care m-am imprietenit si la care rezultatele sunt previzibile. Maiaua are un comportament foarte vizibil, creste, scade, etc. Apa fermentata mi-a ramas oarecum straina si dupa cateva luni de stat in frigider, am aruncat-o. Daca mai ai intrebari sau nevoie de sfaturi, iti recomand sa cauti pe TFL posturile cu Yeast Water, informatiile de acolo sunt mult peste cunostintele mele.
      cu bine.

  11. Angela says:

    Buna Codruta,
    poti incerca si cu prune. Tata imi povestea ca mai demult la tara cand faceau tuica , ei luau zeama lasata de prune si faceau paine. Nu stiu cantitati, dar sigur bunica mea facea acasa. “Comina” ii zice pe aici.
    O zi faina!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>