Urmeaza o poveste in imagini, formarea unei paini batard. Completez imaginile cu explicatii, pentru ca anumiti pasi nu am reusit sa ii surprind cu aparatul foto. Sper ca acest tutorial sa ii ajute pe cei mai putin experimentati, cei care au dificultati in a da forma painii.
Aceasta paine s-a terminat cu o mica patanie, nervi si stres. (exagerez) Painea a fost salvata de la un final dezastruos, dar eu am tras o spaima cumplita. Sariti direct la finalul articolului daca vreti sa aflati cum puteti sa iesiti din monotonie intr-o zi banala.
Mai intai, lucrurile serioase. Am reusit sa fac un tutorial in imagini pentru formarea unui batard. E una din tehnicile pe care le folosesc eu pentru aceasta forma, foarte simpla si potrivita pentru dospitul in banneton a unui aluat nu foarte ud. Nu este singura tehnica posibila, nu este singura tehnica pe care o folosesc, doar una dintre ele, la care am reusit sa fac si poze. Aluatul cu care am lucrat a fost unul similar cu cel de la painea 5 din postul de sfarsit de an 2011 (link), un aluat foarte prietenos. Mie mi-a placut foarte mult painea respectiva, si inainte de a scrie despre ea, am vrut sa o mai fac o data, ca sa vad daca suporta o incarcatura mai mare de cereale. Concluzia e ca suporta, dar devine altceva, alta paine. Voi ramane fixata pe prima formula, pe care o voi detalia in postul viitor, si tot atunci o sa va dau si formula acesteia, prescurtata, pentru comparatie. Toate astea, articolul urmator.
Momentan, imaginile de care vorbeam:
1. Rasturnati aluatul fermentat in recipientul de plastic pe blatul de lucru infainat. Partea care a stat in sus va fi partea care atinge blatul. Puteti pudra cu faina, foarte fin, aluatul din vas (optional) intoarceti vasul cu fundul in sus, si prindeti aluatul cu o mana, ajutandu-l incet sa iasa din vas. E nevoie doar sa-l desprindeti putin de peretii laterali, apoi se va desprinde singur, prin proprie greutate. Lasati-l pe blat, cu blandete.
2. Sa aveti la indemana o perie-pensula cu care sa eliberati surplusul de faina. Daca aluatul e foarte aerat, plin de bule, aplatizati-l cu podul palmei. (Nu a fost cazul aici.) Prindeti marginile aluatului, rand pe rand cate una si aduceti-o spre mijloc, sigiland dupa fiecare impaturire. Periati fin faina de pe aluat, in asa fel incat sa nu prindeti faina in aluat. Dupa aceasta operatie cu impaturitul spre mijloc, aveti o forma aproximativ rotunda (fata de forma dreptunghiulara de la care ati pornit). Acum urmeaza partea pe care nu am avut cum sa o pozez, si anume … mototoliti aluatul, aducand toate marginile in mijloc, inghesuindu-le in interiorul aluatului, in asa fel incat partea care a stat pe blat sa devina partea fina a painii, si asezati sfera formata cu partea fina in sus. Urmariti acest video (click). Rotiti sfera cu palmele asezate stanga-dreapta ei, tensionand la fiecare miscare suprafata aluatului. Prin miscari circulare si impingeri usoare cu lateralul palmei, surplusul de aluat de la suprafata va intra sub sfera, si invelisul exterior se va intinde si tensiona. Suprafata de lucru nu trebuie sa fie infainata la aceata etapa.
Aceasta e pre-forma. Acoperiti si asteptati 20 min, timp in care glutenul se relaxeaza si aluatul devine din nou maleabil si docil.
Tips and tricks: folositi vasul dreptunghiular ca sa acoperiti aluatul. In felul acesta aluatul nu se usuca, si nu murdariti de faina un prosop curat. Vasul e suficient de mare si oricum trebuie spalat la final. In plus, vasul e transparent si vedeti cand aluatul e gata de a fi modelat mai departe. Folositi acest timp mort ca sa infainati banneton-ul sau panza in care veti dospi aluatul.
In cele 20 de minute, sfera se aplatizeaza vizibil.
3. Urmeaza forma finala. Ridicati aluatul cu rascheta si intoarceti-l cu partea fina in jos, pe blatul infainat usor.
Cu podul palmelor apasati aluatul in asa fel incat sa ii dati o forma alungita, ovala. Nu folositi miscari bruste si nu trageti de aluat cu forta. Ideea e ca suprafata fina de dedesupt sa ramana intacta, sa nu se fisureze. Daca aluatul nu e ascultator, acoperiti-l si mai asteptati 5 minute.
Tips and tricks: daca vreti sa faceti o boule si nu un batard, repetati pasii de la punctul 2, tensionand bine sfera.
4. Orientati aluatul cu axa lunga pe directia N-S. Luati partea dinspre N si impaturiti-o inspre voi, aproximativ doua treimi, o treime ramane libera. Sigilati bine linia de suprapunere. Prindeti cele doua colturi, fiecare colt cu o mana, si aduceti-le spre centru, sigilandu-le bine pe linia de contact. Observati ca partea din S a aluatului a ramas la fel ca la inceput. Partea din N arata ca un varf de triunghi (tineti cont ca eu faceam si poze intre timp, ceea ce a facut ca triunghiul sa se deformeze usor, dar daca va miscati repede, veti avea un varf ascutit in Nord).
Tips and tricks: Folositi pensula ca sa eliberati aluatul de surplusul de faina de pe partile care se suprapun. Infainati-va lejer mainile daca simtiti ca aluatul de lipeste de mana. Miscarile nu trebuie sa fie bruste sau violente, dar trebuie sa fie ferme. Nu faceti pauze intre miscari. Verificati mereu ca aluatul sa nu se lipeasca de blat. Daca are tendinta sa se lipeasca, ridicati-l usor cu o mana si cu cealalta mana presarati putina faina pe blat.
5. Prindeti varful triunghiului si aduceti-l inspre voi. Cu o mana tineti-l in pozitie, si cu podul palmei al celeilalte maini sigilati bine impaturirea. Lasati 1-2 cm de aluat la baza de jos, asa cum se vede in poza. Daca sunteti dreptaci, de ex, cu mana stanga tineti aluatul si pornind din partea dreapta, bateti ferm cu podul palmei drepte linia de sigiliu. Deplasati mana stanga pe aluat, spre stanga, pe masura ce sigilati portiunea. Mana stanga tine aluatul, mana dreapta (podul palmei) sigileaza. Mana stanga se muta un pas spre stanga, mana dreapta urmeaza miscarea.
6. Repetati inca o data impaturirea de la punctul 5. Pornind de la dreapta spre stanga, impaturiti aluatul cu mana stanga, si sigilati imediat locul cu podul palmei de la mana dreapta. De data aceasta sigilati exact pe linia de la baza aluatului, pentru a inchide perfect batard-ul. Intoarceti batard-ul cu partea fina in sus si rulati-l usor cu palmele ca sa corectati eventuale asimetrii. Tips and tricks: eu am descoperit ca daca infainez usor aluatul inainte de a-l aseza in banneton, acest lucru imi permite sa folosesc mai putina faina la infainarea banneton-ului, fara sa risc sa se lipeasca aluatul. Incercati si voi, mie mi se pare o idee buna.
7. Folositi rascheta ca sa intoarceti aluatul cu sigiliul in sus (puteti sa il ridicati si cu mana, fara rascheta, daca nu s-a lipit de blat. Daca vi se pare ca s-a lipit, cat de putin, folositi rascheta) si prindeti-l in palma. Lasati imediat rascheta din mana, si folosind ambele maini, asezati-l cu grija in banneton.
8. Acoperiti banneton-ul cu o panza, apoi cu o folie de plastic (eventual o boneta de dus (refolosibila, pe care o tineti doar pentru asta) in loc de folie, pentru simplitate) si dati-i timp sa dospeasca.
9. Acesta e rezultatul final. Painea cu cereale (faina, alba, fulgi de secara, faina integrala, boabe de grau spelta, fermentare la rece)
Buuun, acum povestea, sau mai bine zis patania.
In urma cu putin timp am primit o panza pentru super peel. Multumesc A. pentru cadou, surpriza si generozitate! La scurt timp dupa ce am primit panza, a fost gata si paleta de lemn speciala, facuta de un baiat extrem de talentat, ale carui lucrari le puteti vedea, admira si cumpara pe blogul lui studio minus.
Am folosit super peelul de doua ori de cand l-am avut in set complet si am fost destul de neindemanatica in intrebuintarea lui. Adica l-am manevrat destul de tematoare, dar si destul de incantata de ceea ce stie sa faca. Dar nu m-am imprietenit te tot cu el/ea (inca nu stiu daca e “el” de la peel, sau “ea” de la paleta). La a doua folosire, adica la painea din imagini, in momentul in care ar fi trebuit sa las aluatul in cuptor, in loc sa trag cu mana dreapta de paleta, am incercat sa imping cu mana stanga de bagheta panzei si dezastrul s-a produs: clemele au sarit, panza s-a desfacut si aluatul a ramas jumatate pe piatra, jumatate pe panza. Am reusit rapid sa trag panza de sub aluat si sa il mut pe piatra cu totul… si am inchis usa cuptorului, moment in care am realizat ca lipseste o clema de plastic. Aveam in mana panza, bagheta, lopata, una din cleme era pe jos, dar cealalta clema… niciunde. Nu va povestesc ce panica si isterie am reusit sa produc in minutele care au urmat. Evident, frica cea mare era ca a ramas clema in cuptor si se va arde cu fum si miros. Am deschis usa cuptorului de 50 de ori cel putin, am scos tava cu aburi, am bagat-o inapoi, am scos piatra cu painea, am ridicat painea, asa moale cum era, m-am uitat sub ea, sa vad daca nu a intrat clema in aluat… nu era… am pus piatra cu painea inapoi in cuptor si am inceput sa caut prin casa. Am scotocit toate ungherele (te miri ce gasesti cand cauti sub aragaz, dulap – un pix, o cutie de chibrituri, un elastic, etc- dar nici urma de clema), am urmarit inclusiv matza prin casa, sperand sa fi luat ea clema in gherute, la joaca. Matza dormea dusa pe canapea. Am reinceput sa caut in cuptor, oricum painea era semi-compromisa, aveam impresia ca miroase vag a plastic, dar stiam ca daca arde un plastic se face fum si miros de nu poti sta in incapere…. deci… unde e clema???
Cred ca am cautat-o 30 minute disperata. In final… dupa ce am scos painea din cuptor, am gasit-o. Cazuse undeva in spatele tavii de protectie din cuptor si era pe jumatate carbonizata. De unde si mirosul vag de ars. O spaima zdravana, un final semifericit, o clema in minus si o frica de super peel. Salvarea a venit de la baiatul cu talent, care mi-a promis ca imi face o bagheta triunghiulara de lemn si niste cleme zdravene cu arc, pe masura baghetei.
Pe moment m-am necajit foarte tare din cauza painii, care nu a crescut asa cum ar fi putut sa o faca in conditii normale de copt. Dar acum patania ma amuza, mai ales ca imi surade ideea unor cleme noi, mai bune, si mai ales ca am gasit pe langa pix, chibrituri etc si un ravas pierdut. ♥♥♥ my precious!
´Neatza. Ca sa vezi cum te invata nevoia (a se citi practica), si eu procedez la fel (inclusiv tips-urile, pe unele le-am gandit eu, pe altele le-am citit pe ici pe colo) cu o singura diferenta: impachetez sub forma de triunghi din ambele ¨capete¨(nu mai alungesc aluatul, il las in forma de cerc), asa imi iese foarte bine forma de batard, am incercat si varianta de mai sus, mi-a iesit forma bine, dar … stii cum se zice ¨drumul cunoscut este cel mai scurt¨.
Esti tare cu peel(ingu´) tau, eu inca umblu cu improvizatii, par example, paleta mea e tigaia pe care coc vinetele doar ca o intorc cu fundu´n sus. Si functioneaza f. bine si la pizza.
Si eu fac cu triunghi la ambele capete, cand vreau sa fie pointy. Dar pentru banneton e mai buna varianta asta. In schimb san joaquinu’ merge cu cele doua triunghiuri perfect. Dar fac aluatul oval. Asa am invatat de la maesrtul Hamelman si TFL-istul Snyder.
Sa zic ceva la improvizatiile tale? zis doar ca te admir si mai mult, vazand ce faci, in conditiile descrise :) oare daca ai avea piatra si tot felul de ustensilee… cum ar arata painile tale?
super articol draga mea!
loved x10 clipul!!
Asa pofta mi s-a facut de paine, ca daca n-ar fi cam tarziu m-as apuca s-amestec ceva :))
Batarzii mei ascutiti ii pliez in triunghi din ambele capete, ies f faini, pe ceilalti ii fac cam dupa felul in care am vazut ca se impacheteaza bagheta si pesemne nu e tocmai corect (?). Ador insa metoda din clip si am s-o folosesc si la batard si la boule de-acum. We fain!
Clipul e superb, asa-i? Nu stiu daca e corect sau nu impaturitul ca la bagheta… de ce n-ar fi? ideea e sa adaptezi modul de shaping in functie si de dimensiunea sau proportia vasului in care dospesti. Daca ai un vas lunguiet, probabil ca o tehnica ca cea de la batarzii ascutiti nu se potriveste, in schimb cea de la baghete se potriveste. Si eu incerc diferite variante, recunsoc ca ma adaptez si in fucntie de aluat. Uneori (ex kamut(R)) aluatul e foarte extensibil si atunci e musai o tehnica care sa-l impiedice sa se lungeasca cum si cat are el chef.
So far, batarzii ascutiti sunt preferatii mei, mi se par cei mai draguti, dar de cand cu bannetoanele, am devenit mai comoda si i-am facut mai rar.
dar am primit o panza foarte misto, teapana si nelipicioasa si mi-a revenit cheful de pointy batards.
La multi ani Codruta! Cu ce bunatate de painica ai intrat in an! Sa-ti fie 2012 asa cum iti doresti! Sper sa ma incumet anul asta sa fac si eu o painica de-a ta… asa step by step.. inca ma gandesc sa cultiv maiaua;) sunt in urma, mda. Multe elemente sunt noi pentru mine, dar te tot citesc pana ma dumiresc ce si cum si apoi sa te tii ;) Te pup. Zi faina!
ciau antonina!
La multi ani! ce fain ca te bate gandul sa incepi cu painile! Vei vedea ca nu e asa de greu, si la cat de talentata esti, sunt convinsa ca o sa te prinda si o sa iti placa. Ma intrebi pe parcurs ce nu intelegi, daca e cazul. Te pup si iti doresc un inceput de an usor si fericit.
Ca intodeauna, o plecere sa-ti citesc articolele:)
Imi plac video-urile lui Marcus, si eu le folosesc ca referinta:)
Pe curand.
Ciau Daniela. da, mark e un exemplu foarte bun de urmat. Si mie imi place de el.
Frumos aluatul si terorizanta experienta. Totusi, prea mergeau toate struna, stii tu, trebuie sa se mai si duca ghinioanele.
Oricum painea arata minunat, imi imaginez daa nu deshideai cuptorul de atatea ori.
Sunt atat de tentante painile tale, mereu ma inspira.
Da, Corina, probabil ca zici tu ceva… nu poate fi mereu bine, si nici mereu rau. Painea e buna, de fapt, dar trebuia sa fie mult mai umflata in conditii normale :))
Pana la urma, in conditiile date, putea fi si mai rau. Am avut odata experienta cu un plastic ars pe foc, si e horror. si mirosul si fumul si funinginea care zboara in toata casa si se asterne peste tot. Asa ca, am scapat destul de usurel de data asta.
Ma bucur ca te inspir, asta e si ideea. Nu conteaza daca faci o reteta sau nu, important e sa iti vina cheful sa faci paine. Asa patesc si eu cand ma uit la altii. Si inseamna enorm pentru mine sa stiu ca ii inspir si eu pe oameni, mai mult de atat nici nu imi pot dori. Iti multumesc.
Foarte interesant articolul ( ca toate celelalte de altfel :) ). Cat de usor pare atunci cand privesti un profesionist si cat de greu este atunci cand incearca un amator :) .
Filmuletul de asemeni, foarte util ( toate painile la care ne pui link-uri sunt facute cu maia Codruta? ). Sper sa gasesc faina recomandata si sa mai incerc o reteta!
Te imbratisam cu drag!
Monica, chiar nu stiu daca aluatul din video e facut cu maia. Dar cred ca da. In general linkurile mele merg catre painile facute cu maia, pentru ca tehnica aluatului cu maia difera de tehnica celui cu drojdie.
iti tin pumnii la urmatoarea experienta :)
Frumoase paini. Ce te faci daca trebuie sa coci 15-20 odata? Cate vase ti-ar trebui in care sa creasca painea? Dar pentru 40? Idea este sa incerci sa faci paine cu cat mai putine scule de spalat la final. Accepti provocarea mea? Sa -mi spui la final cate vase ai avut de curatat? Pe curand…si atunci iti voi spune cate vase folosesc eu pentru a face paine.
Catalin. am avut de spalat vasul de plastic si rascheta. pe restul doar le-am scuturat / sters de faina. :)
Scuze… Tu coci acasa. Mi-am dat seama ca nu vei face 20 odata.
Oricum, poti folosi doar vasul de la malaxor.
Eu le las libere sa creasca; fara niciun suport.
:) da, ai vazut intre timp. Nu am malaxor, framant cu mana. avantajul e ca miezul iese mai neregulat cand framanti cu mana decat cand framanti cu mixerul. Adica gaurile sunt mai mici… mai mari… si mai neuniform distribuite. Din cauza ca reteaua de gluten se dezvolta uniform cand aluatul e framantat cu mixerul, si neuniform cand e framantat cu mana.
Daca as avea de facut 20 de paini… probabil ca as face cum fac si altii: framantat cu malaxorul in primele minute, apoi 1-2 S-F la diferite intervale de timp.
Si mie imi plac painile lasate sa creasca liber, dar bannetoanele au si ele avantajul lor, mai ales cand aluatul e foarte hidratat.
asa cred eu, momentan :)
Ai perfecta dreptate
Succes in continuare si astept cu sufletul la gura o paine noua.
De fapt nu musai paine. Se pare ca orice ai face, din manutile tale iese ceva minunat.
merci, Catalin, esti foarte generos in aprecieri. Ma misc mai greu zilele astea, dar sper ca azi-maine sa reusesc sa pun un articol cu paine.
Mda, pai daca ai sughitat in week-end, sunt de vina!;) Am facut un puiut si merge strasnic o painica asa calda de casa! I-am pove lu Marius de painicile tale si ne apucam de treaba, nu mai tine! Te pup si o saptamana buna!
Ei, Antonina! te salut si admir initiativa ta. Ce fain… o sa ai o jucarie noua :) abia astept sa povestim despre asta :)
salutari lui Marius, ma bucur ca te sustine.
ceau, codru!
ce ironie, ma gandeam la shape of things zilele trecute, l-am tot rugat pe b sa-l revedem:)
f fain video-ul, eu am incercat la boule preforma in felul asta, dar am intampinat 2 pb – sigur datorita amatoritatii subsemnatei: aluat plin de bule, care nu se sparg suficient in maniera asta + mi se sfasie usor la suprafata, in unele locuri (neframantat destul??).
la capitolul diverse:
de catva timp nu mai crestez painea care dospeste in cane banneton – imi place la nebunie patternul ei, dar de fiecare data, fara exceptie, imi crapa singura pe te miri unde, uneori ca si cum as fi crestat-o. de unde am tras eu concluzia (?) ca painea cere sa fie crestata. gresesc?
teo
teo, nici eu la preforma nu folosesc metoda asta, m-am obisnuit cu cea a lui Susan. Dar am hotarat sa incerc tot ce vad, ca sa nu pierd ceva important. Mai demult (dar nu foarte demult, aveam blogul deja… cred), cand am vazut prima oara mototolirea asta a aluatului, mi-a fost asa de frica sa incerc… cand am incercat in sfarsit, mi s-a parut asa de simpla tehnica… Moment in care mi-am zis ca musai sa probez tot ce vad.
la diverse… nu inteleg prea bine ce spui. De ce nu mai crestezi aluatul?
de ce nu mai crestez? pai cea rotunda in cane banneton mi se pare perfecta asa, ca forma si ca pattern. orice crestatura imi apare in plus. dar ea creste. se umfla si…pocneste liniar:)
imi place foarte mult ceea ce ai reusit sa faci aici, mai ales ca inteleg cat de greu poate sa fie uneori. sper sa nu te deranjez daca voi mai apela la tine pentru a obtine unele informatii despre cum sa faci o paine buna
Ceau, Armin. Nu ma deranjeaza deloc, din contra. Astept curioasa intrebarile tale.
Imi place articolul, e tare comod sa le ai explicate toate intr-un loc!Imi pare rau de patania ta cu peel-ul, si eu cand am inceput sa-l folosesc am fost mai stangace dar acuma mi se pare foarte usor si fain. Sa ne pui si noua o poza cu peel-ul tau frumos.
Vreau sa fac poze la peel, dar nu stiu inca ce pozitie il avantajeaza :))
BTW, poti cantari peelul tau, sa imi spui ce greutate are? Cand pun doua paini pe el, mi-e dificil de manevrat. Mi se pare prea greu pt mana mea. Dar imi place de el si astept clemele noi. Pana atunci il folosesc fara panza.
Peel-ul meu are 1213g cu panza pe el.Eu m-am referit ca e usor de folosit, dar cand pun doua paini de cate 1 kg mi se pare si mie greu. Cu mana stanga tin de maner, cu dreapta il sustin dedesupt il las usor pe piatra pt cateva secunde (2-3 max. sa nu se arda panza) si apoi trag panza(mai bine zis imping cu dreapta de bagheta panzei, in timp ce cu stanga trag in spate, stii tu miscarea.)
al meu are 1650g fara panza. ooopsie! va trebui sa fac exercitii cu greutati ca sa imi dezvolt muschii bratelor :))
Buna Codruta, absolut superb articolul tau si pozele, mi-a placut f mult si filmuletul. Pana sa-ti citesc articolul habar nu aveam ce inseamna sa dai forma aluatului, eu il inghesuiam cat de cat si-l puneam in cosul cu panza de in infainata. Vad ca este o adevarata tehnica, incredibil! Eu fac painici cam de 2 luni, cu cat citesc mai mult pe blogul tau (absolut superb, ma bucur ca existi si imparti si cu altii ce stii) imi pare totul din ce in ce mai complex si mai greu, bineinteles. Nu stiu daca voi fi in stare sa fac vreodata asa ceva, mai ales ca, desi respect retetele tale, mai mereu aluatul meu e moale si lipicios, presupun ca nu-l framant destul, desi la paini il framant cam 30 min iar aluaturile dulci uneori cam o ora jumatate, nu-mi permit sa las aluatul pe masa sa fac SF in ora in ora, tb sa termin repede sa pun la dospit si apoi in cuptor. Inca o data BRAVO si MULTUMESC.
Buna Codruta,
am inceput si eu sa fac paine de ceva vreme dar nu imi iese nimic nimic.
creste cand o dospesc am si banetoane acum creste si in ele dar in cuptor deloc deloc. Nici nu se desfac crestaturile pe care le fac.
Care sa fie problema? Incep sa ma descurajez. Orice paine am facut la fel iese. Coaja tare plina de faina de pe baneton si miez putin cu gauri micute umed si acrisor.
OARE UNDE GRESESC?
31 replies on “The shape of things to come”
´Neatza. Ca sa vezi cum te invata nevoia (a se citi practica), si eu procedez la fel (inclusiv tips-urile, pe unele le-am gandit eu, pe altele le-am citit pe ici pe colo) cu o singura diferenta: impachetez sub forma de triunghi din ambele ¨capete¨(nu mai alungesc aluatul, il las in forma de cerc), asa imi iese foarte bine forma de batard, am incercat si varianta de mai sus, mi-a iesit forma bine, dar … stii cum se zice ¨drumul cunoscut este cel mai scurt¨.
Esti tare cu peel(ingu´) tau, eu inca umblu cu improvizatii, par example, paleta mea e tigaia pe care coc vinetele doar ca o intorc cu fundu´n sus. Si functioneaza f. bine si la pizza.
Si eu fac cu triunghi la ambele capete, cand vreau sa fie pointy. Dar pentru banneton e mai buna varianta asta. In schimb san joaquinu’ merge cu cele doua triunghiuri perfect. Dar fac aluatul oval. Asa am invatat de la maesrtul Hamelman si TFL-istul Snyder.
Sa zic ceva la improvizatiile tale? zis doar ca te admir si mai mult, vazand ce faci, in conditiile descrise :) oare daca ai avea piatra si tot felul de ustensilee… cum ar arata painile tale?
super articol draga mea!
loved x10 clipul!!
Asa pofta mi s-a facut de paine, ca daca n-ar fi cam tarziu m-as apuca s-amestec ceva :))
Batarzii mei ascutiti ii pliez in triunghi din ambele capete, ies f faini, pe ceilalti ii fac cam dupa felul in care am vazut ca se impacheteaza bagheta si pesemne nu e tocmai corect (?). Ador insa metoda din clip si am s-o folosesc si la batard si la boule de-acum. We fain!
Clipul e superb, asa-i? Nu stiu daca e corect sau nu impaturitul ca la bagheta… de ce n-ar fi? ideea e sa adaptezi modul de shaping in functie si de dimensiunea sau proportia vasului in care dospesti. Daca ai un vas lunguiet, probabil ca o tehnica ca cea de la batarzii ascutiti nu se potriveste, in schimb cea de la baghete se potriveste. Si eu incerc diferite variante, recunsoc ca ma adaptez si in fucntie de aluat. Uneori (ex kamut(R)) aluatul e foarte extensibil si atunci e musai o tehnica care sa-l impiedice sa se lungeasca cum si cat are el chef.
So far, batarzii ascutiti sunt preferatii mei, mi se par cei mai draguti, dar de cand cu bannetoanele, am devenit mai comoda si i-am facut mai rar.
dar am primit o panza foarte misto, teapana si nelipicioasa si mi-a revenit cheful de pointy batards.
La multi ani Codruta! Cu ce bunatate de painica ai intrat in an! Sa-ti fie 2012 asa cum iti doresti! Sper sa ma incumet anul asta sa fac si eu o painica de-a ta… asa step by step.. inca ma gandesc sa cultiv maiaua;) sunt in urma, mda. Multe elemente sunt noi pentru mine, dar te tot citesc pana ma dumiresc ce si cum si apoi sa te tii ;) Te pup. Zi faina!
ciau antonina!
La multi ani! ce fain ca te bate gandul sa incepi cu painile! Vei vedea ca nu e asa de greu, si la cat de talentata esti, sunt convinsa ca o sa te prinda si o sa iti placa. Ma intrebi pe parcurs ce nu intelegi, daca e cazul. Te pup si iti doresc un inceput de an usor si fericit.
Ca intodeauna, o plecere sa-ti citesc articolele:)
Imi plac video-urile lui Marcus, si eu le folosesc ca referinta:)
Pe curand.
Ciau Daniela. da, mark e un exemplu foarte bun de urmat. Si mie imi place de el.
Frumos aluatul si terorizanta experienta. Totusi, prea mergeau toate struna, stii tu, trebuie sa se mai si duca ghinioanele.
Oricum painea arata minunat, imi imaginez daa nu deshideai cuptorul de atatea ori.
Sunt atat de tentante painile tale, mereu ma inspira.
Da, Corina, probabil ca zici tu ceva… nu poate fi mereu bine, si nici mereu rau. Painea e buna, de fapt, dar trebuia sa fie mult mai umflata in conditii normale :))
Pana la urma, in conditiile date, putea fi si mai rau. Am avut odata experienta cu un plastic ars pe foc, si e horror. si mirosul si fumul si funinginea care zboara in toata casa si se asterne peste tot. Asa ca, am scapat destul de usurel de data asta.
Ma bucur ca te inspir, asta e si ideea. Nu conteaza daca faci o reteta sau nu, important e sa iti vina cheful sa faci paine. Asa patesc si eu cand ma uit la altii. Si inseamna enorm pentru mine sa stiu ca ii inspir si eu pe oameni, mai mult de atat nici nu imi pot dori. Iti multumesc.
Foarte interesant articolul ( ca toate celelalte de altfel :) ). Cat de usor pare atunci cand privesti un profesionist si cat de greu este atunci cand incearca un amator :) .
Filmuletul de asemeni, foarte util ( toate painile la care ne pui link-uri sunt facute cu maia Codruta? ). Sper sa gasesc faina recomandata si sa mai incerc o reteta!
Te imbratisam cu drag!
Monica, chiar nu stiu daca aluatul din video e facut cu maia. Dar cred ca da. In general linkurile mele merg catre painile facute cu maia, pentru ca tehnica aluatului cu maia difera de tehnica celui cu drojdie.
iti tin pumnii la urmatoarea experienta :)
Frumoase paini. Ce te faci daca trebuie sa coci 15-20 odata? Cate vase ti-ar trebui in care sa creasca painea? Dar pentru 40? Idea este sa incerci sa faci paine cu cat mai putine scule de spalat la final. Accepti provocarea mea? Sa -mi spui la final cate vase ai avut de curatat? Pe curand…si atunci iti voi spune cate vase folosesc eu pentru a face paine.
Catalin. am avut de spalat vasul de plastic si rascheta. pe restul doar le-am scuturat / sters de faina. :)
Scuze… Tu coci acasa. Mi-am dat seama ca nu vei face 20 odata.
Oricum, poti folosi doar vasul de la malaxor.
Eu le las libere sa creasca; fara niciun suport.
:) da, ai vazut intre timp. Nu am malaxor, framant cu mana. avantajul e ca miezul iese mai neregulat cand framanti cu mana decat cand framanti cu mixerul. Adica gaurile sunt mai mici… mai mari… si mai neuniform distribuite. Din cauza ca reteaua de gluten se dezvolta uniform cand aluatul e framantat cu mixerul, si neuniform cand e framantat cu mana.
Daca as avea de facut 20 de paini… probabil ca as face cum fac si altii: framantat cu malaxorul in primele minute, apoi 1-2 S-F la diferite intervale de timp.
Si mie imi plac painile lasate sa creasca liber, dar bannetoanele au si ele avantajul lor, mai ales cand aluatul e foarte hidratat.
asa cred eu, momentan :)
Ai perfecta dreptate
Succes in continuare si astept cu sufletul la gura o paine noua.
De fapt nu musai paine. Se pare ca orice ai face, din manutile tale iese ceva minunat.
merci, Catalin, esti foarte generos in aprecieri. Ma misc mai greu zilele astea, dar sper ca azi-maine sa reusesc sa pun un articol cu paine.
Mda, pai daca ai sughitat in week-end, sunt de vina!;) Am facut un puiut si merge strasnic o painica asa calda de casa! I-am pove lu Marius de painicile tale si ne apucam de treaba, nu mai tine! Te pup si o saptamana buna!
Ei, Antonina! te salut si admir initiativa ta. Ce fain… o sa ai o jucarie noua :) abia astept sa povestim despre asta :)
salutari lui Marius, ma bucur ca te sustine.
ceau, codru!
ce ironie, ma gandeam la shape of things zilele trecute, l-am tot rugat pe b sa-l revedem:)
f fain video-ul, eu am incercat la boule preforma in felul asta, dar am intampinat 2 pb – sigur datorita amatoritatii subsemnatei: aluat plin de bule, care nu se sparg suficient in maniera asta + mi se sfasie usor la suprafata, in unele locuri (neframantat destul??).
la capitolul diverse:
de catva timp nu mai crestez painea care dospeste in cane banneton – imi place la nebunie patternul ei, dar de fiecare data, fara exceptie, imi crapa singura pe te miri unde, uneori ca si cum as fi crestat-o. de unde am tras eu concluzia (?) ca painea cere sa fie crestata. gresesc?
teo
teo, nici eu la preforma nu folosesc metoda asta, m-am obisnuit cu cea a lui Susan. Dar am hotarat sa incerc tot ce vad, ca sa nu pierd ceva important. Mai demult (dar nu foarte demult, aveam blogul deja… cred), cand am vazut prima oara mototolirea asta a aluatului, mi-a fost asa de frica sa incerc… cand am incercat in sfarsit, mi s-a parut asa de simpla tehnica… Moment in care mi-am zis ca musai sa probez tot ce vad.
la diverse… nu inteleg prea bine ce spui. De ce nu mai crestezi aluatul?
de ce nu mai crestez? pai cea rotunda in cane banneton mi se pare perfecta asa, ca forma si ca pattern. orice crestatura imi apare in plus. dar ea creste. se umfla si…pocneste liniar:)
imi place foarte mult ceea ce ai reusit sa faci aici, mai ales ca inteleg cat de greu poate sa fie uneori. sper sa nu te deranjez daca voi mai apela la tine pentru a obtine unele informatii despre cum sa faci o paine buna
Ceau, Armin. Nu ma deranjeaza deloc, din contra. Astept curioasa intrebarile tale.
Imi place articolul, e tare comod sa le ai explicate toate intr-un loc!Imi pare rau de patania ta cu peel-ul, si eu cand am inceput sa-l folosesc am fost mai stangace dar acuma mi se pare foarte usor si fain. Sa ne pui si noua o poza cu peel-ul tau frumos.
Vreau sa fac poze la peel, dar nu stiu inca ce pozitie il avantajeaza :))
BTW, poti cantari peelul tau, sa imi spui ce greutate are? Cand pun doua paini pe el, mi-e dificil de manevrat. Mi se pare prea greu pt mana mea. Dar imi place de el si astept clemele noi. Pana atunci il folosesc fara panza.
Peel-ul meu are 1213g cu panza pe el.Eu m-am referit ca e usor de folosit, dar cand pun doua paini de cate 1 kg mi se pare si mie greu. Cu mana stanga tin de maner, cu dreapta il sustin dedesupt il las usor pe piatra pt cateva secunde (2-3 max. sa nu se arda panza) si apoi trag panza(mai bine zis imping cu dreapta de bagheta panzei, in timp ce cu stanga trag in spate, stii tu miscarea.)
al meu are 1650g fara panza. ooopsie! va trebui sa fac exercitii cu greutati ca sa imi dezvolt muschii bratelor :))
Buna Codruta, absolut superb articolul tau si pozele, mi-a placut f mult si filmuletul. Pana sa-ti citesc articolul habar nu aveam ce inseamna sa dai forma aluatului, eu il inghesuiam cat de cat si-l puneam in cosul cu panza de in infainata. Vad ca este o adevarata tehnica, incredibil! Eu fac painici cam de 2 luni, cu cat citesc mai mult pe blogul tau (absolut superb, ma bucur ca existi si imparti si cu altii ce stii) imi pare totul din ce in ce mai complex si mai greu, bineinteles. Nu stiu daca voi fi in stare sa fac vreodata asa ceva, mai ales ca, desi respect retetele tale, mai mereu aluatul meu e moale si lipicios, presupun ca nu-l framant destul, desi la paini il framant cam 30 min iar aluaturile dulci uneori cam o ora jumatate, nu-mi permit sa las aluatul pe masa sa fac SF in ora in ora, tb sa termin repede sa pun la dospit si apoi in cuptor. Inca o data BRAVO si MULTUMESC.
Buna Codruta,
am inceput si eu sa fac paine de ceva vreme dar nu imi iese nimic nimic.
creste cand o dospesc am si banetoane acum creste si in ele dar in cuptor deloc deloc. Nici nu se desfac crestaturile pe care le fac.
Care sa fie problema? Incep sa ma descurajez. Orice paine am facut la fel iese. Coaja tare plina de faina de pe baneton si miez putin cu gauri micute umed si acrisor.
OARE UNDE GRESESC?