Am o maia pretioasa!

02

          Incerc de cateva zile sa-mi ascund dezamagirea legata de un anumit subiect, si mi-am promis ca nu voi scrie articolul asta intr-un impuls de moment, sau la nervi. Nu stiu daca voi reusi sa fiu diplomata si nici nu vreau sa nasc o drama din asta, asa ca, foarte pe scurt, ca sa imi scot din sistem subiectul, despre ce e vorba?
          Acum 4 luni, am oferit tuturor o bucata din maiaua mea. Lucrurile puteau fi foarte simple pentru toata lumea… daca oamenii ar fi asa cum imi imaginam eu ca sunt. Cinstiti, corecti, recunoscatori. Din pacate, am constatat pe propria-mi piele, ca daca oferi ceva pe gratis, esti luat drept fraier. Nu e vina nimanui, asa e firea umana, probabil. (Scriu si sterg, incerc sa fiu zen, sa imi limitez frazele, caci nu imi e in fire sa imi strig nemultumirile in public. Dar aici e locul meu, voi sunteti prietenii mei, daca voua nu ma pot plange din cand in cand, atunci cui?!)
          Trag linia dupa 4 luni si constat asa: am trimis 45 de plicuri, majoritatea prin tara, cateva prin strainatate. Toate au ajuns la destinatar, un singur plic a venit inapoi si l-am retrimis. Nu am cerut nimic in schimb. Doar ca fiecare sa isi plateasca plicul si timbrul. Am fost extrem de neplacut surprinsa sa constat ca oamenii au profitat de oferta mea si odata ce s-au vazut cu plicul in mana nu s-au mai deranjat sa plateasca 5 lei. Long story short, (si tot scriu si tot sterg) ideea cu impartitul maielei in stanga si-n dreapta a fost o idee proasta. Proasta cam cat 100 ron si un gust amar.
(Cei care m-ati avertizat, acum e momentul sa spuneti “I told you so!”)
          Pentru ca e maiaua mea, pentru ca e timpul meu si efortul meu de a o intretine, si pentru ca vreau sa ma feresc de dezamagiri (si pagube materiale) in continuare, am luat urmatoarea decizie: oferta cu maia gratis s-a incheiat. Am vrut sa fac un bine, dar nu mi-au iesit planurile asa cum am sperat. Poate daca as fi etichetat maiaua ca “produs de lux” si nu “produs de primit gratis”, oamenii s-ar fi gandit de doua ori inainte de a cere…
Ei bine… lectie invatata! de acum incolo, maiaua mea e pretioasa!
PS. Randurile astea nu au alt scop decat sa ma elibereze de tristete. Voi care ma vizitati des nu sunteti cei vizati, oricum. Iar ce vizati, probabil ca nici nu imi calca pragul. Cam aiurea toata povestea. Cititi repede, si hai sa trecem mai departe, ok?