Categories
alte cateva povestiri

Degustare de paine – eveniment

Sau despre cum painea aduce fericire

NNDKP 12

         Sunt inca in stare de usoara euforie rezultata in urma unui eveniment care a avut loc miercuri si de care ma pregatesc sa va povestesc in continuare. V-am ademenit cu retete si relatari noi in postul trecut, acum e timpul sa va dezvalui cu ce m-am ocupat in ultimele doua saptamani.
Multe lucruri bune s-au intamplat in ultima perioada si desi imi vine sa sar direct la sfarsitul povestii, cel cu happy end, voi lua firul de la inceput, ca sa va bucurati si voi de toate detaliile de pe parcurs. Luati-va o cafea sau un ceai, caci mi-e teama ca o sa ma intind la vorba, pana voi spune tot ce am pe suflet.
          Totul a inceput in urma cu cateva saptamani, cand Adriana, una din cele doua fete minunate de la biscuit.ro, m-a contactat si m-a intrebat daca pot si vreau sa fac diferite sortimente de paini pentru un eveniment planificat si organizat de echipa biscuit.ro, aici in Timisoara. Pai nu stiu… pot? ca de vrut vreau sigur! Am fost asa de incantata de propunerea ei si dupa ce ne-am consultat si ne-am sfatuit, am ajuns la concluzia ca pot face treaba asta. Sase paini complet diferite, cate doua bucati din fiecare, intr-o gama cat mai variata de gusturi, arome, combinatii exotice si interesante, care urmau sa fie degustate de catre invitatele firmei NNDKP, in cadrul unui eveniment special gandit pentru doamne, cu ocazia zilei femeii, la restaurantul Al Duomo din Timisoara.
O degustare de paine! Inca imi suna in urechi aceste cuvinte, in cea mai dulce melodie posibila :)
         Nu stiu voi cate paini faceti odata, cate bucati si cate formule. Eu mai mult de una-doua formule odata nu am facut niciodata, iar in cuptorul meu incap maxim doua paini ovale, sau una rotunda. Asa ca m-am gandit foarte serios, cum pot coace intr-o singura zi, 12 paini, in 6 formule diferite. Nu atat timpul fizic de copt ar fi fost problema, ci planificarea fiecarei formule in parte si mai ales dospitul si sincronizatul tuturor. Hai ca stiti despre ce vorbesc. Cum faci sa dospeasca una dupa alta, unde le tii, cand le incepi pe fiecare? Logistic, ai nevoie de 6 prefermenti, de sase vase pentru fiecare aluat, de un blat mare de lucru si de cosuri pentru dospit fiecare. Eu nu aveam suficiente de niciunele, dar in schimb eram asa de entuzisamata, incat eram convinsa ca voi gasi o solutie pentru toate.
         Inainte de a sti clar ce  paini voi avea de facut, primul pas a fost sa imi comand urgent cateva bannetoane noi si un termometru. Oricat de mult mi-as fi dorit un Thermapen, il consider totusi un lux si nu mi l-am putut permite, dar mi-am luat tot de pe Bakery Bits, tot de la firma ETI, modelul mai ieftin, mai exact asta. A ajuns destul de tarziu, dar totusi in timp util, si m-am folosit de el si mi se pare foarte bun. Are timer, are ceas, are alarma, ecran mare, magnet de lipit si citeste temperatura repede. Pentru painea de secara e obligatoriu de avut un termometru la indemana. Pana acum m-am descurcat binisor fara termometru (cel vechi s-a stricat acum cateva luni, si am bajbait cum am putut in lipsa lui), dar de data asta, fiind vorba de o afacere, de o responsabilitate pe care am dorit sa o duc la bun sfarsit intr-un mod onorabil, mi-am zis ca e momentul potrivit pentru achizitionarea unui nou termometru. Oricum de mult cautam un prilej, o scuza ca sa mi-l cumpar :) Buun… deci, termometru… rezolvat!
          Bannetoanele au sosit in timp record! Eram destul de stresata ca s-ar putea sa nu le primesc la timp si chiar aveam nevoie de ele, dar au ajuns repede si bine. Multumesc Steffen, inca o data, pentru ajutor :) Mi-am luat bannetoane de cane, de 750g si 1kg, ovale, si unul mare rotund pentru miche, dar cel mai important, mi-am luat si panza de protectie pentru fiecare, si cu asta am scapat de teama ca s-ar putea lipi aluatul de banneton si am eliminat infainatul excesiv. Bannetoanele noi, cu cele pe care le aveam deja, au fost suficiente si toata treaba a inceput sa aiba un aer profesional.
         Alt factor care imi lipsea, era un blat de lucru mare. Am incercat sa gasesc variante de blaturi de lemn, dar fie erau prea scumpe, fie nu puteau fi fabricate in timp util, fie nu erau de calitate, si in final, am avut o idee geniala!!! Mi-am luat un blat de inox, mare, nou nout, lucios, curat, pe care il iubesc!!! M-am tot uitat la filmulete ca sa vad ce blat de lucru se foloseste in brutarii, si cand am vazut ce multi brutari folosesc inoxul, n-am mai stat pe ganduri. Este impecabil! Nu pot sa va explic cat de util s-a dovedit, si cat de mult mi-a simplificat existenta. E subtire, poate fi pitit in spatele unui dulap cand nu se foloseste, se curata asa de usor! si in plus, e o placere sa modelezi aluatul pe el. Bine, eu stiam asta deja, caci si blatul pe care il aveam era tot de inox, doar ca era mic. Dar un blat mare, pe care poti sa divizezi aluatul, sa il cantaresti, sa ai portiuni infainate si neinfainate, sa poti sa te lungesti cu aluatul cat vrei… e un vis! Sincer, cred ca blatul acesta a fost salvarea mea!
         Mi-am mai luat cateva cutii de plastic pentru aluat si cam atat. Intre timp am inceput testele. Painile alese pentru degustare au fost:
• paine de secara si chimen (2 bucati)
• paine integrala gen miche (o bucata)
• paine alba sourdough in stilul San Francisco(2 bucati)
• paine semolina di grano duro cu seminte de fennel, susan si coaja de portocale (2 bucati)
• paine cu masline lamaie si herbes de provence (2 bucati)
• paine dulce, impletita, pentru desert (2 bucati)
• (si o focaccia cu rozmarin si sare de mare pe post de aperitiv.)
          Uitati-va atent pe lista si observati ca deja lucrurile s-au simplificat. Painea de secara cere repaos de 36 de ore inainte de a fi mancata, adica, pentru mine, insemna sa o fac cu doua zile inainte. Painea miche avea nevoie de 24 de ore de odihna si automat, din 6 au ramas 4 pentru ultima zi. Am hotarat sa fac si painea impletita cu o seara inainte, ca sa nu am surprize neplacute cu dospitul si cu timing-ul.
           Sa va spun ca am avut emotii? bineineles ca am avut. In timp ce bannetoanele, termometrul, blatul, vase, erau in curs de rezolvare sau rezolvate, am inceput sa adun ingredientele, sa studiez formulele si sa te testez. Partea minunata in acest proiect a fost ca am avut posibilitatea financiara sa folosesc cele mai bune ingrediente pe care le-am putut gasi. De la sare, pana la toate fainurile folosite, toate au fost de calitate, cu toate mi-a fost drag sa lucrez.
         Cu o saptamana inainte de eveniment am inceput testele: painea cu masline a fost prima, caci nu o mai facusem niciodata, si vroiam sa vad cum arata aluatul, cum dospeste, etc, stiti voi… sa ma prind care e secretul painii, ca sa nu am surprize. Foarte bine am facut, caci mi-am dat seama ca nu am ales maslinele potrivite, asa ca a doua oara am stiut mai bine si am reparat greseala. In loc de masline negre feliate, am ales masline Kalamata la conserva, o bunatate de masline!
A doua paine testata a fost cea de secara, care mi-a iesit exceptionala!
Semolina mi-a pus oarecare probleme, caci nu am mai facut paine invelita in seminte, si nu stiam exact cum se procedeaza, si din nou mi-a fost de ajutor faptul ca am testat metoda dinainte. Bannetonul nu trebuie infainat, asta e tot secretul pentru un aspect frumos al produsului final. Nici nu mai tineam bine minte cum se lucreaza cu semolina, asa ca testul a venit la fix! Mi-am adus aminte ca semolina e o faina sensibila, si face un aluat fin, care nu trebuie lucrat excesiv, am putut stabili cantitatea corecta de seminte si raportul intre ele, am invatat cum se prind semintele de aluat, ca sa nu mai vorbim ca iubesc gustul semolinei la fel de mult ca prima data!
Painea impletita, la test, mi-a dat emotiile cele mai mari. Am facut-o de doua ori inainte, ca sa fiu sigura ca stiu sa o fac. Cand fac o paine pentru mine, nu ma stresez asa de mult daca iese perfect sau nu, dar in conditiile date, nu imi puteam permite sa am un rezultat mediocru, asa ca, am insistat pe o formula, pana mi-a iesit asa cum am vrut.
San Francisco a fost ultima testata, si am avut la alegere intre doua formule dragi mie, una pe care am publicat-o deja pe blog, si inca una pe care am facut-o de multe ori, dar nu am scris inca despre ea, formula preluata de pe weekend bakery. In final, am ales-o pe cea publicata pe blog, cu o mica modificare, pe care o sa o precizez la momentul potrivit.
Am mai testat si o focaccia, si un shaping de couronne bordelaise, si cu astea s-au incheiat experimentele dinaintea evenimentului. Ca sa nu mai spun, ca am avut mare grija de maia, i-am facut un back-up in frigider, am respectat orele de hranire, etc.
Evenimentul a avut loc miercuri dupamasa, si planul arata asa:
• luni, copt painile de secara. pregatit preferment pentru miche si pentru painea dulce
• marti, copt miche si painile dulci, pregatit preferment pentru toate celelalte
• miercuri dimineata, copt painile (3 ture) + focaccia + couronne bordelaise.
          Nepotrivire! Desi termometrul era sosit in oras de luni, doar marti dimineata am putut sa il ridic de la posta, asa ca am amanat painea de secara pentru marti dimineata. Nu vreti sa va spun cate calcule si formule si cifre am avut scrise pe caietul de notite. Fiecare paine a avut alt preferment, fiecare inceput in alt moment al zilei, si fiecare avea un loc clar in orar si in capul meu.
          Marti dimineata a inceput distractia. Painile de secara au fost primele coapte si am fost super incantata de cum au iesit. Erau painile cu emotii, stiti si voi ca secara e cu cantec.

NNDKP 08

          A urmat miche-ul la copt !!! esec total!!! Daca n-as fi avut experienta probabil ca m-as fi panicat tare de tot, dar tot norocul a fost ca luni seara, in timp ce faceam aluatul, mi-am dat seama ca ceva nu e in regula cu el, si am avut timp sa fac inca un preferment, asa ca a doua zi, in timp ce primul miche dospea si nu prevestea nimic bun, faceam de rezerva inca un aluat. A fost singurul lucru deviat rau de la plan. Singura panica. Nu stiu ce s-a intamplat. Am lucrat cu o faina noua, necunoscuta, dar nu as da vina pe ea. Mai degraba as crede ca temperatura la prima fermentare nu a fost cea corecta (luni seara, cand am facut aluatul pentru miche inca nu aveam termometru), si ceva in chimia ingredientelor a fost gresit. In acelasi timp cu al doilea aluat de miche, m-am ocupat de shaping pentru painea impletita. V-am spus ce mult imi iubesc blatul cel nou? A fost floare la ureche sa lucrez aluatul de challah pe suprafata mare de inox.
Poza cu miche-ul nereusit:

miche gresit

          Marti dupamasa, aveam 4 prefermenti, pentru 4 formule diferite: Semolina, San Francisco, Masline si Focaccia. Unii prefermenti intrau in autolyse, altii nu. 4 vase de aluat, din care unele rotunde, cu S-F din 30 in 30 de minute, altele dreptunghiulare, cu S-F la 45-50 min. Unele cu fermentare 2h:30’, altele 3 ore. Coaja rasa de portocala, coaja rasa de lamaie, scos samburii din masline, prajit seminte de susan si fenicul, cantarit faina, apa, sare, verificat temperatura, calculat temperatura, intre timp copt painea impletita si al doilea miche. Pare haos? Va asigur ca nu a fost. E adevarat ca vreme de multe ore nu am stat jos nici 5 minute. E adevarat ca eram concentrata si usor irascibila. E adevarat ca suna timerul ca la gara, si la fiecare timer, bifam un S-F sau o etapa de pe lista. Dar e la fel de adevarat ca am iubit fiecare minut (mai putin partea cu primul miche, care mi-a cam scuturat increderea si mi-a creat emotii). Pe masura ce timpul de fermentare se incheia, ma pregateam de shaping. Au fost in ordine: masline, semolina, si ultimele San Francisco, din aluatul respectiv am facut si couronne-ul,  iar aluatul de focaccia a ramas in cutie in frigider pana a doua zi.
          In timp ce faceam shaping la nu mai stiu care paine, am avut o revelatie!!! Ceva ce nu intelegeam pana acum, a devenit limpede ca lumina zilei. A urmat un wow! moment si am zambit fericita. Nu aveam cui sa explic fericirea mea, am asteptat momentul asta ca sa va spun voua cum sta treaba. Poate unii din voi stiti deja, poate altii aveati aceleasi nedumeriri ca si mine. De multe ori, nu imi placea cum iese painea in sectiune, ca si textura, ca si ordine, ca directie a firelor de gluten. Dar pana acum nu am stiut niciodata de unde provine greseala. O asociam cu framantatul, cu SF-ul sau cu coptul, niciodata nu m-am gandit sa fac legatura cu shaping-ul. Probabil ca experienta asta intensiva, de lucru cu mult aluat, m-a ajutat sa observ mai bine aluatul si sa inteleg in sfarsit, care e legatura intre shaping si textura miezului. Cred ca directia firelor de gluten trebuie orientata circular, paralel cu directia scurta a batardului, si nu pe lungimea formei, atat la preshape, cat si la shape. Eu de multe ori, faceam preshape pe o directie, si shape pe cealalta directie. Cred ca asta introducea un crisscross, o incrucisare nefericita de directii in interiorul painii, iar in final, la feliere, lama cutitului sectiona reteaua de gluten, in loc sa mearga paralel cu ea. Hai spuneti-mi ca intelegeti ce spun!!! Mai bine de atat nu stiu cum sa o descriu in vorbe, poate ar fi mai simplu sa exemplific cu un desen sau cu un aluat.
         Cand toate aluaturile erau puse la dospit in bannetoane, in frigider, am facut shaping la couronne, si am fost multumita de tot ce am realizat, am respirat usurata si mi-am amintit ca nu mancasem nimic de dimineata. Asta a fost marti seara. Partea importanta, finala, avea sa urmeze miercuri dimineata, cand trebuia sa fac scoring perfect si sa coc toate painile. Aveam programate 5 ture de copt. Prima, cea cu masline, a fost putin subdospita, dar restul au mers struna. A fost soare, cald in bucatarie, le-am scos pe rand din frigider si le-am copt pe rand, doua cate doua, plus couronne-ul si focaccia la sfarsit. Well done, Codruta! So far so good! dar job-ul meu abia acum incepea.
         Nu v-am spus, dar pe langa furnizarea painilor, rolul meu a fost si acela de prezentare a fiecarei paini, de introducere a invitatelor in lumea imbietoare a painilor cu maia. Fiecare paine avea dinainte ales un topping potrivit, asortat, pregatit de Antonio Passarelli, la restaurantul caruia s-a desfasurat degustarea. L-am cunoscut pe Antonio cu doua zile inainte, si pasiunea noastra comuna pentru paine ne-a facut sa ne simpatizam imediat. El mi-a vorbit de lievito madre (lievito naturale) si de impasto, eu i-am vorbit de-ale mele, de maiaua lichida si de prefermenti si discutia cu el mi-a deschis interesul si curiozitatea de a incerca o maia solida, in stil specific italian. Sa il auzi pe Antonio vorbind despre paine… iti creeaza o emotie extraordinara, as fi dorit sa pot vorbi cu el cu orele!
          Doamnele invitate de catre firma NNDKP (cliente, asociate sau angajate ale firmei din zona de Vest a tarii) sa participe la eveniment au fost intampinate cu focaccia si paine cu sare, ulei si rozmarin si prosecco, dupa care, intr-o atmosfera foarte destinsa si placuta, a inceput degustarea propriu zisa, iar mie mi-a revenit rolul de povestitor, de prezentator a fiecarei paini in parte si de a trezi interesul invitatelor prin descrierea magiei care se intampla cand combini anumite ingrediente cu stiinta si pasiune.
          Rand pe rand, fiecare paine a fost admirata, taiata, mirosita si degustata, mai intai goala si apoi cu ingredientele pregatite de Antonio. Prosciutto crudo, tapenada de masline, parmigiano reggiano, nuci, somon, avocado, branza iute, chevre, chives, curcan, rosii cherry, crema dulce de branza si fructe caramelizate. Toate acompaniate de diferite sortimente de vinuri. Ordinea painilor a fost SFSD, Miche, Secara si chimen, Semolina cu seminte fennel si susan si coaja de portocala, Masline & coaja lamaie si herbes de provence, iar in final, painea dulce impletita. Toate painile au fost puternic laudate si apreciate, secara a ajuns pentru o scurta perioada in top, dar a fost devansata apoi de semolina, si in final de cea cu masline. Nu pot sa va descriu ce sentiment profund de bucurie si satisfactie am avut vazand placerea provocata de gustul painilor mele. A fost extraordinara experienta, privita din prisma mea. Nu cred ca gresesc daca afirm ca si doamnele invitate s-au simtit foarte bine, iar Antonio prin prezenta si spirit a contribuit din plin la atmosfera calda si prietenoasa.
          La sfarsitul degustarii, care s-a intins pe parcursul a aproape doua ore (desi initial era planuita pentru 50 de minute) fiecare si-a luat cateva felii din painile preferate, am mai povestit putin, si dupa ce toata lumea a plecat, eu am ramas zambitoare si am plutit pana acasa. Am uitat de oboseala, de lungile ore de munca, de putinele ore de somn si cand am ajuns acasa  si am inceput sa-i povestesc lui Vlad toata desfasurarea dadeam pe dinafara de energie si fericire.
          Aceasta a fost povestea mea, vazuta si traita de mine. O experienta pe care as repeta-o oricand, fara sa stau pe ganduri o clipa. O experienta care m-a umplut de satisfactie si care mi-a lasat o amintire foarte placuta. Doamnele invitate au fost deosebite si le multumesc pentru caldura si deschiderea cu care au participat la eveniment.
Pe langa asta, ca la premii, special thanks:
Adrianei si echipei biscuit.ro, pentru ca le-a venit ideea degustarii de paine si pentru ca m-au luat in considerare pentru acest eveniment
• prietenului meu, care a acceptat sa transformam bucataria si zona de zi intr-o mini brutarie si a tolerat toate toanele mele din ultimele doua saptamani.
• mamei mele, care a asigurat cleaning-ul afterward, lucru care mi-a creat un imens comfort si mi-a usurat munca (si afirm asta cu toata convingerea, diferenta intre oboseala de luni seara, cand am fost singura si marti seara, cand am avut-o in preajma, fiind enorma)
• omului deosebit care a facut in asa fel incat sa primesc la timp blatul de inox
• lui Antonio Passarelli, pentru toate laudele pe care le-a grait public la adresa mea
• firmei NNDKP, pentru ca mi-au dat acordul ca scriu despre acest eveniment
• si inca o data, doamnelor care au gustat painile si au apreciat cu caldura munca mea.
si voua dragi prieteni, ca ati ramas alaturi de mine si ati avut rabdare sa cititi acest mic roman.
          Am reusit sa fac si cateva poze, inainte de a impacheta painile. Lipsesc din peisaj focaccia si a doua paine impletita, dar cred ca va puteti face o idee de ansamblu din cele ce urmeaza.
          Vreau neaparat ca in viitor sa va dau retetele la painile de secara, masline si semolina, si sa va spun cateva vorbe despre SFSD. Numai sa ma tina puterile!
codruta ♥

NNDKP 12NNDKP 02NNDKP 03NNDKP 04NNDKP 05NNDKP 07NNDKP 09NNDKP 06NNDKP 10NNDKP 11

 

 

69 replies on “Degustare de paine – eveniment”

Codruta,
sunt impecabile painile, una cate una.
(ideea cu degustarea de paine este …geniala!)
asa paine de secara absolut splendida nu am vazut niciunde! care e procentul de secara, m-ai facut f curioasa?
semolina e cea cu seminte deasupra? daaaa, arata atat de frumos!
blatul e si el super trouper si, ca sa inchei, focaccia o astept de mult de tot:)
esti constienta ca meriti tot succesul asta, da?
bravo!

teo

procentul de secara la cele doua paini e de 70% (dar intre noi, am facut aceeasi formula pt mine cu 80%, si a iesit un pic mai plata painea, dar e my new favorite!- e cea din postul de teasing dinaintea astuia)
da, semolina, e cea cu seminte, blatul e bun de oglinda (asa a zis V cand l-am adus acasa: “ce fain ca e lucios, ca aveam nevoie de o oglinda mare :))”), iar focaccia e ~ acelasi lucru cu ciabatta, doar ca e mai simplu de facut :)
nu stiu daca-s constienta, dar imi place sa fac ce fac :)
te pup, teo, merci de toate gandurile si incurajarile de pe parcurs

Un adevarat tur de forta! Doamne, ce minunate sunt painile, una mai aratoasa decat cealalta! Le admir formele, dar cel mai mult imi place cat de perfecte sunt taieturile! Visez si eu la asa ceva, mi-au iesit doar de cateva ori. Bravo! Nu cred ca ar fi fost posibil sa nu le placa doamnelor! Pozele sunt foarte reusite, blatul de inox le face mai sofisticate.
Dupa toata experienta asta, cat de des ai fi in stare sa faci asa ceva? :)

merci, monique!
Taieturile se invata cu timpul, la fel ca formele. Ce ramane magic, e gustul :)
Foarte des. Maine daca ar trebui, m-as reapuca cu acelasi entuziasm si energie :)

Oh, I am in pure state of excitement, savoring each word – and HATING google translate at some points…

well, I am half way through and must go back to my bench (lab), but will read the rest tonight – I have to say the part in which you explain the direction of “pre-shaping” and “shaping” as applied to batards, won’t be easy to get in the google engine. I will try Portuguese later, and then bug you with questions, because the subject obviously interests me A LOT.

Amazing experience, amazing blog post! I’ll be back later

Sally
:)) I remember my struggles to translate from Russian a rye bread recipe, weird words appearing in the middle of the text, but it was quite fun and after trying English, French and Romanian, I finally managed to understand the main idea. :)) what we do for our rye sour :))

I’m so glad you like my post and you don’t think is boring an too long :) I’ll help you with the translation of the parts you don’t understand, just copy paste them on my mail.
It was an amazing experience, indeed, I hope it won’t be the last!

hugs

Draga noastra draga! Felicitari, Codruta! Ce surpriza frumoasa! Abia astept sa incerc sa fac niste painici dupa retetele tale (sunt inca la regim, da` cat poate sa mai dureze?:P)! Intre timp, te citesc cu drag si ma bucur enorm pentru tine! Bravo! :*

Buna Codruta
Imi place ca ai realizat ce stare de bucurie poti imprastia odata cu painicile tale.
Ma bucur ca ai avut succese si ca ai fost apreciata.
Si (interesul meu incepe sa se arate) astept cu nerabdare retetele cele noi – mai ales cea de foccacia.
Felicitari!!

Retetele noi, si eu abia astept sa le postez, doar sa-mi trag sufletul, ok?
ps. la focaccia nu am poze, va trebui sa o refac daca vreau sa scriu depre ea, sper ca te vei multumi cu restul retetelor, pentru moment :(

Esti fenomenala, parol! De putine ori mi-a fost dat sa vad ¨pe viu¨ atata daruire si pasiune. Painile, ce sa mai spun, nota 10 cu felicitari, arata pe masura daruirii tale.

PS eu vreau desenul ala, ca sa pricep mai bine

Nu am cuvinte!
Te felicit, toate painile sunt perfecte si meriti toate laudele.
Iti doresc cat mai multe evenimente de genul asta, asta numai pentru a trai si eu putin din emotiile tale. Chiar daca ai fost intr-o tensiune, stres… dar cum spui tu, bucuria te face sa uiti toata osteneala.
Abi astept painea de semolino si cea cu masline. Vreau sa le probez.
Si bine ar fi daca ai explica cu un desen ce ai descoperit tu, asta ca sa inteleaga si cei care nu stiu engleza, de exemplu, una ca mine:(

merci, daniela, apreciez cu atat mai mult cuvintele tale cu cat stiu ce paini frumoase stii sa faci!
Chiar nu stiam daca sa incep cu semolina sau cu cea cu masline, ca daca ar fost dupa mine, as fi inceput cu o secara :)
Ma gandesc sa vad cum as putea face un desen :)
pe curand

Buna dimineata,
La Multi Ani!
Putin cam tarziu dar mai bine mai tarziu decat deloc.
Felicitari pentru evenimentele pe care le organizezi sau la care esti invitata.
Iti doresc o primavara ca-n povesti alaturi de cei dragi tie.
Catalin

:)) mi-au trebuit cateva secunde sa imi dau seama pentru ce e “La multi ani”-ul. Merci, Catalin
Sa stii ca eu nu am organizat nici un eveniment, am tot spus asta, cand a fost cazul, caci nu vreau sa se inteleaga gresit si sa iau asupra mea laurii.
si voua va doresc o primavara frumoasa! sper sa fie lunga si senina :)

Codruta esti incredibila… nici nu pot sa-mi imaginez cum e sa faci atatea paini si sa-ti iasa toate atat de…wow.
Acum cand incerc sa fac si eu paine cu maia si nu-mi iese asa cum ar trebui, cu atat mai mult mi se pare ca ceea ce iese din mainile tale este minunat! :)
Felicitari pentru prezentare si la cat mai multe! :)

diana, cu ceva timp in urma nici eu nu mi-as fi imaginat ca pot face atatea paini deodata si uite ca am reusit. Poate peste inca un timp, voi putea sa fac alte lucruri, care acum mi se par imposibile si la care doar visez.
Inteleg exact ce spui, dar ca in orice domeniu, experienta se dobandeste lucrand, peste un an o sa te uiti la painile pe care le faci azi si o sa zambesti. O sa vezi :)

Well done. Imi place ca mai vad pe cineva care stie ca lucrurile bune ajung doar la cei care stiu sa aiba rabdare. Si sa planifice.

Da nu inteleg de ce nu gasesti in tarisoara asta a noastra paine cu maia fabricata industrial sau artizanal mai deloc. Stie cineva raspunsul?

Razvan, ce fain arata evenimentul tau!
Cu facutul painii e mai greu, daca intalnirea nu dureaza 8 ore :)) dar cine stie, eu sunt deschisa la propuneri.
merci de urari, spor la treaba si tie :)

Draga Codruta,
De cand am descoperit acest blog nu am mai mancat paine cumparata. Tie iti datorez acest lucru si vreau sa iti multumesc pentru asta. Dedicatia ta este remarcabila de aceea te felicit pentru toate realizarile! Tu si painicile tale sunteti perfecte! Mi-ar placea sa gust candva una facuta de tine. Eu fac doar paine pentru casa, adica am luat doar vreo 3 retete de la tine pe care le tot invart. Chiar acum se coace pinica pentru sandwich, putin adaptata in sensul ca am modelat-o altfel , facand doar un rulou in care am intins un strat de zahar pudra cu ulei de palmier si scortisoara. Si sta la rand pinea 1.2.3. Ma pot lauda si eu putin ca toate painile de pana acum mi-au iesit comestibile, in special ma pot lauda cu una pe care am facut-o chiar de revelion, dupa reteta 1.2.3., dar pe care am impletit-o precum “Callah” si a iesit una dintre cele mai bune paini facute de mine, si a fost si cel mai apreciat ingredient al intregii mese de revelion. Am facut si cozonacul dupa reteta ta, am inlocuit insa grasimea cu ulei de palmier si ouale cu lapte de soia. A iesit foarte bun si asa.
Ma bucur tare mult ca te-am vazut si in acele filmari, ai fost o dulce!
Mult, mult succes si multe realizari in pasiunea ta!
Te imbratisez, din celalalt capat al tarii (Tulcea), Angy

Dezamagire!
In aluatul pentru painea 1.2.3. am pus in loc de faina de ovaz, faina de secara. Oare asta sa fie motivul pentru care atunci cand am rasturnat aluatul in tava s-a facut o imensa turta de cel mult 2 cm inaltime? La framantat arata destul de bine. Poti sa-mi spui tu de ce ?
Iar uleiul de palmier se pare ca nu poate inlocui untul in orice reteta. O mare parte din el s-a scurs in tava, cu toate astea a crescut aluatul a crescut frumos .Nu a iesit chiar ce speram dar … merge.
Si inca ceva:
Am observat ca iti plac aromele in paine si de aceea ma intreb daca stii de condimentul http://condimenteweb.ro/condimente/cernusca-c44 , care se foloseste foarte mult in Turcia, si se pune deasupra painii sau altor produse de panificatie, alaturi de susan. Mie imi place foarte mult si daca nu l-ai incercat inca as fi bucuroasa sa iti trimit .
Pupici!

Angy, nu am incercat cernusca, nici n-am stiut ce este, pana nu am cautat si am vazut ca e nigella. De nigella seeds am auzit, chiar am vazut retete de paine cu seminte de nigella, dar n-am idee ce gust au. Tu de unde le iei?
Nu cred ca secara ti-a stricat socotelile, ca nu era in procent asa de mare incat sa schimbe total lucrurile, cine stie ce altceva nu ai facut bine :(, de nu ti-a iesit?!

Eu le am cumparate din Turcia, si pentru ca nu se folosesc prea multe seminte odata, si cum eu defapt nu prea le-am folosit, am inca destule. Daca nu gasesti pe la vreun magazin cu specific arabesc, si daca chiar ai vrea sa le probezi, nu uita ca m-am oferit sa-ti trimit.
Iar painea despre care am zis ca nu a iesit, am “aruncat ” aluatul in doua forme de cozonac, si a iesit pana la urma. Chiar foarte comestibila.
Tu esti in continuare muza mea in ale painii, asa ca… ma tin aproape de tine.

Angy, o sa caut aici in oras, caci s-a deschis un magazin nou de condimente. Daca nu gasesc, te anunt. Merci de darnicie :) Si iti multumesc ca esti tot timpul aproape.

Felicitari Codruta! Painicile arata minunat si cred ca si gustul a fost pe masura. Ma bucur foarte mult pentru toate realizarile tale. Mult succes in continuare! Numai bine, Doamne ajuta!

Felicitari si nota 10 e prea putin…suuuuper.Astept inca un workshop unde as vrea sa fiu si eu prezenta,poate in Arad.Producatorii de paine tip hartie/carton au mai pierdut un client.Multumim Codruta

Dana,
Ce ma bucur ca ai iesit din randul consumatorilor de paine cartonata :)
Nu stiu cand va fi urmatorul workshop la care voi participa, dar daca va fi la Timisoara, sper sa poti veni :)

Mă bucur tare mult că a ieşit totul aşa fain şi că eşti mulţumită. În general eşti cam cârcotaşă şi greu de mulţumit :))). Astfel că sunt convins de calitatea pâinilor şi a evenimentului.
Cât despre conexiunea între orientarea reţelei de gluten şi formare, am făcut remarca asta la ultimul Vermont.
Ar fi un post pentru avansaţi şi cred că ar merita să te gândeşti… Zic şi eu aşa… dezinteresat :))).

Carcotasa, zici? :))) ramane intre noi :P
da, stiu remarca ta de la Vermont, poate fara sa imi dau seama, inca de atunci mi-a ramas in minte, si m-am tot gandit la ea.
Incerc la painile pe care le fac saptamana asta, sa verific teoria. Daca mi se adevereste, n-o sa tin pentru mine, iti promit!

Codruta ,
Nu pot decat sa ma alatur celor care te-au felicitat pentru reusita evenimentului .Dupa munca si rasplata…
Poti ,te rog , sa divulgi de unde ai procurat blatul din inox ?
Multumesc si mult succes in continuare !
Adriana

Merci adriana, pentru cuvintele frumoase!
Nu ca ar fi secret, dar sincer, habar n-am de unde e achizitionat inoxul. Pe mine m-a ajutat cineva sa il obtin si nu cunosc alte detalii (dar nu se gaseste pe toate gardurile, asta stiu sigur, a trebuit sa dea comanda si a venit dupa cateva zile… pot sa intreb de la ce firma l-a comandat, dar nu stiu in ce masura te ajuta asta, eu fiind din Timisoara :(

Buna, iti citesc blogul cu placere. Imi plac retetele tale. Felicitari pt. prezentarea de la degustarea painii.

Am si eu o mica rugaminte, daca poti. As vrea sa-mi fac si eu paine de casa dar am inteles ca gustul depinde enorm de faina folosita. Am citit ca tu folosesti faina bio, de provenienta Franta. Eu locuiesc in Bucuresti si avem alte produse in magazinele naturiste de pe aici, asa ca poti sa faci o descriere cu poze a tipurilor de faina pe care le cumperi tu?inclusiv punga; daca nu cumva ai spus despre asta deja
oricum, multumesc

Scuze,acum mi-am dat seama, cautand printre ustensile si tehnici, ca poate asta e micul tau secret profesional. Daca nu poti sa spui exact ce faina folosesti, nu poti si gata, inteleg. Chestia e ca, vroiam sa stiu ce sa caut in Bucuresti, pot sa cumpar si faina romaneasca bio, sau trebuie sa fie franceza? si chestiile astea cu T nu stiu cum -clasificarile astea, vanzatoarele nu prea au auzit de asa ceva, io le intreb dar ele raspund tot ce stiu ele. Eu gasesc in magazin doar faina tip 000, integrala, de secara sau tip 650. Nu prea gasesc alte faine, chiar si la magazinele naturiste scrie pe eticheta mai mult din ce e facut decat tipul, sau nu m-am uitat eu bine? Sunt o novice, se vede nu?

Dar daca poti sa arati exact ce faina folosesti ar fi super -eventual sa pozezi punga la fiecare paine? (glumesc!)
O saptamana buna

Alex, eu nu folosesc faina romaneasca, din motive de preferinte personale. Incerc sa imi aduc din Franta, cand am drum incolo, dar de obicei ma descurc cu ce gasesc la Timisoara, iar faina pe care o folosesc cel mai mult e BIO Allgreen, alba. Nu sunt legata in mod particular de aceasta faina (dar e cea mai buna din ce gasesc aici), daca as sta in Bucuresti, m-as adapta dupa ce as gasi acolo. Parerea mea e sa incerci cateva marci (de preferinta 650, nu 000) si sa te ghidezi dupa raportul pret/calitate. Daca ai posibilitatea sa iti aduci din Franta, T65 este excelenta. Din Germania sau Austria W700. Din Italia tipo 0.
Optiunea cea mai ieftina este o faina ungureasca Hajdu sau Agromolnar, nu sunt exceptionale, dar sunt mai bune decat orice alta faina romaneasca am testat, si fata de cele bio, sunt ieftine.
Sper ca te-am ajutat. Spor in cautari :)

Codruta ,
te rog intreaba , poate ma ajuta macar sa intru in legatura cu firma respectiva si sa discut cu ei.
Multumesc mult ,
Adriana

Esti super!
Dintr-un asemenea suflet pot iesi lucruri minunate si uimitoare. Iti doresc sa aduci pe aceasta lume si alte suflete care doar asteapta momentul…
Mii de multumiri pentru ca imparti cu noi orice amanunt pe care-l descoperi!
Numai bine, Vali

Ai povestit foarte frumos si emotionant. Atata pasiune emani, incat ma faci sa privesc cu alti ochi painea. Iti apreciez mult munca si te felicit sincer.
Iti doresc numai bine.

E geniala simfonia ta de paini Codruta.
Multumesc ca existi si ne dai posibilitatea sa fim fericiti gustand tot soiul de paini deoarece avem pe cineva care ne spune cum sa le facem.

Codruto, sunt fara glas!
Nu voi mai zice vreodata ca am multe de pregatit pentru o aniversare! Mi se parea acrobatie pe sarma fara plasa de siguranta sa gatesc nimicele penru 10-15 persoane cu o zi inainte. Dar ce ai facut tu e …cirque du soleil, daca intelegi ce vreau sa spun!
Scriu dupa ce am citit o treime din postarea ta, nu puteam rabda sa tin asta in mine pan ala happy end-ul povestii.
Iti dai seama ce greu mi-a fost sa nu sar direct la final si mai ales la formula cu masline. E painea preferata a lui Neo, in grecia doar din asta vrea sa manance… Ma astapta zile grele:-)

Andrea, privind inapoi, la doua saptamani de la eveniment, mi se pare simplu ceea ce am facut. Probabil ca data viitoare as sti sa ma organizez mai bine, ca sa ajung sa si dorm si sa mananc calumea.
In schimb, niste nimicele pentru 10-15 persoane mi se par mai greu de facut decat painile astea :))
Legat de painea de masline… prevad ca in curand ne vom bate la kaufland la stocul de Kalamata :)))

Codruta esti fenomenala, pot spune si eu ca nu mai cumpar piine din magazin (gumilast)cum ii spun eu.Iti vine sa le maninci din priviri ce bine arata.Cum spui si tu la piine iti trebuie timp ca sa inveti sa le faci sa iasa perfecte.Eu fac piine mai mult cu drojdie (nu e asa pretentioasa) dar am facut cu maia si a iesit piinea!!! Super.Cind a vazut sotul ca ma cuprins febra de facut piine in casa mi-a promis un cuptor afara, ca si pe vremea bunicii Am gasit deja un mester care se pricepe sa il faca.Am sa te anunt cind va iesi prima piine din el facuta din retetele tale.Aradul nu asa de departe de Timisoara cind vei mai avea evenimente cu preparari de piini sper sa pot participa.Multumim pt.toate retetele si secretele pe care le impartasesti cu noi.

Buna Codruta!
Am descoperit retetele tale acum cateva zile, cand, cautam foarte dornica niste retete de paine cu maia pentru ca eu si sotul meu ne-am saturat sa cautam disperati in magazine, paini pe care sa nu fie trecute zeci de randuri de ingrediente, amelioratori si alte cele…
asa ca de luni am inceput sa fac prima maia dupa reteta postata de tine si sambata voi face prima paine, am ales evident painea rustica (ca sa incep cu ceva mai simplu)
intre timp ca sa testez aptitudinile mele in ale gatitului am facut chiflele pentru hamburgeri si au iesit delicioase, ne-au amintit de concediul din Turcia, unde in fiecare dimineata la micul dejun (tip bufet suedez) erau cosuri de painici de toate felurile si aromele.
Concluzia : sigur voi mai face pentru ca exista cerere pentru ele, ba mai mult si din alte feluri cu alte tipuri de seminte. Au iesit bune deci trebuie sa incerc painea.
Iti multumesc!

Buna Codruta !
Poti da mai multe detalii despre blatul de inox achizitionat ???
Am nevoie de un astfel de blat si nu stiu de unde sa il procur.
Blogul tau este grozav, impletesti aluatul si cuvintele intr-un mod deosebit …. felicitari !

Leave a Reply to codruta Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *