Skip to the content
Cand eram mica, vroiam sa ma fac profesoara de matematica. Cel putin la o anumita varsta, asta visam. Aveam prieteni cu care ma jucam afara, asa cum le sta bine copiilor sa se joace in gasca: cu mingea, cu rolele, cu bicicleta, saream coarda, jucam badminton, pingpong, de-a v-ati ascunselea (asta nu prea imi placea, ca ma speriam tare usor). Aveam prietene cu care ma jucam doar jocuri de fete, faceam gimnastica, balet, povesteam secrete si necajeam baietii. Si aveam alte fete cu care ma jucam cand era urat afara, “de-a scoala”. Una din ele facea pe profesoara de romana. Ne punea sa invatam poezii din almanah si dadeam “autodictare”. Zilele ei de nastere erau sobre si cuminti plictisitoare. Dar le suportam, pentru ca avea cele mai bune torturi din lume. Cand imi venea mie randul, eu eram profesoara de matematica si nu prea stiam de joaca, imi luam rolul tare in serios. Dadeam note si judecam copii care nu stiau sa faca exercitiile. Nu ma mir ca nu prea le placea sa ne jucam “de-a scoala”. Apoi, prin clasa a patra dadeam meditatii unor elevi colegi mai slabuti, ne faceam temele impreuna si ii certam strasnic de tot pentru ca nu intelegeau. Ma intreb unde sunt colegii aceia acum?… Ei… ce amintiri!…
Nu intamplator am ajuns sa imi amintesc episoadele astea din copilarie… stau si citesc mailurile voastre sau mesajele pe FB si vechiul instinct de-a face pe profesoara de matematica iese din mine din nou la iveala. De ce cifrele imi sunt mie asa bune prietene, iar unora dintre voi le e asa de greu sa sa imprieteneasca cu ele? De buna seama, eu sunt de vina, caci nu stiu sa explic mai simplu si sa fac calculele mai atragatoare. Astazi insa m-am trezit cu un beculet luminos in dreptul capului si mi-am zis: “asta e! Cum de nu m-am gandit pana acum? mai simplu de atat nu cred ca se poate!”
Scriu articolul acesta pentru mine: prefer sa scriu aici, o data, decat sa raspund in particular de zeci de ori, acelasi lucru.
M-a intrebat cineva acum o saptamana cum trebuie sa calculeze maiaua si faina si apa ca sa obtina …g preferment 100%. Dupa ce i-am explicat intr-un mod destul de complicat (scuza-ma D.B. draga mea, daca ai avut nervi sa ma urmaresti atunci, acum ti se va parea floare la ureche), am gasit o metoda banala, pornind tocmai de la proportiile de hranire.
-
Pe scurt, maiaua inoculata se calculeaza impartind cantitatea de preferment la suma cifrelor din proportia de hranire.
Exemplu, la o hranire de 1:5:5, se imparte cantitatea dorita de preferment la 11 si obtineti cantitatea de maia cu care porniti prefermentul. La o hranire 1:4:5, impartiti la 10, la o hranire 1:4:8 impartiti la 13 si asa mai departe.
Daca aveti intrebari legate de subiect, de cifre, de calcule, de proportii, va invit sa cititi si despre procentele de brutar (I) si despre procentele de brutar (II). Cititi si Conversia unei maiele din lichida in densa si invers. Daca nu gasiti raspunsul la intrebari, va rog sa imi scrieti aici (insist pe cuvantul aici, nu pe mail, nu pe FB) si promit sa va ajut.
4 replies on “Cifre si calcule, pe scurt”
Draga Codruta
Exact asa am descifrat si eu modul de a face un ferment, impartind cantitatea, exact cum ai explicat, mai simplu decat atat nu se poate.
Dar te-as ruga sa explici si aici, ceea ce te-am consultat. Cum poti face fórmula de la o paine pornind de la o cantitate anume de maia. Presupun ca sunt mai multe persoane care ar putea avea problema pe care eu o aveam.
Pe curand.
Nu stiam pana astazi ca sunt persoane atat de pasionate de paine. Iar in ceea ce priveste meseria, in copilarie toti am vrut sa ne facem profesori, politisti, pompieri sau doctori. Erau cele mai uzate meserii.
Niciodata nu am citit cu atata pasiune un blog! Codruta draga mea, esti o minune de fata – ca de altfel toti cei care te urmaresc si-ti raspund postarilor – de o calitate incontestabila. Se pare ca daca mai exista asemenea oameni, daca ei vor impartasi la fel dragostea painii calde si a tainelor ei, nu totul este pierdut pentru tarisoara noastra.
Felicitari si plecaciuni adanci, fata minunata :)
Am inceput cu o paine, apoi inca una si apoi m-am indragostit pe viata de acest proces tainic si sacru de a crea paine. Inca simt fluturasi in stomac cand ating aluatul, inca ma bucur cand stiu ca urmeaza sa fac paine, inca imi place sa citesc si sa vorbesc despre paine, sunt deschisa si absorb informatiile cu aceeasi sete ca la inceput, iar voi, cei care faceti paine la randul vostru intelegeti perfect la ce ma refer.
Cand totul in jurul meu o ia razna, gasesc comfort si terapie in framantat, sunt fericita cand imi iese bine o paine si mizerabila cand esuez. Anticipez formulele noi cu emotie si imi iau din micile reusite energia sa merg mai departe, sa vreau sa fiu mai buna. Relatia cu painea si tot ce tine de procesul “paine” e intima, personala, unica si devine tot mai puternica pe masura ce invat lucruri noi. Spuneti-mi ca intelegeti si ca nu sunt “sarita de pe fix”.
SUPERB ! Nu contenesc sa citesc cu pasiune TOT ce e scris pe aici. Am citat mai sus spusele tale – nu e prea mare cuvantul SUPERB – esti magnifica in aceasta pasiune a ta! Tu insati ESTI O PAINE CALDA, impartasita cu darnicie in jurul acestei mese virtuale.
In timp ce scriu, maiaua sta sa nasca in bucatarie :))