Categories
alte cateva povestiri

Fara titlu

When I’m not a blogger, when I’m not a baker, I’m a human being.
     Cand eu tac … inseamna ca sufletul mi-e plin. Tacerea mea din ultimele doua luni… nici nu stiu de unde sa incep sau sa reincep firul povestii. Poate ar trebui sa am un alt blog, doar pentru asta. Nu stiu daca voi vreti sa cititi ce am pe suflet, nu stiu daca trebuie sa ma prefac ca nimic nu s-a intamplat si sa continuu de unde m-am oprit. Dar lucruri s-au intamplat, iar eu nu mai sunt cea care eram cu ceva timp in urma. E prima oara cand deschid pagina de blog, de cand exista blogul, fara sa stiu ce voi scrie, fara sa am un discurs coerent, o idee clara. Am gandit in sinea mea de o suta de ori, in diferite zile, in diferite momente, ce si cat din ce simt ar trebui sa spun, cum ar trebui sa formulez, am vorbit cu voi in mintea mea, in timp ce alergam, in timp ce mergeam pe strada, in timp ce faceam alte marunte lucruri doar ca sa imi distrag atentia de la ce aveam pe suflet… dar gandurile gandite, nescrise pe hartie, s-au pierdut imediat, formularile care la vremea respectiva mi se pareau bune si aveau sens, acum le-am uitat, le gandesc altfel, le simt altfel. Asa ca o iau de la zero, cu ce simt acum… desi as vrea sa dau totul afara, dar in acelasi timp mi-e frica sa vad lucrurile scrise negru pe alb. M-am ascuns de lume un timp, pentru ca pe moment, mi s-a parut ca e singurul lucru pe care il pot face. Dar intr-o zi, mi-am dat seama ca tacand, nu procedez corect nici fata de voi, nici fata de mine. Cand am fost fericita, ati stiut ca sunt fericita si m-ati sustinut in cel mai minunat si neasteptat mod posibil. Ati investit in mine si e firesc sa asteptati un feedback. Suportati cu mine si aceasta perioada mai dificila pe care o strabat. Am nevoie sa stiu ca nu sunt singura, chiar daca nu faceti nimic, vreau doar sa stiu ca sunteti acolo.
     Imi pare rau ca v-am lasat sa asteptati asa de mult. Imi pare rau ca nu am raspuns comentariilor si mailurilor voastre. Imi pare rau ca m-am ascuns departe de voi si am tacut. Imi pare rau ca problemele mele mi s-au parut mai grave si mai urgente decat orice altceva din jurul meu. Imi pare rau … dar nu am putut sa fac altfel. Viata a venit peste mine, prosteste, abrupt si nemilos si m-a smuls din locul meu protejat. Nu exista alti vinovati pentru tacerea mea, decat eu insami. Dar asta nu inseamna ca lucrurile sunt mai simple sau mai usor de rezolvat. Din contra. Fara liniste sufleteasca, fara repere, fara sa stiu ce se intampla cu mine, am cazut. Din fericire, azi sunt mai bine decat ieri si recapat incredere in mine. Am vrut sa vorbesc despre asta cu voi, in fiecare zi am incercat, dar pusa in fata foii de hartie, nici un cuvant nu parea sa se aseze acolo.
     Pentru cei care veniti aici pe blog doar pentru retete de paine sau strict pentru lucruri care au legatura cu aluatul, astazi probabil veti fi dezamagiti. Astazi nu am povesti despre paine. Astazi nu vorbesc despre aluat. Astazi imi cer iertare pentru ca pentru o perioada, am lasat blogul pe un plan secundar. Am lasat totul pe un plan secundar, asteptand momentul in care ma simt din nou capabila sa leg doua vorbe care sa nu sune a drama sau a telenovela.
     Nu vreau sa intru in multe detalii, pentru ca risc sa devin prea siropoasa sau trista si e exact starea pe care incerc sa o evit si pe care cat de cat am reusit sa o depasesc. Incerc sa pastrez viata mea personala… personala. Dar ma simt vinovata fata de voi si nu vreau sa va las in continuare intrebandu-va ce se intampla de nu mai postez nimic. Faptul ca acum scriu e un semn bun. Credeti-ma. In urma cu catva timp, nu as fi putut scrie nici un cuvant. Cand scriu, e de bine. E un semn ca incet incet imi revin, chiar daca viata mea e in continuare zguduita si am momente in care sunt foarte down. As vrea sa fiu blogger, as vrea sa fiu baker, as vrea sa fiu super woman si sa le fac pe toate in acelasi timp. Din pacate, nu sunt perfecta, nu sunt un robot, iar viata imi e condusa de sentimente. Asta sunt. Pusa in fata vietii, sunt doar un om. Cu vise, sperante, greseli, intrebari, regrete, pasiuni, trairi bune, rele si din nou vise si sperante. Cu suisuri, cu coborasuri, in final, viata merge inainte si sunt norocoasa, cred, ca exista cateva lucruri care au ramas mereu repere fixe. V. e un reper fix. E dovada ca sentimentele adevarate nu dispar, orice s-ar intampla. Acest blog e un reper fix. E locul meu, e nascut din sufletul meu, e locul pe care il impart cu voi. Baking-ul merge inainte si cel putin pentru mine, in viata mea, e un reper fix.
     Am zeci de poze pe care vreau sa vi le arat, tehnici noi, planuri, am acumulat experienta si mi-am dovedit ca sunt capabila, talentata, determinata, motivata si ambitioasa pana in panzele albe.
     Este ceva in aluat care ma atrage inexplicabil. Oricat de daramata, devastata si lipsita de vlaga am fost si inca sunt, oricati demoni am avut si am de confruntat, nu am incetat nici o secunda sa ma gandesc la copt. Nu am incetat niciodata sa fac paine, chiar daca din motive care nu tin de mine, am facut-o mai rar. Si daca asta nu arata ce mult inseamna baking-ul pentru mine… atunci nu stiu…
     Din acest moment, lucrurile vor merge mai bine, pentru mine si implicit pentru blog. Nu cer nimic de la voi, decat sa imi respectati tacerea de pana acum, fara sa intrebati si sa presupuneti ce si de ce, si sa ramaneti in continuare aici, pentru aluat si paine. Magia framantarii, atingerea aluatului ma vindeca. Vorbind despre paine e o terapie in sine. Daca stiu ca faceti paine si va ganditi la mine, sunt mai fericita. Daca stiu ca ma iertati pentru absenta prelungita, e mai mult decat imi pot dori. E un motiv in plus sa imi doresc sa va revansez fata de voi. Spuneti ca sunteti acolo si dati-mi energie sa merg mai departe.
     Se apropie ziua mondiala a painii, mai exact in 16 octombrie 2012. Haideti sa facem ceva special. Mi-as dori sa pot tine un atelier de paine, pentru diverse tehnici de shaping. E pacat sa tin pentru mine tot ce am invatat in ultima perioada, ar fi mare pacat sa nu pot sa va transmit si voua ce stiu. Daca aveti idei ce putem face si cum putem face, la modul cel mai practic… sunt deschisa. Nu stiu sa organizez un meeting, un atelier, dar daca cineva are idei cum am putea face sa ne intalnim, veniti cu propuneri.
     Anul trecut am sarbatorit ziua painii si a ramas o zi foarte frumoasa in amintirea tuturor cititorilor de atunci. E o varianta ca si anul acesta sa facem ceva similar cu ce am facut anul trecut, sau poate veniti cu idei mai bune, care sa ne apropie si mai mult pe cei ce suntem adunati aici. Timpul ramas e destul de scurt, ma gandesc si eu ce putem face, dar astept si de la voi sugestii, sunt sigura ca aveti mai multa imaginatie decat am eu in acest moment.
     Am inceput acest text ieri si vedeti si voi cum s-a schimbat tonul lui pe parcurs. Am inceput mai trista dar am ajuns la sfarsitul textului, fara sa banuiesc de la inceput incotro o sa ma indrept, vorbind despre baking. Am spus ce aveam de spus despre mine, am vrut sa stiti, chiar daca nu fara multe amanunte personale, in ce ape ma scald si ce stare de spirit am avut in ultima vreme, am vrut sa ma scutur de tacerea pe care v-am aratat-o si pentru care imi pare sincer rau si pentru care imi cer din nou iertare. Sper sa ma intelegeti si sa credeti in mine si in pasiunea mea in continuare.
     Am fost un om, dar pe masura ce scriu redevin blogger si baker. Iar daca voi sunteti dispusi sa ma ajutati, asa cum ati facut-o in repetate randuri pana acum (nu trebuie decat sa faceti paine si sa ma lasati sa stiu ca faceti paine), voi gasi energia sa va dau din experienta mea si din pasiunea mea, asa cum simt ca trebuie sa o fac, asa cum stiu sa o fac.
     Ce urmeaza? Din partea mea, sa imi achit datoriile: povestile din Anglia si America, inca nescrise. Din partea voastra? propuneri si sugestii sau planuri fie pentru Ziua Mondiala a Painii, fie pentru un posibil atelier, legat sau nu de acest eveniment.
     Ma simt bine sa ma intorc la voi si la blog. Imi dau seama ca scrisul ajuta, chiar daca ieri parea un efort greu de trecut, ma simt mai bine acum. Ieri imi statea pe umeri vinovatia ca v-am lasat sa credeti ca v-am abandonat. Pentru asta imi cer din nou iertare si sper ca explicatiile mele, desi nu foarte exacte, au totusi un sens pentru voi si motiveaza, cat de cat, intr-un mod pardonabil, tacerea mea trecuta.
     ps. Ca fapt divers, celor care nu urmariti blogul pe Facebook (link catre pagina aici (click)), puteti trage cu ochiul din cand in cand acolo chiar daca nu dati “like” paginii, pentru ca pun mai des decat aici linkuri sau poze, va spun ca am avut un mic interviu in ziarul Adevarul, link catre articol aici (click).
Sa ne auzim cu bine, repede repede.
codruta ♥

62 replies on “Fara titlu”

Of, draga Codruta <3
Imi pare tare rau de tristetile tale oricare ar fi ele. Indraznesc sa-ti spun ca lucrurile se indreapta pana la urma si ca hang in there… it will get better!

Cat despre idei…te rog, te rog, te roooog, fa cumva sa si filmezi atelierul. Sau poate-l faci sub forma de filmulete pe you tube sau altundeva. Tare as vrea sa particip si eu cumva. Hmm…cred ca merita si Codru de paine un canal de you tube, nu? :D eu asa zic.

hei, bine ai revenit, suntem p-acilea, te asteptam, am avut rabdare, stiam ca nu o sa ne abandonezi. :)
bafta maxima in intreprinderea pe care o planifici si asteptam cu aceeasi rabdare sa ne povestesti si sa ne impartasesti din experienta ta..

I knew you would be back, I knew you were struggling and reading your words makes me realize how our journeys had similarities and what you are living now I experienced at more or less the exact same age you did. All I can tell you is that the pain, the suffering, the intense sadness pass and give place to a better YOU.

I am so glad you are back! Even if you don’t post often, even if you have to take more breaks and all – it doesn’t matter. You are back.

…si uite asa fiecare dintre noi avem momentul in care vrem sa ne ascundem in colt, sa ne strangem genunchii la piept si sa tinem deasupra noastra un semn pe care scrie “Inventar sufletesc”. Faptul ca cititorii afla despre asta este la latitudinea scriitorului.

Ha, 16 octombrie este si ziua mea de nastere :)))

Te-am asteptat cu drag sa te intorci la una dintre realizarile tale -blogul- si la noi, ucenitele tale! Sunt aici, suntem aici si sper ca daca ai nevoie de ceva, sa ne ceri fara nici un fel de oprelisti, fara restrictii si cu inima deschisa!
Codruta, tu stii ca esti puternica, cata determinare ai si cum vei realiza tot ce ti-ai propus, indiferent de obstacole mai mici sau mai mari.
De cand ai plecat, am tot copt paine, am fost si in vacanta la prieteni si le-am facut si lor, iar acasa e refugiul meu -aluatul, painea, cuptorul si retetele tale. Inca nu sunt atat de avansata pe cat as vrea, timpul mi-e prieten dar si dusman, dar nu ma pot lasa de copt, e un fel de drog dulce care te prinde iute creand dependenta.
Ce ti-ar trebui, in afara de timp, pentru un un atelier in Bucuresti? Poate imi spui pe mail si reusim sa facem ceva, in limita timpului tau.
Te imbratisez cu drag!

Codruta ,esti o persoana puternica ! Mergi mai departe cu ceea ce faci ca o faci bine .Toate respectele mele si sper ca ii simti aproape pe toti cititorii acestui blog .

Codruța, bine te-ai intors!
N-o mai scălda cu “nu știi să organizezi workshop”, ai facut-o odata și a ieșit bine. Deci, știi s-o faci. Ah, nu poți să faci toată treaba singură? Asta e altceva! Sunt convins că sunt destui prin zonă care sa te-ajute, într-un fel sau altul.
Pe de altă parte, daca te-apuci sa pornești o afacere, fă-o până la capăt. Ziua pâinii o să fie și la anu’, și în 2014 (dacă ne lasă incașii să trecem de Anu ăsta Nou). Deschide brutăria, vinde prima șarjă de pită, și o să ai pe urmă timp destul de împartășit experiențe despre format și împăturit.
Fruntea sus, suflecă-ți mânecile, și lasă-ne pe noi să ne întrebăm “de ce nu mai posteaza Codruța” în loc de “de ce posteaza așa de mult”.

nu stiu ce ti s a intamplat, si nu stiu daca o sa te ajute la ceva, dar mie mi a fost tare dor de tine.abia am asteptat sa te intorci, si tare ma bucur ca ai facut o. pt mine esti un prieten bun, si te pomenesc in fiecare saptamana cand fac paine dupa indicatiile tale. si cam asa o sa fie si de aici inainte. si daca te pot ajuta (cu orice te ar putea ajuta un om aflat la mii de kilometrii de tine) don’t hesitate.in rest nu pot decat sa am incredere ca Dumenzeu stie ce face, si este tot timpul alturi de oamenii minunati.
ps:paine cu secara si chimen a intrecut orice asteptari. e cea mai buna simai frumoasa paine de pana acum. iti multumesc ca existi.

Eu am crescut o maia cat timp n-ai mai scris. Din cea salbatica :)
De-abia astept sa povestesti aici toate cate le-ai trait si facut… aluaturi, tehnici.

Bine ai revenit! Nu trebuie sa-ti ceri scuze, nu ai de ce. Esti om, dupa cum bine zici si nu esti obligata sa scrii pe blog daca simti ca nu poti s-o faci. Te-am urmarit pe FB si am vazut frumoasele poze din Anglia si America. Cit despre comentariile la articolul din Adevarul, am fost trista ca, din cite se pare, lumea nu intelege cum e sa faci ceva din pasiune. Sau mai bine spus, romanii nu inteleg.
Cu drag.
P.S. Am fost la Timisoara in august…si spre dezamagirea mea nu mai exista cofetaria Violeta.

suntem aici,nu-ti face griji ptr.noi.pe langa bravura ptr.paine imi place foarte mult cum scrii.chiar daca le recitesc ma fac sa ma simt bine.toate cele bune!

Codruta bun revenit, viata e dura, e drept, imi pare rau ca in loc sa vii plina de entuziasm ascunzi o mare tristete. Scutura – te repede ,sunt sigura ca experienta te-a imbogatit, vezi altfel lucrurile, ai o alta perspectiva dar ai indraznit, ai facut pasul, acum esti pe o alta treapta.
Esti tanara si ai tot timpul din lume, nu il irosi, mergi inainte! Daca ai nevoie, cei ce iti citim blogul suntem alaturi sa te sustinem.

Buna, Codruta. Bine ai revenit (pe blog) :)

Am trecut in fiecare seara pe la tine, dar nici nu m-am gandit sa ma supar ca nu scrii. M-am gandit ca ai tu motivele tale. Credeam ca sunt motive de bucurie, si imi pare tare rau ca m-am inselat. Ma bucur insa ca ai scris si sper sa te ajute. Lucrurile vin si trec. Dar asta stii si tu. Nu insist. Noi suntem aici.

Si eu, la fel ca multi dintre prietenii tai de pe blog, vreau sa iti spun ca daca ai nevoie de ceva, de orice iti trece prin minte, sunt aici si nu e nevoie decat sa ceri. Daca tine de mine, cu mare drag…

P.S. <3

Buna Codruta
Lucrurile mai neplacute se intimpla permanent si trebuie sa invatam sa gasim resurse in alte parti, in asa fel incit sa nu ne lasam doboriti (parerea mea… nu vreau sa dau sfaturi dar asta simt)
Cat despre paine… am tot copt lunile acestea… mai mult painea casei ca ea e preferata.
Ar fi bine daca am putea sarbatorii “Ziua Painii” invatind lucruri noi – cum a spus cineva mai sus, niste filmulete pe youtube ar fi minunate.
Sincer, nu pot sa ma gindesc la un atelier de paine in Bucuresti pentru ca mi se pare ca ar fi ca un vis frumos
Cu mult drag si multumiri pentru tot ce faci si ai facut
Dana

BIne ai revenit! Ne era dor. Mult succes atat pe blog cat si cu afacerea!

Articolul din Adevarul iesea mai bine daca iti puneai intrebari singura si le respundeai, dupa care il scriai tu :). Cat despre comentariile din Adevarul, ar trebui evitate – saracii oameni nu pricep, nu ai ce sa le ceri…

Buna Codruta,
bine ai revenit printre noi! Maiaua mea a facut un an si facem impreuna paini minunate.
Daca ai lipsit putin noi am copt in continuare caci fara painici minunate nu e usor sa stai. Eu propun ca toti cei care vor sa incurajeze un tanar intreprinzator din Romania care si-a gasit vocatia si care vrea sa faca o lume mai buna sa punem mana de la mana! toti am citit articolul vreau si eu maiaua mea! “http://blog.codrudepaine.ro/vreau-si-eu-maia/”asa ca sunt sigura ca se vor gasi suflete bune care vor ajuta un suflet bun sa infloreasca care la randul lui va ajuta alte suflete sa infloreasca.
Multumim ca existi si ca ne-ai invatat sa facem paini bune!
Mihaela

Bine ai revenit , te asteptam nu mare nerabdare sa revii pe blog .
De cand am revenit acasa am reactivat o maia uscata si sunt gata sa fac paine .
Un atelier m-ar ajuta foarte mult sa-mi imbunatatesc tehnicile de shaping si scoring ,dar nu stiu in ce masura voi putea participa, in cazul in care s-ar tine in Timisoara .Avem intre orasele noastre o distanta destul de mare si nu prea usor de parcurs.Daca ar fi in Bucuresti ar fi cu mult mai aproape.

Oricum este bine sa stii ca fac parte din “gasca” celor care te sustin in ceea ce faci .
Suntem aici si vom ramane cat timp va fi nevoie !

Eu sunt noua in “bransa” celor dependenti de copt.Maiaua mea are doar 9 zile;e un starter pe care l-am botezat Codru.Acum va trebui sa invat sa folosesc ceea ce am crescut si ingrijit din 12 in 12 ore,ultimele
9 zile.Dar am stiut de cand am citit prima postare ca blogul tau este despre suflet si paine,despre suflet.apa.faina.sare.Despre pasiune.Sunt convinsa ca daca ai reusit sa ma faci pe mine,doar citindu-te
sa cultiv o maia,sa ma disciplinez,sa am vointa si rabdarea de a o ingriji,atunci vei avea taria si intelepciunea de a depasi perioada pe care o treversezi.Esti o fiinta inteligenta si educata,cu un suflet cald,asemeni miezului de paine prospat scoasa din cuptor…!Daca organizezi un workshop in Timisoara
ne vom cunoaste cu siguranta,caci si eu sunt din acest oras.Te imbratisez si sunt alaturi de tine.

Bucurie mare pentru revenirea ta! Timpul vindeca totul si mai ales iubirea care exista in interiorul fiecarui suflet.
Cand ai timp, citeste cartea “Calatoria” de Brandon Bays, sunt sigura ca iti va fi de folos. Iti trimit gandurile mele de pace, lumina si de bucurie pentru un suflet de exceptie care esti tu.
In legatura cu ziua mondiala a painii suntem alaturi de tine, pentru un atelier in Bucuresti ma inscriu si eu, pentru atunci cand va fi.
Imi plac pozele de pe FB, mediul ambiant din Anglia si Montana este de vis…
Capul sus si fii recunoascatoare pentru toate lucrurile frumoase din viata ta.
Te imbratisez, Vali

Buna Codruta,
Eu nu te-am parasit nici o clipa, ba din contra :) . Bine ai revenit si tine minte ca trebuie sa scrii cand simti si numai daca simti. Altfel nu e pasiune, e jurnalism.
By the way – am facut blatul de la pizza margherita si a fost cel mai bun blat care mi-a iesit vreodata. Multumesc!
Despre un atelier de paine – cred ca as putea sa ajut cu organizarea, doar ca eu sunt in Bucuresti si tot ce stiu este prin zona asta. In Timisoara nu am fost niciodata. Daca te tenteaza ceva in Bucuresti, let me know.
Capul sus si voie buna!

Codruta, esti un om minunat.Te-am asteptat cu drag cat timp ai lipsit. Imi pare rau ca suferi, iti simt durerea si ….crede-ma , stiu cum e. De ani de zile viata m-a ….ingenunchiat, dar…..am continuat. Zambesc chiar si cand ma doare si….iubesc viata , asa cum e ea. Te iubesc si pe tine , maiaua ta, care acum traieste si la mine in frigider si …uscata intr-o punga (mi-a reusit din prima incercare, esti cea mai buna, nimeni nu explica mai bine ca tine).Eu am nevoie de TINE si stiu ca te vei ridica si vei fi aici pentru noi si PENTRU TINE. Bine ai revenit!

Codruta, noi suntem aici. NU avem cum sa ne dezlipim de tine. Esti prea…prea magica. Tu ai grija de tine, ca noi asteptam cuminti. Si intre timp ne facem temele…si exersam…si hranim maia…si framantam…si coacem! Multa sanatate!

Ne-ai lipsit, drama queen… :)
Suntem solidari cu furcile-ţi caudine.
O să ai acum şi tu feedback, prin comentarii, ca să ne lămurim cam de ce suferă expaţii.
“Acasă” e bine… Începe să fie din ce în ce mai bine.
Capul sus şi spor la treabă!

Nice to see you blogging again Codruta,

My best wishes to you … I hope your break has given you some space to breathe and renew.
If there is anything I can do to help you with your World Bread Day celebrations please let me know.

Cheers,
Phil

Mai Codruletule, bine ai venit!!!
Si eu sunt aici, langa tine!
Am nevoie de tine ca sa continuu sa invat sa fac paine buna si adevarata. Fara tine nu pot, nu stiu inca sa merg singura pe drumul asta. Maielele mele asteapta cuminti la frigider sa le pun iar la lucru. Nici viata mea nu e prea roza in perioada asta, asa ca stiu ce inseamna nevoia de umar prietenesc pe care sa te sprijini.
Stiinta de a face un atelier de paine? Ce stiinta iti trebuie? Tu esti sufletul lui, noi invataceii tai. Si daca ar fi posibila o intalnire in Bucuresti, as fi in al noualea cer! Nu stiu cu ce, dar daca pot sa ajut cu ceva, cu drag, oricand!
Eu nu sunt prietena cu facebook, de-aia nici n-am stiut ca esti pe-aici, prin lumea virtuala. O sa intru acum. Tot asteptam sa te linistesti, sa te aduni, si sa ne deschizi din nou usa blogului, pentru ca nu-mi inchipuiam ca aterizarea in lumea romaneasca sa fie lina…
Te astept si-ti voi fi intotdeauna alaturi, fata frumoasa, desteapta si buna!

Buna Codruta,
Toata vara am citit despre paine pe blogul tau si am inceput cu cea mai usoara paine, cea fara framantare.. . A iesit foarte, foarte buna, sotul meu ma ruga sa o fac si cand erau 40 de grade afara. Felul in care povestesti despre paine si detaliile pe care le oferi la fiecare reteta m-au convins, voi incepe si eu o maia in curand.
Abia astept sa ne povestesti experientele din Anglia si America (am urmarit pozele pe facebook sunt foarte frumoase, se vede ca ai lucrat din greu) .
Multa sanatate si putere, sa poti trece peste aceste momente !

Ca sa te mai inseninez tin sa-ti spun ca am crescut maiau, care a iesit f bine, acum o saptamana am facut reteta de paine 1:2:3, paine care nu a iesit ptr ca nu am framantat-o aproape deloc. In schimb aseara am facut reteta de paine rustica, de fapt l-am implicat si pe sotul meu care in ultima saptamana s-a ocupat cu hranit maiua, duminica a vazut tutorialele lui Jeffrey Hamelman, si totul a iesit super…
Ramane sa mai caut in retetele tale de paine sa vedem ce se potriveste si mai facem. O sa revin cu intrebari despre faina, dar saptamana viitoare.
Deci ne-ai dat si noua “microbul” facutului de paine!
PS Sambata am facut si niste clatite cu maia tot dupa reteta ta si au iesit intr-adevar f bune!
Cu drag Gianina

Cat te-am asteptat Codruta !
Fii optimista, multi dintre noi am avut momente grele in viata. Sunt sigura ca vei renaste precum pasarea Phoenix, esti puternica.

Noi am copt paine in continuare, evident gandindu-ne la tine.
Te asteptam la fel de vesela cum erai odata.

Cu simpatie,
Miha

Te imbratisez cu mult drag!

Ce ‘plata’ (vorba francezului de Quebec) ar fi viata daca ne-ar merge toate struna!
Cum am putea deveni mai puternici, mai motivati, cum am evolua daca toate ne-ar iesi fara efort?

Referitor la deschiderea brutariei iti doresc parteneri de incredere si mult succes!

Daca trebuie sa ne etalam copturile cu ocazia zilei mondiale a painii, ma inscriu in avans :) daca in schimb se lasa cu un atelier despre shaping voi fi foarte invidioasa :)

te pup!

Buna Codruta,

Din puctul meu de vedere nu trebuie sa iti ceri iertare!

Am urmarit in permanenta blogul si traseul tau si nu mi-am facut nici o clipa grija ca ne-ai parasit. Si in primul rind pentru ca in momentul in care facem o paine, in cazul meu un nevinovat Norwich, saptamina de sapatmina un gind pleca spre tine, multumindu-ti ca ai fost cea care m-a determinat sa imi fac singur painea necesara familiei.

Asa ca fi sigura ca suntem toti aici in spatele tau si te sustinem.

Mult success in continuare!

Draga Codruta,
imi pare foarte rau ca treci printr-o perioada asa de trista. Dar trebuie sa iti amintesti ca mereu, dupa orice cadere, urmeaza inevitabil ridicarea , asa cum dupa ploaie si furtuna iese la un moment dat soarele dintre nori.
Trebuie sa stii ca ai contribuit (prin pasiunea ta pentru paine si copt) la fericirea si sanatatea multor familii care te-au urmat, incercand mai timid sa iti testeze retetele.
Eu fac in permanenta paine, de cand am fost la atelierul tau si familia mea e foarte incantata de painea pe care o avem pe masa. Sambata am testat pentru prima data si reteta ta de merdenele si evident ca am facut portie dubla din start, stiind ca intotdeauna retetele tale sunt minunate.
Trebuie sa mergi mai departe si sa faci astfel incat visul tau sa devina realitate.
Si sa stii ca nimic pe lumea asta nu este la voia intamplarii. Toate se intampla cu un scop, chiar daca noi nu il intelegem imediat.
Asteptam in continuare vesti despre tine si speram sa te ajute Dumnezeu sa treci cat mai bine peste acest moment nefericit.
Si nu in ultimul rand, iti multumesc ca existi si ne incanti sufletul si privirea cu bunatatile pe care le prepari.

Simona

Draga Codruta! stii deja ca ne-a fost dor de tine! dar ai fost prezenta in sufletele noastre, faci parte din vietile noastre! pentru mine esti un reper! prin fiecare paine pe care o coc pentru mine, sotul meu si fetita mea iti multumesc; pentru ca plec dis de dimineata si ma intorc seara acasa am inceput sa fac mai multa paine o singura data si o congelez ( nu ti-am spus dar mi-am luat si o piatra de copt :) ).
Incerc sa conving cat mai multa lume sa isi faca painea acasa cu maia ( dar tare greu se mai lasa convinsi…).
Regret ca treci si prin momente mai dificile, dar asa este viata, cu bune si cu rele…sa incercam sa vedem partea buna din toate si sa ii multumim Bunului Dumnezeu pentru tot ce ne da, stie El mai bine de ce.
Fruntea sus si ai credinta, o sa fie bine!

Buna Codruta,
Ma bucur din suflet sa vad ca ai revenit si ca lucrurile incep sa reintre pe fagasul normal, ce bine ca scrii si nu te-ai oprit din a face paine…
Apropo , in sfarsit astazi am cumparat piatra de pus in cuptor (incercam varianta cu samota sa vedem ce iese…), faina o aveam, nu mai trebuie decat sa-mi iau inima in dinti sa ma apuc de maia…asa ca tine-mi pumnii te rog…
Cat despre atelier, eu ti-as propune sa incercam sa adunam toti blog-arii din Timisoara pentru prima data la un loc, spatiul il putem pune noi la dispozitie (in centrul istoric al orasului) singura problema ca nu este un cuptor acolo (planuiam in noiembrie sa-l achizitionam) dar cred ca putem aduce unul de undeva…pentru atelier.
Ce spui , cum suna?Noi timisorenii nu ne-am vazut si nu ne cunoastem , cred ca ar fi extraordinar sa ne intalnim pentru prima data si sa facem paine!
Daca esti interesata de propunere scrie-mi te rog un mail pe adresa cordeanboc@gmail.com si punem la punct detaliile,
Cu drag,Daiana

Welcome back dear girl!!!Ma bucur ca ai revenit pe blog si imi pare sincer rau de momentele dificile personale prin care treci…Sunt convinsa ca vor trece, incet- incet, dar sigur… mai ales ca esti o persoana care are ceva ce majoritatea oamenilor nu au si nici nu vor avea niciodata: o vocatie descoperita! O parte din tine care e ta si numai a ta, neatinsa de alte probleme personale! Ca sa nu mai vorbim de noi cei multi care te sustinem si ne gandim cu drag la tine!Suntem aici si vom fi aici mult timp de acum inainte:). Cand ai nevoie de o vorba buna, scrie despre sentimente si trairi (cu talentul unui om cult, asa cum o faci intotdeauna). Gandurile noastre bune se indreapta oricum spre tine:). Si cand te vei reintoarce in universul painii, al retetelor si al patiseriilor, vom fi tot aici sa luam constinciosi notite:).
Take care!
A:).
ps: o sa ma gandesc la variante locale pentru ziua painii:). Promit sa revin cu comentariu/mail.

Hei,
Ce bine ca ai revenit! Mi-a fost dor de tine! Ti-am simtit lipsa chiar daca nu am mai facut multe paini. Asta deoarece in ultima vreme am avut grija de nepotica mea din Olanda. Cea care a facut painicile a fost ea, pentru ca am invatat-o despre paine si a fost foarte fericita sa se joace cu aluatul, chiar daca are doar 3 ani si jumatate.
Sa ne uitam la partea plina a paharului si sa mergem inainte! Si eu am trecut si trec inca printr-o perioada extrem de grea, asa ca o painica e binevenita sa imprastie grijile!

sunt fericita ca ai revenit… Ma doare maseaua cumplit, e 1.39 in noapte, tocmai am pus prefermentul, sotul, copii dorm iar eu citesc cele scrise…Sunt fericita! Ca existati voi toti .

bine ai revenit! ma bucur foarte mult. si eu am avansat intre timp :) , maiaua mea e bine, fac painici, abia astept alte retete si tare mult mi ar placea sa vin la tm sa te vad de ziua painii, dar sunt cam departe…..Iti doresc sa depasesti perioada grea prin care ai trecut, sa nu uiti ca orice cadere presupune sa te ridici si orice sfarsit presupune un alt inceput. cu mult drag!

Bine ai revenit acasa draga Codruta!
…acasa, in orasul tau frumos si la blogul tau minunat, pentru ca e si el casuta ta, nu-i asa? Te-am asteptat cu drag si sa stii ca te-am vizitat cu constiinciozitate in casuta ta virtuala! Mi-e asa draga casuta asta a ta, ca nu trece saptamana sa nu o vizitez, iar in timpul in care ai fost plecata am mai incercat cateva painici: mi-a placut in mod deosebit Vermont Sourdough – as face-o in fiecare sambata daca as putea, atat de buna e!!!
Am spus-o si o mai spun: esti un exemplu pentru mine, o sursa permanenta de inspiratie, esti una dintre cele mai curajoase persoane pe care le cunosc, chiar daca doar te cunosc doar prin intermediul blogului! Fii fericita, pentru ca ti-ai descoperit vocatia, iar asta e tot ceea ce conteaza!
Eu iti trimit o imbratisare uriasa, de peste mari si tari si astept cu sufletul la gura povestile frumoase despre aventurile tale din lumea larga! :)
Cu drag,
Andra

am fost in Austria asta vara si imi luam bunatati de la backerei ,dimineata, chifle cu tot felul de arome, calde, aburinde , la 7 dimineata ..si uneori si chec cu rom si scortisoara. Si erau 3 brutarii pe o raza de 500m si aveam una preferata, luam paine de acolo,buna ,buna si puteam cumpara si jumatate , ca imi taiau cat vroiam…
Nu fac paine, nu stiu cum se face maiaua ,dar vreau sa mananc paine de la brutarie!!!
Asa ca eu am o intrebare clara: cand/unde deschizi brutaria asta o data? ca m-ati innebunit…

Vreau paine !si vreau sa vin dimineata dupa ea , adormita, apoi sa ma intorc acasa sa mananc si sa imi beau cafeaua, ,pana plec la lucru ….vreau jumatatea mea de paine, cand orasul abia se trezeste, in linistea diminetii…
Abonamente faci?

Multumiri ….putin spus… aspirin 81

Bine ai revenit! Imi pare rau pentru perioada grea prin care treci, dezamagiri si situatii greu de depasit sunt multe n viata, dar ma rog sa fi sanatoasa si sa ai putere sa depasesti si sa te reintorci la noi.

Maestrul îi spune tânărului său discipol, care era plin de mâhnire , să pună o mână de sare într-un pahar cu apă și să bea. Apoi maestrul l-a întrebat:
– Ce gust are?
– Groaznic, răspunse discipolul scuipând. Maestrul a chicotit,apoi i-a spus discipolului să ia încă o mână de sare pentru a o arunca în lac. Cei doi au mers în tăcere până în apropierea lacului în care se reflectau crestele munților și, după ce discipolul a presărat sarea, maestrul i-a spus:
– Acum bea din lac…
În timp ce apa se scurgea de pe bărbia tânărului, l-a întrebat:
– Ce gust are?
– Destul de bună.
– Ai simțit gust de sare?
– Nu, a răspuns tânărul.
Maestrul s-a așezat lângă el, l-a prins de mână si i-a spus:
– Suferința este ca un pumn de sare. Contează în ce o pui. Deci, atunci când suferi, lărgește-ți viziunea asupra lumii, pentru a o face vastă și profundă, și astfel să absoarbă suferința precum lacul sarea.

Hey, ma bucur sa vad ca te-ai intors. Sper sa iti fie din ce in ce mai bine. Am tot check-uit blogul in speranta ca vad semne de viata. M-am bucurat mult si am fost tare mandra sa te vad in ziar si m-am tot gandit la tine mai cu seama ca urmez de curand un curs tare fain de brutarit.
Iti trimit gandurile mele bune, putere multa si pofta de viata.
Roxana

eu nu am scris pana acum niciun comentariu pe blogul tau, desi il deschideam aproape zilnic, sa vad daca ai mai postat ceva. in perioada aceasta mi-am dat seama cat de mult mi-au lipsit articolele tale. nu ai de ce sa iti ceri scuze. scrisul are vremea lui si tacerea are vremea ei. ne bucuram ca te-ai intors. sa fii puternica. noi suntem cu gandul alaturi de tine. si facem paine in continuare…))

Bine ai revenit! Da, suntem alături de tine, ne gândim la tine şi poate că ne pare rău şi ni se face ciudă că nu putem ajuta direct. Dar tu ai fost şi eşti în primul rând cel mai fain prieten pe care oamenii de aici l-au avut. Chiar dacă mulţi nu te cunoaştem personal, prin blogul tău ai transmis şi ai împărtăşit nişte experienţe care ne-au făcut să ne regândim relaţia cu lumea. Ai transmis perseverenţă şi ai influenţat oamenii să se redescopere. Nu că toţi am fi brutari nedescoperiţi! Departe de a crede asta. Prin brutărit am văzut uşile pe care mediocritatea ni le ascunde. Mediocritatea e omniprezentă, numai în pâine nu! O pâine sau iese bine sau nu. No in-between! Ştiu, sună cam prea patetic, dar în fond aşa simt şi ştiu că aşa e. Iar cei ce vor să râdă, vor râde oricum. Un prieten este cel care îţi face un bine fundamental, nu doar un ajutor facil. Asta ai făcut pentru mine şi nu pot decât să îţi mulţumesc. De când fac pâine, am crescut şi eu sufleteşte, am înţeles ce înseamnă pasiune, dăruire, învăţare, înţelegere şi ascultare. Mă repet aici, nu degeaba pâinea este elementul cheie al desăvârşirii liturgice. Prin pâine te duci să te întâlneşti cu lumea, cu sufletul tău şi probabil chiar cu Dumnezeu. Nu la o tacla frivolă, ci ca să iei notiţe şi să mulţumeşti că ţi s-a dat o şansă.
Codruţa, încă o dată, mulţumesc şi îţi ţin pumnii.

Welcome back dear friend!Sunt si eu alaturi de tine si fac paine in continuare indiferent de ce zic cei din jurul meu. Fii tare, mergi inainte si sa ai izbanda in tot ce ti-ai propus!Te pup.

Am asteptat cu nerabdare intoarcerea ta! Am stiut (in acelas timp) ca te vei intoarce o alta persoana. M-am gandit la periplul tau pe taramuri straine ca si cum ar fi fost al meu si mi-am dat seama de imensitatea intreprinderii. Fireste, vei fi ALT om la intoarcere!

Am citit doar jumatate din ceea ce ai postat fiindca mi-e frica sa citesc restul…Poate maine imi voi face curaj si-l voi citi pe tot – ca si raspunsurile primite – nimic nu a scapat necitit pana acum de mine fiindca atat cele scrise de tine cat si raspunsurile convivilor tai sunt la fel de importante.

Ma bucur ca ai reaparut, zilnic am urmarit asta, noaptea ma prindea gandindu-ma la tine si imi imaginam o plasa imensa de ganduri tesute in jurul tau, fiindca noi toti ne gandeam concomitent la tine, se tesea o panza de paianjen care era menita sa te sustina la nevoie.

Nu stiu sa fi fost cineva atat de indragit vreodata in spatiul virtual, asa cum esti tu de indragita; nu stiu daca ar merita vreodata cineva sa fie atat de imbratisat daca nu ar fi daruit ceea ce tu ai daruit din prea plinul tau sufletesc, din generozitatea si caldura genuina a unui aluat cald, framantat de maini si ganduri, cu modestia unui artist care si-a descoperit geniul si slabiciunea, in acelasi timp!

Doamne, ce bine ca te-ai intors la noi. Maine voi citi restul postarii tale; in noaptea asta inca mai am loc de visat…

Offfff , imi pare rau sa aud ca sufletul ti-e greu , insa in acelasi timp, imi pare bine sa vad ca ai revenit , iar cele trei lucruri care au ramas repere fixe , sunt cele mai frumoase si cele mai importante !! ;)
PS.Si eu , ca si ceilalti , sunt AICI !!! Chiar daca tac de multe ori , te vizitez mereu si te citesc cu drag !!!

Fată bună și frumoasă, bine-ai revenit acasă și faci lumea bucuroasă !
Bucuria ți-om întoarce, pâine multă noi vom face și la tine ne-om gândi
și de bine ti-om meni!

Buna Codruta,
nu pot sa nu ma gandesc la tine…si nu pot decat sa sper ca esti bine, din ce in ce mai bine…ma intreb oare cum as putea sa te ajut? sau ce sa iti spun ca sa iti fie de folos? poate sa iti recomand vreo carte? ( in ultimii ani mi-a fost dat sa reconsider relatia cu Dumnezeu si prin prisma unor carti crestine citite ) poate o discutie cu un preot intelept?
Iarta-ma daca am scris aici ceea ce nu trebuia! Numai bine, Doamne ajuta!
P.S. Cuvioasa Paraschiva sa ne ajute tuturor!

Am ciocanit de mai multe ori in ultima vreme la poarta blogului tau. Apoi ai scris asta… Apoi am citit ce-au scris ceilati. M-a impresionat profund comunitatea asta de maini intinse pe care ai creat-o. Mana mea se alatura firesc si simplu. Ma bucur ca ai revenit. Forta, Codruta!

Codruto, ma simt neputincioasa in fata tacerii tale indelungate. Stiu, ne-ai cerut rabdare si respect vis’a’vis de incercarile prin care treci. Dar daca ele sunt atat de lungi, si, poate chinuitoare, nu-i mai bine sa ne scri si sa-ti imparti gandurile cu noi?

Am inceput sa ma tem! Linistea pe care-o doresti din partea noastra ar putea ascunde un formidabil zbucium al tau pe care, din motive nestiute de noi, il pastrezi doar pentru tine. Nu e prea mult?

Hi Codruta, sending a little love your way, I don’t comment very often but I always admire your work and your passion and your humanity. Take care and travel well. xx Joanna

Leave a Reply to sanda Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *