paine cu nuci 11

Paine integrala de spelta cu nuci

paine cu nuci 15

click aici ca sa sari direct la reteta (jump to recipe)
          Am iubit de cand ma stiu nucile. Cand eram copil, imi petreceam vacantele la sat, unde in gradina din spatele casei cresteau doi nuci batrani. Unul, inalt si stufos, facea niste nuci mici, multe si grele. Cu miez tare si indesat si cu o pielita subtire greu de indepartat. Celalalt, la cativa metri mai incolo, mai pitic, dar tot batran, avea niste nuci mari, mai rare, mai rotunde, cu miez mai aerat si usor. Pielita se desprindea usor de pe ele. Astea se si coceau primele si erau mai gustoase. Doar ca multe din ele erau viermanoase. Inceputul de an scolar ma prindea intotdeauna cu mainile si buzele uscate si innegrite de la coaja verde a nucilor. Frecam cu piatra ponce pana se ducea pielea, dar culoarea aia tot nu se ducea.
          Dar cel mai tare imi placea nucul vecinului. Continue reading

Omul sfinteste locul. Codru de Paine (I)

…m-am gandit mult daca titlul mai potrivit n-ar fi fost “Nu tot ce zboara se mananca“…
           Well well, look who’s back! Sper ca mi-ati dus dorul, ca si eu m-am gandit la voi si mi-a fost dor de fiecare dintre voi. De unde sa incep? Ce sa va spun mai repede si mai repede?
           Am asteptat putin sa se aseze sentimentele, caci nu am vrut sa scriu la nervi sau coplesita de emotie. M-am gandit ca daca as scrie atunci, la cald, as spune lucruri pe care apoi le-as regreta. Am asteptat doua saptamani si in timp ce unele sentimente palesc, altele raman la fel de vii. Despre ce e vorba?
          Asa cum stiti din postul precedent, in aprilie am infiintat o firma si impreuna cu cei doi asociati din Bucuresti, Emanuel si prietena lui, am inchiriat un spatiu in centrul Timisoarei. Pe Emanuel Sirbu nu l-am intalnit niciodata. Continue reading

CODRU DE PAINE si CODRUTA POPA

        Codru de Paine, blogul, a inceput sa existe pentru ca eu, Codruta Popa, iubesc oamenii. Si painea. Si pentru ca acum 2 ani, singurul mod in care am putut sa ma daruiesc oamenilor, a fost scriind despre paine.
         Nu cred ca gresesc mult daca spun ca am fost un pionier intr-o nisa neacoperita pe vremea aceea. Ore si ore si ore de studiu am investit inainte de a scrie un articol. Inainte de a indrazni sa fac o afirmatie, sa dau un sfat sau sa raspund unei intrebari simple. Unii ati luat de-a gata informatiile oferite, altii ati apreciat munca din spate si mi-ati devenit prieteni. Altii, m-ati uitat, dar ati continuat sa faceti paine. Unii faceti paine, fara ca macar sa stiti ca cine v-a invatat, a invatat la randul lui de la mine. Tuturor, va multumesc. Fara voi, astazi nu as putea sa scriu aceste randuri. Nu as putea sa imi duc visul mai departe.
         Un vis pe care aproape mi-e teama sa-l numesc, ca sa nu dispara. Un proiect despre care nu am vrut sa vorbesc public mult timp, de frica sa nu il fac sa piara.
O brutarie artizanala de paine cu maia.

Print

Continue reading
desem flaxseeds

Pentru prieteni. Paine integrala cu seminte de in.


14 flaxseed bread

         Nu stiu daca v-am povestit vreodata cum am ajuns eu sa scriu un blog. Era o vreme cand primul lucru pe care il faceam dimineata, la cafea, era sa ma uit la noutatile de pe tastespotting si foodgawker si de acolo saream din blog in blog. Eram in stare sa pierd ore intregi. Imi placea sa citesc povestile din spatele retetelor si imi placea sa gatesc diverse lucruri noi sau clasice, pentru V. Cateodata faceam poze, le mai puneam pe FB sau le trimiteam pe mail prietenilor. V. a sugerat la un moment dat ca ar trebui sa imi fac un blog. Mai in gluma, mai in serios, cand faceam ceva bun, pozam si ziceam… “asta e pentru blog”, sau “daca as avea blog, la mancarea asta as scrie asa…” si faceam pe loc o introducere. Cand cumparam un vas sau un obiect de bucatarie, ma gandeam ca ar da bine in poze. Asa zisul meu blog devenise un subiect de amuzament si de referinta in discutii, dar pe atunci nu credeam cu adevarat ca as putea face asta. Continue reading