CODRU DE PAINE si CODRUTA POPA

        Codru de Paine, blogul, a inceput sa existe pentru ca eu, Codruta Popa, iubesc oamenii. Si painea. Si pentru ca acum 2 ani, singurul mod in care am putut sa ma daruiesc oamenilor, a fost scriind despre paine.
         Nu cred ca gresesc mult daca spun ca am fost un pionier intr-o nisa neacoperita pe vremea aceea. Ore si ore si ore de studiu am investit inainte de a scrie un articol. Inainte de a indrazni sa fac o afirmatie, sa dau un sfat sau sa raspund unei intrebari simple. Unii ati luat de-a gata informatiile oferite, altii ati apreciat munca din spate si mi-ati devenit prieteni. Altii, m-ati uitat, dar ati continuat sa faceti paine. Unii faceti paine, fara ca macar sa stiti ca cine v-a invatat, a invatat la randul lui de la mine. Tuturor, va multumesc. Fara voi, astazi nu as putea sa scriu aceste randuri. Nu as putea sa imi duc visul mai departe.
         Un vis pe care aproape mi-e teama sa-l numesc, ca sa nu dispara. Un proiect despre care nu am vrut sa vorbesc public mult timp, de frica sa nu il fac sa piara.
O brutarie artizanala de paine cu maia.

Print

        Codru de Paine, brutaria, incepe sa existe pentru ca eu, Codruta Popa, iubesc oamenii. Si painea.
         Povestea pe scurt, e asta:
         Facand paine, scriind despre paine, urmarind maiaua si aluatul, m-am descoperit pe mine. Am descoperit ca am rabdare, talent si aplecare spre un domeniu inainte complet necunoscut mie. Am aflat pe propria-mi piele ca painea vindeca rani si umple sufletul de speranta si fericire. Ca traind in ritmul aluatului, imbatranesti mai frumos si devii un om mai bun. Am simtit ca rolul meu in viata e strans legat de facutul painii. Poate vi se pare ca exagerez, poate vi se par vorbe dulcegi si rasuflate, dar va asigur ca pentru mine nu sunt. Sunt lucruri serioase, cu care nu as putea glumi vreodata. Cei care stati dincolo de ecran si cititi de mult timp ce scriu si faceti paine odata cu mine, ma intelegeti, stiu sigur.
         La treizeci si patru de ani, am trecut prin ceea ce se numeste criza existentiala. Cine sunt ca om, care e rolul meu in viata, unde e locul meu, ce vreau sa fiu si ce ma face fericita? Unii trecem prin criza asta mai devreme, altii mai tarziu… pe mine m-a izbit anul trecut. Nu a fost o perioada prea frumoasa sau placuta ca amintire, dar privind in urma, am iesit din ea biruitoare si cu niste raspunsuri simple si clare. Iar raspunsurile s-au concretizat rapid in dorinte, dorintele in planuri, planurile in fapte, iar astazi vi le impartasesc pe cele mai importante:
         In 26 aprilie m-am casatorit cu Vlad, omul care imi e alaturi de 7 ani de zile. Si pe care il iubesc pana la cer si inapoi. Si care m-a ajutat sa aflu raspunsurile intrebarilor “Cine sunt ca om, care e rolul meu in viata, unde e locul meu, ce vreau sa fiu si ce ma face fericita?”.
         In aceeasi zi de 26 aprilie, am luat in chirie un modest dar minunat spatiu langa Piata Unirii, care s-a ivit din senin, dupa luni de cautari, si care s-a potrivit ca o manusa dorintei mele de a deschide o brutarie artizanala in oras. Si care a raspuns intrebarii: “ce vreau sa fiu, care e rolul meu si ce ma face fericita?”
         Intre timpul cu Vlad si amenajarea acestui spatiu s-a desfasurat viata mea in ultimele luni. Cei care au trecut printr-un santier, stiu ce efort si consum psihic implica o astfel de activitate. Mai cu seama cand e contra timp, cu buget limitat si cu decizii importante de luat  chiar in timpul executiei. Dupa doua luni care au trecut cu mare viteza, cu nervi, cu bucurii la fiecare actiune finalizata, cu emotii, uneori lacrimi de disperare si o caruta de bani, spatiul e curat, luminos, drag pe cat se poate si gata pregatit pentru a deveni dintr-un simplu spatiu, un LOC.
CODRU DE PAINE, blogul, a aparut pentru ca atunci aveam nevoie sa vorbesc despre painea adevarata.
CODRU DE PAINE, brutaria, apare pentru ca acum am nevoie sa ofer oamenilor painea adevarata.
          Iubesc oamenii, iubesc tara mea, si mai mult, iubesc orasul in care m-am nascut si in care vietuiesc. Nu sunt oarba la defectele lui si ma doare ca e ramas in urma la multe capitole, dar asa cum e, urat frumos bun si rau, mi-e prins in suflet pe viata. Port Timisoara in mine, oriunde ma aflu, si cat voi trai, aici e casa mea. Poate nu intamplator pentru jurnalul meu de brutar amator, in Timisoara astazi nu exista inca nici o brutarie artizanala de paine cu maia. Poate ca asa cum nisa blogurilor de paine era libera si in asteptarea cuiva care sa deschida ochii si drumul, la fel, orasul meu asteapta ca cineva sa schimbe ceva in breasla asta. Acesta e planul meu pe termen lung, acesta e raspunsul la intrebarea: care e rolul meu?, acesta e modul meu de a ma darui oamenilor. Inca o data, prin paine.
         Codru de paine, brutaria, se afla pe strada Emanoil Ungureanu la nr. 9. La o aruncatura de bat de centru, piata Unirii, piata Marasti si piata 700. Inca nu e mare lucru de vazut, e doar un spatiu alb, proaspat zugravit, in care troneaza singur, primul utilaj adus si montat si anume cuptorul. Ceea ce pentru oricine poate parea doar un spatiu gol, pentru mine are deja viata: acolo vine pultul de vanzare, acolo rafturile cu paini, acolo cosurile cu baghete, farfuriile cu croissanti cu unt, acolo masa de lucru si dincolo zona de preparare. Le imaginez, le vizualizez cu ochii mintii si le proiectez de doua luni. Incepand cu saptamana viitoare, vor aparea, rand pe rand, fiecare cuminti la locurile lor, echipamentele, mobilierul, ustensilele.

[google-map-v3 width="640" height="400" zoom="17" maptype="hybrid" mapalign="center" directionhint="false" language="default" poweredby="false" maptypecontrol="true" pancontrol="true" zoomcontrol="true" scalecontrol="true" streetviewcontrol="true" scrollwheelcontrol="true" draggable="true" tiltfourtyfive="false" addmarkermashupbubble="false" addmarkermashupbubble="false" addmarkerlist="45.757398,21.227114{}bread.png{}CODRU DE PAINE, brutarie artizanala" bubbleautopan="true" showbike="false" showtraffic="false" showpanoramio="false"]

         Totul e deschis, totul e la vedere, pentru cei care vor avea rabdare, curiozitate si timp sa priveasca, nimic nu e ascuns. Nu va fi nevoie sa va spun ce nu contine painea, pentru ca veti vedea ca ea contine doar apa, faina bio, sare. Seminte, nuci, masline, fructe… astea vor completa painile de baza si le vor scoate din monotonia saptamanala. Biscuiti, tarte, croissanti si alte rasfaturi pe baza de lapte, unt, oua, fructe – vor intra treptat in meniu, pe masura ce organizarea productiei va fi eficienta.
          Nu am inca o zi fixata pentru inaugurare, dar simt ca ziua se apropie cu pasi repezi si pentru ca anticipez o perioada foarte aglomerata din momentul in care voi incepe munca, m-am gandit sa va invit pe cei dornici sa ne cunoastem sau pe cei curiosi sa vada spatiul asa cum e el acum: haideti in vizita. Veti auzi povestea painii, descrierea fiecarui obiect si va voi conduce intr-un tur complet al micii brutarii. Daca aveti drum pe acolo, e foarte posibil sa ma gasiti in brutarie, bucuroasa de oaspeti si cu chef de vorba.
        De cand nu am mai scris nimic pe blog, s-au mai intamplat si alte lucruri bune pentru mine, demne de mentionat:
          Am avut placerea si onoarea de a participa in calitate de invitat la primul numar al revistei OMNIVOR, editat de redactia revistei Decat O Revista (DOR). Articol care se intinde pe 7 pagini, scris de Andreea Giuclea, cu poze de Luiza Puiu.

omnivor 02

           La acelasi capitol: ce am mai facut/ cu ce ma mai mandresc? am fost saptamana trecuta invitata la emisiunea TV a Manuelei Strinu de la Digi24, “Recrutat in Timisoara”. Inregistrarea video  o puteti vedea aici (click), sau pe canalul meu de youtube.

         La capitolul paine, sa nu credeti ca am stat degeaba: paine cu maia fara gluten, un motiv de bucurie personala, pentru ca a fost o provocare la care m-am supus singura, din nou, un capitol despre care nu stiam nimic. Faina fara gluten (mei, porumb, naut, etc), e altceva si diferita de orice am lucrat pana acum. Mi-a luat o luna sa ii dau de capat. Painea la care lucrez in ultima vreme este painea care va purta numele de “codru de paine”. Reteta proprie, pe care o ador de pe acum si inca nici nu am ajuns varianta finala.
         Mai las detalii si pentru data viitoare, dar nu pot sa inchei pana nu va impartasesc o veste buna cu care ma mandresc foarte tare si anume, ca am gandit inca din start amenajarea spatiului brutariei in asa fel incat sa poata functiona si ca atelier de paine (si nu numai), cu mese infainate si loc de forfota in jurul cuptorului. Nu mai trebuie sa plecati grabiti cu aluatul sub brat, ca sa il coaceti acasa. O data pe luna, codru de paine, brutaria, se va transforma in spatiu de intalnire pentru toti cei care vor sa petreaca impreuna timp de calitate.
 Am pus mai multe poze din timpul santierului pe pagina de facebook a blogului, pe care le puteti vedea accesand linkul acesta (click) . Daca vreti sa ne intalnim si sa vedeti spatiul inainte de deschiderea oficiala, lasati-mi un mesaj ca sa fiu acolo, sa va intampin. Daca vreti sa ma ajutati in vreun fel… spread the news: Paine adevarata cu maia, la brutaria Codru de paine, in Timisoara.
codruta ♥