Omul sfinteste locul. Codru de Paine (I)

…m-am gandit mult daca titlul mai potrivit n-ar fi fost “Nu tot ce zboara se mananca“…
           Well well, look who’s back! Sper ca mi-ati dus dorul, ca si eu m-am gandit la voi si mi-a fost dor de fiecare dintre voi. De unde sa incep? Ce sa va spun mai repede si mai repede?
           Am asteptat putin sa se aseze sentimentele, caci nu am vrut sa scriu la nervi sau coplesita de emotie. M-am gandit ca daca as scrie atunci, la cald, as spune lucruri pe care apoi le-as regreta. Am asteptat doua saptamani si in timp ce unele sentimente palesc, altele raman la fel de vii. Despre ce e vorba?
          Asa cum stiti din postul precedent, in aprilie am infiintat o firma si impreuna cu cei doi asociati din Bucuresti, Emanuel si prietena lui, am inchiriat un spatiu in centrul Timisoarei. Pe Emanuel Sirbu nu l-am intalnit niciodata. Nu ne-am vazut fata in fata (skype nu se pune, nu?), nu i-am strans mana privindu-l in ochi. Dar El si-a dorit sa investeasca intr-o brutarie, iar Eu mi-am dorit sa am o brutarie artizanala de paine cu maia. Visam la asta de ani de zile. Si undeva pe drum, ne-am intersectat visele. Unii dintre voi, intre timp, ati aflat de pe Facebook, de pe pagina Codru de Paine, ca brutaria s-a inchis.
          In 11 aprilie am gasit spatiul si in 26 aprilie am semnat contractul de inchiriere. Si in aceeasi zi, m-am casatorit cu Vlad. A fost cea mai importanta zi din viata mea pana acum. Cred ca as putea scrie un roman-jurnal despre perioada aprilie-18 octombrie. Un roman bazat pe fapte reale, despre oameni, despre prietenie, despre iubire, despre incredere, despre inceput de drum, despre vise, despre daruire, despre maini muncite, despre sacrificii, despre cuvinte frumoase, despre speranta, si din nou despre oameni, despre dezamagire, despre rani, despre neincredere, despre cuvinte urate, despre regret si despre sfarsit.
           A fost un drum de 6 luni greu de imaginat. Avand un spatiu de amenajat, din aprilie eu singura am fost pe rand si in acelasi timp: arhitect, proiectant, coordonator de proiect, diriginte de santier, desenator, om bun la toate, alergator din stanga in dreapta. Si mai mult de atat. Am pus in miscare toate resursele pe care le-am avut. Am implicat prieteni, am apelat la cunostinte. Am gandit spatiul, din punct de vedere functional, sanitar, etc, am gasit constructori, instalatori, electricieni, colaboratori pe divesre domenii, toate in cel mai scurt timp, sub stresul banilor si al telefoanelor zilnice de la asociat, aflat la Bucuresti. Privind in urma, sunt mandra de mine. Stiu ca am facut si compromisuri, stiu ca nu a iesit totul perfect, dar stiu ca, in timpul dat, in locul dat si cu mijloacele avute la dispozitie, am facut cel mai bine. Am cunoscut multi oameni in perioada asta si mi s-a adeverit zicala “vorba buna mult aduce”. Oameni care s-au implicat, oameni care au ajutat, oameni buni, impresionati de ambitia mea, de curajul meu si de modul in care imi prezentam proiectul si visele, de hotararea cu care credeam in ceea ce spuneam. Oameni care s-au grabit sa termine lucrarea mai repede, oameni care au facut reducere la manopera sau materiale, oameni care au fost intelegatori la termenele de plata si incasarea banilor, oameni care m-au privit in ochi, mi-au strans mana si au considerat ca merit ajutorul lor. Daca ii numar pe toti, cred ca sunt 20 de colaboratori pe diverse domenii, cu care m-am intersectat si care s-au comportat asa cum am descris mai sus.
          Sa nu credeti ca am avut doar experiente placute. Nu, naiva si fara experienta directa cu oamenii, am fost pacalita de anumiti muncitori, pacalita la bani si la calitatea serviciului. Dar aici cred ca sunt doar 2 sau 3 si i-am uitat in ziua in care am incheiat cu ei.
          Mie mi-au ramas la suflet ceilalti, oamenii de cuvant, oamenii care au sfintit locul in urma lor.
          Pe langa colaboratori, am intalnit o economista, o femeie remarcabila din punct de vedere uman si profesional, pe care am angajat-o si care a preluat o parte din greul cu care ma confruntam. Avize, furnizori, scrisori, organizare, triere personal, contabilitate primara, nici nu mai stiu, cate a facut, lucruri nevazute, nesimtite, dar care au contat enorm in perioada aceea.
           In timpul cat a durat amenajarea, in plan personal am devenit irascibila, mereu iritata, stresata, repezita. L-am neglijat pe Vlad, (va amintiti, eram newly wedded) mi-am revarsat asupra lui preaplinul de stres, n-am mai avut alt subiect de discutie decat brutaria. N-am gatit, n-am spalat, n-am mangaiat, n-am avut timp de distractie, de voie buna. Abia ajungeam pe acasa. Am fost ursuza, no fun to have around. Am fost centrul universului si problemele mele erau singurele pe lume. Putea sa se darame totul in jurul meu, nu cred ca as fi observat. Pentru asta imi cer iertare lui Vlad, familiei si prietenilor care m-au suportat si culmea, n-au dat bir cu fugitii cand m-am purtat urat. Stiu ca au facut-o din dragoste pentru mine, dar stiu si ca nici lor nu le-a fost usor.
           Scriu toate astea pentru mine, pentru acei oameni carora nu le-am multumit direct sau indeajuns pentru ajutor. A pune pe picioare un vis a insemnat (pentru mine, experienta mea) tot ce am povestit mai sus.
           La inceputul lui august, am incheiat capitolul “santier” si am intrat in capitolul “brutaria”. Acest moment a coincis cu demisia economistei de care pomeneam mai sus, demisie provocata de modul impulsiv si abrupt al asociatului de a controla lucrurile si de a lua decizii neindeajuns gandite. Femeie corecta, ordonata si finuta, nu a putut lucra in stilul impus de asociat. Si acum, cand imi amintesc, oftez dupa prietena mea draga si dupa stilul ei impecabil de a organiza si de a rezolva orice sarcina. Am pierdut un om valoros, de incredere si am ramas din nou singura.
           Presata de asociat, am deschis activitatea in 07 august. Totul s-a intamplat in graba, ceea ce pentru mine a adus un stres suplimentar. Privind in urma sunt multe lucruri pe care le-as face altfel, multe lucruri cu care nu am fost de acord dar pe care le-am acceptat pentru ca nu am stiut sa spun NU. Am uitat sa respir, sa gandesc si sa ma impotrivesc.
          Dar am o scuza: tot ce am vrut eu sa fac era sa fac paine. In sfarst, dupa 3 luni de oricealtcevanumaipainenu, am ajuns la faza mult asteptata: painea!. Am iubit fiecare minut pe care l-am petrecut in jurul aluatului, in jurul cuptorului, in jurul maielelor. Aceea a fost lumea mea, o lume de poveste si totusi reala, o lume pe care am creat-o, am iubit-o si pe care am respectat-o.
           Sa faci 10 paini acasa, e una. E fun, e challenging, e relaxant. Sa faci 100 de paini pentru vanzare, e mult mai fun, e mult mai challenging, dar si mult mai stresant in acelasi timp. Am muncit mult. Dar chiar am crezut in mine si in ceea ce faceam. Si oamenii din jurul meu, de nota 10+!
           Dar din pacate, in paralel cu munca din brutarie, am carat in spate o greutate si mai mare: aceea a presiunii exercitate telefonic de Emanuel, zi de zi, de 10 ori pe zi, la orice ora. Presiune pornita din lipsa de bani, presiune pornita din firea lui ca om, presiune provenita din neintelegere, pentru ca nu a venit la fata locului la Timisoara nici macar o data, in tot acel lung timp, sa vada ce inseamna o brutarie si munca intr-o brutarie. Am suportat, am tacut zile, saptamani, luni. M-am straduit sa nu abat stresul meu asupra oamenilor cu care lucram cot la cot, si imi cer iertare daca uneori i-am suparat. Dar incet incet am simtit ca acel ZEN pe care il cautam in aluat si din care ma adapam in trecut, acel ceva care m-a atras la aceasta meserie, acel “eu cu mine, cu aluatul, cu energia si cu armonia universala”, acel ceva devenea invadat de presiune si stres din exterior. Cand am inteles ca pierd cantecul si ritmul dulce, lent al aluatului din cauza unui om care nu intelege nimic din ceea ce fac eu si care nu apreciaza ceea ce fac, nu respecta ceea ce sunt, abia atunci m-am simtit destul de motivata sa spun NU. Aceasta trezire la realitate a venit in data de 6 octombrie, cand intr-o discutie telefonica, asociatul, nemultumit de faptul ca nu am fost de acord sa il fac admin la pagina de facebook a brutariei, nemultumit de faptul ca brutaria nu se autosustine finaciar (dupa o luna de functionare!), nemultumit ca lucrurile nu functioneaza dupa dictare, i-a spus lui Vlad ca “EU, IN CALITATE DE ACTIONAR MAJORITAR, DACA VREAU, POT ORICAND SA O DAU AFARA PE CODRUTA DIN BRUTARIE SI SA ADUC ALT BRUTAR”.
tacere.
soc.
revolta.
deci atata insemn eu in aceasta asociere.
          Si i-a spus asta lui Vlad, om cu rabdare de inger, om care m-a vazut cazand pe canapea rupta de oboseala saptamani la rand, om care m-a tinut la piept cand plangeam zguduita de stres si presiune, om care a vazut indeaproape care a fost nivelul meu de implicare si motivare in acest proiect…! nu am cuvinte…
        Nu conteaza ca a vorbit la manie, nu conteaza ca ar fi fost ilogic (ca sa nu spun suicidar) sa faca asa ceva… pentru mine, pentru Vlad aceasta afirmatie a cantarit greu. Din acel moment, increderea mea in aceasta asociere a disparut.
           A doua zi a venit la Timisoara. Prima saptamana cu el alaturi, mi-a confirmat, alungand orice urma de indoiala mai aveam, ca asocierea noastra a fost pornita pe baze gresite, ca suntem incompatibili ca valori, ca metodele noastre de actionare sunt diferite, si pe masura ce zona de conflict se marea, incapatanarea mea in a nu renunta la ceea ce ma defineste ca om se marea si ea. I-am prezentat cu argmente logice, coerente si frumos exprimate, care sunt conditiile mele in care eu vad ca posibila continuarea asocierii noastre.
           Din pacate, dupa inca o saptamana, modul lui de raspuns la conditiile mele a fost unul badaran, necivilizat si care a retezat orice forma posibila de continuare sau de dialog. Increderea mea in el s-a pierdut definitiv, la fel ca si respectul meu pentru el ca om. Am fost umilita, agresata, in public si in privat, am fost tinta amenintarilor, santajelor si injuraturilor lui directe. Ma mandresc cu faptul ca am pastrat o atitudine civilizata, decenta, nu l-am jignit si nu m-am coborat la nivelul lui de dialog. 
           Am acceptat sa ies din asociere prin cedarea de parti sociale in favoarea lui, avand ca si conditie scrisa obligatorie ca el sa nu foloseasca numele meu “codru de paine” si nici logo-ul asociat numelui, logo creat de Vlad. Am plecat pentru ca nu am dorit ca numele meu sa mai fie legat de numele lui intr-un fel sau altul. Cei care l-au cunoscut aici in Timisoara ma intreaba uimiti: “cum ai ajuns TU sa te incurci cu un om ca el?” Nu stiu… Nu caut scuze, imi asum alegerea de atunci. Dar am voie sa spun ca a fost o greseala si ca o regret.
          In 18 octombrie, dupa o atitudine-actiune deplasata si nepoliticoasa din partea lui, pe care mi-e mie jena sa o descriu aici in cuvinte, mi-am luat cele doua borcanase cu maielele mama si am lasat tot restul in urma. Amenintari, jigniri, santaje emotionale, circ de prost gust. Inainte de a pleca, vazand ca ramane singur, ca toti oamenii de baza din firma pleaca odata cu mine, fostul asociat mi-a lansat o oferta, aceea de a lucra in continuare in brutaria lui, ca simplu angajat: cu un salariu decent, fara batai de cap si fara responsabilitati. wooow! de nerefuzat! Daca ar fi sa fac un top al jignirilor, nu stiu ce e mai jignitor: injuraturile verbale directe, sau aceasta oferta generoasa? Voi ce ziceti?
         In acelasi cadru, inainte de oferta pomenita mai sus, am incercat sa aflu parerea lui vizavi de valorile dintr-o firma: banii, bunurile sau resursele umane? va las pe voi sa intuiti raspunsul.
           Vreti sa va mai spun? Ca mai am o gramada… Am inceput sa scriu articolul acesta hotarata sa fiu finuta si decenta si sa nu intru in detalii gen spalat de rufe murdare in public. Dar fostul asociat continua cu telefoane si injuraturi, si ma intreb de ce as tacea?! De ce sa creada lumea ca am inchis din cauza de faliment, din cauza de avize sau nereguli in spatiul de productie, sau mai stiu eu ce zvonuri circula prin oras. Am inchis Codru de Paine pentru ca am plecat EU de acolo, din motivele pe care le-am mentionat mai sus. A ramas un spatiu cu un Alt Nume, in care va lucra Altcineva, cu care eu NU mai am nici o legatura.
           In 18 octombrie Emanuel le-a propus celor doi angajati cu care eu lucram impreuna sa ramana sa lucreze pentru el, pe retetele mele si cu cunostintele dobandite de la mine, oferindu-le recompense finaciare mai mari decat primeau inainte. Cei doi au refuzat. Acesti doi oameni, Diana si Codrut, m-au emotionat in alegerea lor si nu am cuvinte suficiente sa le multumesc.
          Cam asta e povestea mea. Poate mai sunt detalii, pierdute in valtoarea evenimentelor recente, dar sper ca apele se vor calma si nu va trebui sa scriu din nou pe subiectul asta. N-as fi vrut sa fac din acest articol o poveste personala, dar cum pot sa stau linistita si sa tac, cand sunt injurata suculent la telefon?! Cand  am cerut si am primit negru pe alb, pe hartie, semnat de ambii asociati, ca firma lor nu va folosi numele codru de paine si logoul, dupa care constat ca persoane din firma lor poarta sorturile inscriptionate cu numele meu si logo-ul meu??? Cand are nevoie de informatii, suna si vorbeste frumos. Cand nu ii place raspunsul meu, injura de mama si ameninta. Din cauza asta am ajuns sa scriu ceea ce am scris, pentru ca pana la urma, e povestea traita de mine si o povestesc in felul meu, pe blogul meu. Si daca nu ajuta nimanui, cel putin ma ajuta pe mine sa ma descarc si sa las in urma episodul, sa merg mai departe.
           Ma mai intreaba cate unul altul: “dar ai plecat asa, fara sa ceri nimic? i-ai lasat lui totul?” Da, in primul rand pentru ca daca as fi cerut ceva, lucrurile s-ar fi taraganat si ar fi fost mult mai neplacut decat este deja. In al doilea rand pentru ca el a contribuit financiar la toata punerea in functiune a spatiului, iar eu nu am vrut nimic din ceea ce nu imi apartine. Am cerut sa nu mai foloseasca numele si logo-ul, iar la schimb, am cedat partile sociale. Si nu in ultimul rand, am dorit sa ies din asociere pentru ca dupa ce situatia era clara si despartirea pronuntata cu voce tare, alaturarea, fie si un minut in plus, a numelui lui langa numele meu mi s-a parut poluanta, nedemna si rusinoasa.
          Concluzia si invatatura mea e ca o brutarie artizanala asa cum imi doresc eu sa am, poate sa functioneze. Fara lacomie, fara idei de imbogatire peste noapte, o asftel de afacere trebuie sa fie o afacere de familie, o afacere condusa cu sufletul, o afacere tinuta de oameni, pentru oameni. Am primit neasteptat de multe mailuri in ultimele 2 saptamani, venite din toata tara, de la oameni care sunt pe punctul de a se lansa intr-o astfel de afacere, sau una similara, persoane speriate de faptul ca brutaria noaspra s-a inchis. Nu s-a inchis din cauze finaciare (bine, acum nici nu va imaginati ca dupa prima luna tragi linia si constati ca esti milionar. Nu, departe de asta), asa ca cei care ati pornit pe drumul asta, mergeti inainte cu incredere si cu sufletul deschis!
          N-as mai intra intr-o asociere bazata pe vorbe, fara clauze scrise, si n-as mai intra intr-o afacere ca actionar minoritar. Am simtit pe pielea mea ce neplacut e sa ti se spuna “eu fac ordinea, eu sunt actionar majoritar, eu hotarasc”. Pe munca mea, pe numele meu, pe sufletul meu, never again. Been there done that and never again.
          Se adevereste din nou zicala “omul sfinteste locul”. Iar caracterul unui om iese la iveala in momente de criza. Toti facem greseli, si eu am facut, slava domnului!, dar sunt mandra de mine ca nu am facut compromisuri si nu m-am coborat la nivelul interlocutorului.
           Dupa despartire, am avut momente de regret, ii spuneam lui Vlad: poate ar fi trebuit sa facem altfel, poate ne-am fi inteles pana la urma, uite, acum Emanuel e singur in camera lui de hotel, trist si abandonat, cautand brutari si manager si il aduceam pe Vlad la disperare cu naivitatea mea si neputinta de a intelege ca unii oameni sunt pur si simplu altfel… japs, in momentul ala un telefon sau un mesaj care ma trezea la realitate si imi amintea motivele despartirii, incompatibilitatea umana si incapacitatea de a continua impreuna. Oricat de mult imi doresc sa fac paine, si oricat regret ceea ce am lasat in urma, prefer sa o iau de la zero, dar sa o fac my way si nu constransa si condusa de cineva care nu crede si nu are aceleasi valori in viata ca si mine.
           Pomeneam la inceputul textului ca am intalnit pe parcurs niste oameni extraordinari, pe care chiar vreau sa ii enumar si sa vi-i recomand, daca vreodata aveti nevoie de specialisti in domeniu. Puteti sa imi cereti contactul pentru urmatorii colaboratori sau urmatoarele domenii (la cei care pentru care am avut informatii, am adaugat si link direct catre site-ul lor):
 economist // executant mobilier de inox // contabila // constructor // cos de fum // mobila de lemn // utilaje pentru brutarie-patiserie // consultant HACCP // filtru de apa Brita // electrician // Terra Natura // utilaje frigorifice // executant lucrare gaz // colaborator PSI si SSM
            Sunt norocoasa ca i-am cunoscut si recunoscatoare pentru ajutorul si sprijinul oferit pe parcurs.
           Mai departe, as vrea sa va povestesc putin despre paini, despre experienta mea strict legata de aluaturi si despre planurile de viitor. Voi incepe un articol nou pe aceste subiecte pentru ca pe acesta l-am lungit si asa, mult prea mult. Imi cer iertare pentru subiectul si tonul acestui articol, dar e strigatul meu de eliberare, e modul meu de a merge mai departe. Inchei asa cum am inceput, multumindu-va pentru rabdarea cu care m-ati asteptat si spunandu-va din nou: mi-a fost dor de voi!

 

♥ codruta
codru de paine
PinExt Omul sfinteste locul. Codru de Paine (I)
pf button Omul sfinteste locul. Codru de Paine (I)
S-ar putea sa va placa si...
share save 171 16 Omul sfinteste locul. Codru de Paine (I)
This entry was posted in alte cateva povestiri. Bookmark the permalink.

102 Responses to Omul sfinteste locul. Codru de Paine (I)

  1. Mariana says:

    Draga Codruta, bine ai revenit si sa dea Dumnezeu sa-ti implinesti visul frumos asa cum iti doresti! Te iubim mult si suntem alaturi de tine! <3

  2. Cristi says:

    Codruta, ma bucur ca am citit acest lucru, imi pare rau ca s-a intamplat asa insa.
    Pe de alta parte, va fi bine, sper c-ai invatat singura ce e de invatat.
    Iti tin pumnii si am incredere in tine, asa cum am de ani de zile.
    Fara graba, deci ;).
    Succes!

  3. Oana says:

    Felicitari pentru curaj Codruta. Imi pare rau ca ai suferit, dar un om cu harul tau pentru paine nu are cum sa nu reuseasca sa-si faca brutaria mult visata. Cred ca esti o fiinta sensibila si nu are cum sa nu te afecteze ceea ce ti-a facut acel om. Orice ar zice si orice ar face, nimeni nu-l va crede, pentru ca in afara de bani el acolo nu a facut NIMIC! Ori cunostintele tale si munca ta meritau mai mult decat un procent minoritar. Iti tin pumnii sa ne anunti de o noua brutarie.

  4. Ioana says:

    Dragă Codruţa, bine ai revenit :) Ţi-am urmărit postările, nu fără oarece invidie, recunosc, pe pagina de Facebook, dar ai fost în continuare gurul şi inspiraţia mea. Aşa cum zice şi Mariana mai sus, noi te iubim şi suntem alături de tine. Îţi trimit în zbor numai gânduri bune şi îţi ţin pumnii să-ţi reuşească toate planurile!

  5. Ma bucur ca ai impartasit cu noi prin ce ai trecut si o sa ai intr-o buna zi si brutaria ta artizanala si va fi asa cum o vrei tu. Ai invatat din aceasta experienta si cum se conduce o afacere si ce parteneri sa-ti alegi. Desi nu doar atatea ai invatat,la cate ai facut. Bafta in continuare!

  6. Diana.Br says:

    de cind il astept! Radu l-acitit primul, eu dupa ce scriu. e cam pe dos :)

  7. Oana says:

    nouă ne-a fost dor de tine ! am trecut pe la brutărie in august(suntem din Focșani) , ne-a plăcut locul, ne-au plăcut și pâinicile.
    Nu dispera, când se închide o ușă se deschide și-o fereastră (de ce vei afla mult mai târziu).
    Fac pâine cu maia datorită ție și am dăruit-o multor oameni care s-au bucurat de ea. Noi îți mulțumim din toată inima și te așteptăm cu rețete noi și sfaturi pe măsură.
    …Și cumva…sunt sigură că ți se pregătesc multe surprize plăcute…
    Te îmbrățișam cu drag !

  8. Mihaela Sava says:

    In timp ce citeam postarea sotul meu ma intreba: ce citesti asa serioasa? ce-i asa interesant acolo? de ce plangi? Nici nu stiu prin cate stari am trecut eu citind… nici nu pot sa-mi inchipui prin ce ai trecut tu Codruta. Stii, tu esti cea care a readus maiaua in zilele noastre, tu ai facut oamenii si blogarii culinari sa se indragosteasca de paine, sa incurajeze la randul lor cititorii sa faca paine cu maia. Tu, de asemenea ne-ai facut sa regretam ca nu locuim la Timisoara. De asemenea stii ca trebuie sa lupti pentru visul tau, pentru ceea ce te defineste.
    Ps. De cand am citit interviul cu tine in Omnivor, nu mi se pare un sacrificiu sa ma trezesc la 5 dimineata pentru a face paine – diminetile cu paine calda au devenit cele mai frumoase.
    Iti multumim Codruta! ♥

  9. Lidia says:

    Codruta e un test si o incercare din care ai invatat foarte multe, intalnim oameni care scot din noi rau si balast emotional pe care oricum il avem, dar care ne curata si lasa loc pentru mai bine. Imi doream sa ma intorc la Timisoara sa gust painea, ba mi-am pus prieteni sa faca asta, am facut din retetele tale aici in Danemarca (unde existe o frumoasa cultura a painii) , pastreaza-ti logo ul, pentru ca e o identitate puternica si sper sa reusesti sa redeschizi si sa faci ceea ce iti place. Salutari si mult mult succes pe mai departe!

  10. Monica says:

    Putea ca toata partea urata sa se intample dupa ani de colaborare, cand ar fi fost mult mai greu sa pleci, nu? In tot raul e un bine…. Nu mi te inchipui “violenta”, nici in limbaj si nici in atitudine :) tonul articolului e calm :) Iti urez bafta, bafta multa! si te felicit ca ai un vis si ca lupti sa-l realizezi asa cum ti-l inchipui tu, frumos.

  11. Carmen says:

    Ca sa-l parafrazez pe Johnny, keep baking :)! Asta e menirea ta. Va veni si brutaria asa cum ti-o doresti! Mult noroc iti doresc!

  12. Simona B says:

    Draga Codruta, iti spun sincer ca nu am putut intelege reactia ta cand te-am sunat sa te intreb de painea de secara, dar acum ca am citit prin ce ai trecut, ma gandesc ca numai eu lipseam sa te mai exasperez cu intrebari. Imi cer scuze pentru insistenta. Intre timp mi-a trecut si supararea, si sper ca intr-o buna zi sa stam fata in fata la un schimb de paini ( pareri, experienta ) si sa devenim prietene. In legatura cu numele si logo-ul, cred ca ar trebui sa-ti faci marca inregistrata, si in felul asta nu ar mai putea nimeni sa ti le foloseasca fara sa fie sanctionat. Si inca o parere personala, cred ca e mai bine singur decat cu asociat, cate prietenii de o viata sau chiar familii nu s-au destramat din cauze de asociere in firme. Cu riscul de a ma repeta, reiau si aici indemnul pe care l-ai primit din partea unei brutarite de pe TFL : “Go sister go !”
    PS. In legatura cu painea de secara, cred ca urmatoarea pe care o voi face o sa ma multumeasca, dupa o gramada de rateuri din care am tot tras concluzii. Deocamdata cea mai buna forma pentru copt in cazul painii cu procent mare de secara in lipsa unei forme speciale cum ai tu, s-a dovedit a fi cuva de la masina de paine.
    Cu drag Simona

  13. Pasarin Mihaela says:

    Draga Codruta,
    Imi pare rau ca a trebuit sa treci prin astfel de intamplari,ma bucur ca ai revenit si sunt sigura,foarte sigura ca vei reusi sa ai o brutarie numai a ta.Chiar mai emotionat si in coltul ochilor au aparut lacrimi,imi pare rau ca oamenii buni au parte de astfel de oameni.
    Te sarut cu drag si stiu ,stiu ca vei reusi!

  14. Oricata bucurie am avut in suflet la gandul ca voi ajunge, mai devreme sau mai tarziu, in Timisoara pentru a gusta o paine plamadita cu mainile si sufletul tau frumos si cata tristete mi s-a napadit pe frunte la vestea ca brutaria s-a inchis, Codruta, ma bucur mult ca ai izbutit sa te eliberezi de ceea ce nu-ti mai facea placere.
    Sa faci ceea ce stii tu mai bine sa faci din suflet, paine si scriitura despre paine.

    Barfa, curaj si har!

  15. nana says:

    imi pare nespus de rau ca ai patit asa ceva, insa ma bucur ca exista oameni care nu cedeaza si merg mai departe crezand in pasiunea lor. multumesc, fara tine nu reuseam sa fac paine cu maia.

  16. arakelian says:

    keep baking! Eu cred in visul tau, este un vis magnific!!
    Imi pare rau de dezamagire, dar orice sut in fund e un pas inainte! Ma bucur ca ai descoperit oameni adevarati, care iti vor fi alaturi mai departe.

    Poate sunt deplasata, dar .. daca ai face un credit?

    Si o alta propunere. Deschide un cont bancar si publica-l. Suntem oameni din toata lumea care ne inspiram din retetele tale. Ai peste 2000 de like-uri pe facebook. Daca 10% dam 1-5-10 euro …

  17. Diana.Br says:

    Da Codru, poti sa fii mindra de tine. Ai muncit pe rupte, un spatiu oarecare a fost refacut complet:instalatii sanitare, apa, canalizare, circuite electrice, camera frigo, cuptor cu tot ce implica el(gaz, apa, hornuri….), mobilier (lucru, depozitare, vinzare), si cu siguranta sint lucruri de care acum nu-mi amintesc, dar sint acolo pt. ca ai muncit sa fie acolo. Nu reusesc sa imi scriu ordonat gindurile, pt. ca dau navala si nu vreau sa lupt cu ele, dar cred ca pt. multi este un exercitiu greu sa-si imagineze stradania si dirzenia cu care ai transformat spatiul si l-ai adus la viata.
    Sigur poti si vei reusi sa ai o brutarie de paine cu maia.
    A fost… doare… dar nu-i mai lui Emanuel nici un minutel din viata ta.
    Noapte buna!

  18. marina says:

    Draga de tine! Hm… Am plans…Imi pare nespus de rau…dar asta o sa-ti intareasca caracterul…O sa reusesti tu! Este o arta ce faci tu si probabil ai nevoie in jurul tau de oameni ca si tine! Te imbratisez! Eu nu am mancat paine din mainile tale…dar ti-am citit povestea cu si despre pasiunea ta, si m-am indragostit…Mancam si savuram painea din imagini…

  19. Monica says:

    Codruta, imi pare rau … Tot timpul m-am gandit la tine. Ai mai avut in trecut ceva momente in care ai fost foarte afectata negativ de ceva sau cineva si nu pot sa nu ma gandesc ca poate are legatura cu El. Continui sa ma gandesc in continuare la tine, cu aceiasi admiratie profunda, cu aceiasi vesnica recunostinta ca am invatat de la tine despre painea cu maia si iti marturisesc ca imi place si mie sa visez frumos cum ca intr-o zi as putea intemeia si eu o brutarie ( daca as fi mai aproape de tine si ai mai avea nevoie de personal as raspunde prezent :) ). Fruntea sus, ai toata admiratia noastra in continuare!
    P. s 1: mi-a fost atat de dor de scrisul tau! Astept cu nerabdare povesti despre paine.
    P. s 2 : acum tin si eu doua maiele ( alba si integrala :) ).

    Ai grija de tine, aveti grija de voi!

  20. hil says:

    Draga mea, in primul rand felicitari ca ai pus punct atat de repede. Unele chestii, cele palpabile, sunt reparabile, celelalte mult mai greu.
    Am citit, intamplator unarticol in care era descrisa asocierea voastra si prima mea reactie a fost “of, nu!” Si asta pt ca am trecut prin ceva asemanator, dar mai pagubos daca vrei (noi am investit bani si munca, el cunostinte in domeniu iar realiatea a dovedit ca la fel, asociatul nostru vroia rezultate peste noapte, iar in aria asta de business, food, dureaza pana iti creezi clientela si ai nevoie de rabdare, de pasiune samd am muncit peste 12 ore pe zi, am ratat 6 luni din viata fetitei mele, o scumpete de 2 ani la vremea aia si cu ce cost? Regret episodul asta de cate ori ma gandesc la el si noi am “insistat” in esec, 6 luni. Been there, done that too :(
    Concluzia mea (dupa experientele noastre):
    - e mai bine sa fii tu actionar majoritar, ideal ar fi samdetii 100%mdin actiuni :)
    Orice decizi, o sa fie bine, sunt absolut sigura!
    Te imbratisez cu drag

  21. Cristina says:

    Buna Codruta,

    Iti citesc blogul de multa vreme, te-am urmarit pe FB si (planuisem) planuiesc sa te vizitez in 2 ani la brutaria ta. Ofera familiei tale timp cu tine, lasa lucrurile sa se aseze si cind vei simti ca esti gata apuca-te din nou. Eu sper sa maninc paine, foccacia si merdenele in 2016 de la brutaria ta din Timisoara.
    Ca exemplu, eu consum paine si alte produse de la brutaria din cartierul unde locuiesc(http://www.pane-fresco.ca/about/). Iti doresc din tot sufletul sa te refaci repede si sa-si implinesti visul!

  22. uf, din pacate asa e in afaceri. Niciodata
    sa nu te asociezi cu persoane necunoscute, iar
    cui vine ca finantator trebuie sa-i verifici portofoliul.

    Un mini pont pt a te pune pe picioare rapid:
    Pre-sales. Vad ca ai multi fani si un produs de calitate (pot spune
    asta cu incredere dupa ce am gustat painea :) ). Asta e o baza solida pt a face disponibile niste vouchere pt cumparat in avans. Beneficiile ar fi ca iti primesti banii de re-pornire, oamenii primesc paine, nu iei credite. Dezavantaj ar fi ca fupa ce deschizi, va fi o perioada de onorat pre-comenzile.

  23. Mike says:

    While the translation wasn’t great, I got the idea of what happened.

    Starting a business is hard, under the best of circumstances. I’m sorry you had such a bad experience, but hope you have come out stronger.

    I am asking because the translation was really, really bad. Are you and Vlad still married? Starting a bakery can be very hard on any marriage (don’t ask how I know this), and I hope that your love for each other is still strong.

    Best wishes,
    Mike

    • codruta says:

      Hi Mike. Sorry for the automatic translation, is very very bad, indeed.
      Yes, me and Vlad we’re still married and we’re stronger than ever. It was not easy during the past few months, but we got through this together, so, yes, we’re good! :)
      best wishes to you too, dear baker friend!

  24. Andreea Retezeanu says:

    Codruta, sper din suflet sa am ocazia sa te cunosc si sa gust odata si odata din painea ta. Doamne Ajuta in tot ce faci si sanatate iti doresc!

  25. Dana says:

    Buna Codruta
    Nu te mai necaji… persoana aceea nu merita si in plus ai luat cu tine ce era mai important, numele si logo-ul. A fost o lectie pe care ti-a dat-o viata si pe care ai invatat-o.Priveste partea buna: ai cunoscut oameni minunati, ai capatat experienta cum se infiinteaza si organizeaza o brutarie. Sigur iti va fi de folos experienta aceasta cind iti vei deschide propria brutarie
    Pana atunci ne bucuram impreuna de retetele si postarile tale :)
    Cu drag
    Dana

    • Valeria says:

      Draga Codruta,te cunosc de ceva timp dupa blogul tau si pagina de facebook.De la tine am primit inspiratia si dorinta de a face paine cu maia,si cred cu tarie ca esti omul care a inspirat f.multi oamenii sa isi urmeze visele si pasiunile in orice domeniu, privind la tine.Nu este usor si placut sa traiesti experienta ta cu privire la asocierea ta cu un om nepotrivit,insa nu este capat de tara, priveste inainte cu credinta si speranta si sunt sigura ca Dumnezeu iti va deschide o cale mult mai frumoasa si implinita, fata de ce a fost.Iti doresc multa sanatate si rabdare ,caci la timpul potrivit vei avea parte de implinirea visului tau.

  26. Anaty says:

    Trist! Dar mai bine mai devreme decat mai tarziu. Sunt conviinsa ca va fii bine, in felul tau, in timpul tau.
    Succes pe mai departe :)

  27. Teodora says:

    Stiu ca vei reusi in viitor!Imi pare rau de aceasta experienta…!Stii ca omul sfinteste locul,nu?Iti doresc mult succes in continuare!

  28. anda says:

    Succes mai departe!
    Ai luat decizia corecta, iti tinem pumnii pentru ce va urma!

  29. Julia P says:

    Fie venita din experienta proprie, fie din povestile altora, periodic primesc o palma din partea vietii. De ce oare inca mai pot crede ca exista “oameni” in lumea asta, “oameni” care ofera ceva neconditionat, care pot si vor sa ajute din toata inima? E asa de trist! Prima reactie e revolta si furia, dar pe urma revin cu picioarele pe pamant si imi dau seama ca nu pot schimba nimic de una singura, dar tu, tu nu esti singura, ai atatia prieteni care te sustin si te imping de la spate, prietenii de pe acest blog care iti sunt alaturi, neconditionat(multi dintre ei, indraznesc sa spun). Cu ajutorul nostru si cu capul ridicat, impinsa de curaj si multa ambitie, mergi inainte , vei reusi! Cu drag, Julia!

  30. Diana says:

    O sa vina si vremea ta! Sunt sigura de asta. :) Pana atunci, noi te sustinem cu drag si incredere si stim ca ceea ce faci tu e bine.
    Nu am cuvinte sa iti spun ce au insemnat invataturile tale pentru mine personal, cum pasiunea ta s-a lipit si de mine si mi-a dat un scop. Poate candva o sa ne intalnim totusi (vin in decembrie in Arad) si o sa-ti pot multumi direct. Capul sus si privirea inainte! Vei reusi!

  31. Adriana C says:

    Codruta ,
    “Iarta dar nu uita niciodata ” zicea un intelept !
    Lectia pe care ti-a dat-o viata a fost foarte dura si nu o meritai ,
    dar are invatamintele ei .Si din cate am citit stii care ar fi acelea .
    Sunt foarte bucuroasa ca nu ai renuntat in a-ti urma visul .
    Asa si trebuie sa fie ,ar fi mare pacat sa se piarda un talent (talent=99%munca) de netagaduit !Suntem multe persoane care iti suntem recunoscatoare,pentru ca datorita TIE , astazi facem paine cu drojdie salbatica .
    De acum inainte ,asteptam doar vesti bune ,de la tine .
    Doamne ajuta si mult succes pe mai departe !
    Sigur vor fi multi aceia care iti vor sari in ajutor la nevoie ,macar cu un sfat , daca mai mult nu se poate .

    Cu mult respect pentru o persoana deosebita ,
    Adriana C

  32. verde ursuz says:

    Imi place ca nu renunti si-mi confirmi faptul ca cea mai buna reteta e cea in care pui mult suflet. Experienta asta neplacuta e doar un obstacol care te aduce mai aproape de un loc nou in care, cu siguranta, trebuie sa fii. Astept cu drag continuarea povestii, iti trimit ganduri bune, incredere si forta, fiindca pasiunea pe care o ai nu se va stinge asa ca trebuie doar sa continui. Prin oameni ca tine reusim si noi si indraznim mult mai mult, convinsi ca se poate si ca nu trebuie sa suportam imprejurari care ne indeparteaza de propriul vis!

  33. Andreea Radu says:

    Buna, Codru! Sunt mandra de tine si de cat de frumos si elegant ai ales sa iesi dintr-o asociere care iti facea rau. Sunt absolut CONVINSA ca o sa ai cat de curand brutaria ta proprie, condusa dupa valorile tale, asa cum vezi si simti tu.

    In aceasta ordine de idei sa stii ca sunt de acord cu arakelian, care zicea mai sus ca daca tu ai deschide un cont la o banca, multi am dori sa-ti trimitem si niste bani pe langa ganduri bune si incurajari. Chiar daca nu s-ar strange sume uriase (desi, cine stie?), ar fi totusi un ajutor.

    Eu una, indiferent cum ar suna, ma bucur ca ai renuntat la o colaborare care nu te facea sa te simti apreciata si valorizata asa cum meriti, ci dimpotriva.

  34. Mihaela A. says:

    Mai, Codrulet, imi tare rau ca ai avut parte de experienta asta urata a asocierii, ca a trebuit sa inveti lectia pe propria ta piele.
    Din pacate se intampla si atunci cand il cunosti personal pe cel cu care te asociezi…Been there done that too, dar mai pe la inceputul anilor ’90….Chiar daca perioada grea pe care o traversam, ne-a facut sa ne intrebam daca ne-ar fi fost mai usor avand un asociat, ne amintim cum a fost si ne trece.
    Noi rezistam din 1991 singuri, in mediul asta atat de ostil muncii simple, adevarate, afacerilor construite bucatica cu bucatica. Si inca, intr-un domeniu de nisa sa zicem, cu adresabilitate mult mai mica decat domeniul alimentar. Multe sacrificii, imense. E greu sa fii singur intr-o firma cateodata, dar nu-i imposibil. Si de multe ori, e chiar mai bine.
    Noi suntem convinsi ca omul sfinteste locul. Ca omul potrivit la locul potrivit exista, chiar daca ceilalti sunt mai multi si ca de obicei, oamenii astia de care dai la locul potrivit, sunt ca noi: ca mine, ca tine, ca cei cu care ai colaborat bine pentru deschiderea brutariei, alaturi de care ai lucrat, ca multi din cei care stam aici, in jurul tau, de atata timp. Si ne sustinem reciproc, chiar si numai sufleteste, cand nu se poate si material.
    Ai parcurs o etapa. Neplacuta. E clar ca ai invatat multe si acum sunt sigura ca vei reusi sa fii iar sufletul si mintea brutariei tale artizanale.
    Important e ca ai “codrul de paine”!
    Drum bun, Codruta! Noi suntem aici, alaturi de tine, la bine si la greu, gata sa-ti dam o mana de ajutor.

  35. Cristina says:

    Draga Codruta, imi pare atat de rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva, nici nu vreau sa ma gandesc ce tarie iti trebuie sa renunti la atatea luni de munca, atata suflet lasat in urma…:( Sunt convinsa, ca toti cei pe care ii inspiri si uimesti cu painea ta, ca povestea asta nasoala e doar un pas spre Codrul de Paine al tau si numai al tau unde sa iti gasesti linistea! Te rog sa ne spui cu ce te putem ajuta!

  36. Gabi says:

    Draga Codruta,
    Inteleg mai mult decit perfect toate cele descrise de tine….am trecut prin aceleasi dureri (cu atiti mai mari cit fostii asociati imi erau si prieteni !)…timpul va vindeca insa aceasta durere si tu iti vei urma calea!!….considera ca a fost unica solutie ca tu sa inveti aceasta lectie …iar Emanuel a fost singurul profesor care a putut sa o faca !….e mai usor asa…priveste aceasta experienta intr-un mod pozitiv, cu multa recunostinta !

    Astept un semn cind NOUA brutarie Codru de paine ne va darui aceleasi bunatati !….le primim cu drag, din nou la BIOCORNER !

    Cu drag,Gabi

  37. Sorin says:

    Draga mea luptatoare!( Imi permit sa-ti spun asa deoarece esti aproape de varsta fiicelor mele)
    Ti-am citit blogul ,e adevarat, cu intermitente , inca de la primele postari astfel incat stiu cam ce-ai facut si banuiesc pasiunea care te stapaneste facand ceea ce faci. Pe de alta parte, ca unul care a demisionat acum 18 ani dintr-un post de bugetar destul de bine platit si care a invatat de la zero tehnologia panificatiei ,patiseriei si a cofetariei , care produce si in prezent astfel de produse si care nu se lasa batut in toata nebunia asta de societate “cu susul in jos” iti pot spune ceea ce am invatat de la o buna prietena si anume faptul ca NIMIC NU E INTAMPLATOR. Din toate inveti ,toata invatatura are un cost ,important este sa nu -ti abandonezi visul din cauza unui esec. Poate vei invata si ceva management financiar, poate iti vei face un plan mai detaliat si poate iti vei alege colaboratori pe potriva . De un lucru sa nu te indoiesti: de creatia ta, de averea ta din cele doua borcane. Celulele de drojdie iti vor fi intotdeauna cele mai bune prietene, ele iti vor intoarce dragostea pe care le-o dai tu. Te felicit pentru determinarea de care dai dovada si iti urez doar ganduri bune!

  38. Andreea says:

    Bravo Codruta! Mult succes pe un nou drum! O lecție de învățat pentru cei care încep afaceri din pasiuni și se asociază cu cine nu trebuie…Omul sfințește locul, ai dreptate! Nu te gândi cu regret la cele întâmplate (de care sincer îmi pare rău că a trebuit să treci prin atâtea probleme), urmează-ți visul și pasiunea, a doua oară va fi sa fie așa cum ești tu!

  39. Iuliana says:

    Felicitari pentru verticalitate, pentru ca nu te abati de la valorile tale de OM. Cand pui suflet in ceea ce faci rezultatele ajung si la sufletul celorlalti, le schimba vietile in bine si ei la randul lor pe ale altora.

    Azi esti un om si mai pregatit datorita acestei experiente, din fericire ai stiut ca NU TU trebuie sa iti schimbi filosofia despre viata si ca fiecare va primi inapoi ceea ce ofera.

    Ecuatia de aici incolo e simpla: esti mai puternica, pasiunea ta si cei dragi sunt in continuare langa tine, in plus ai mai castigat sustinatori din randul celor care te citesc si iti impartasesc valorile. Cum vorbele nu sunt de ajuns si cum bine spunea cineva mai sus, deschide UN CONT in care se pot face donatii si noi vom deveni primii “actionari morali” pentru noul Codru de Paine, minoritari ca suma dar majoritari ca importanta pentru acest moment in viata ta si a noastra.

    Iti multumim pentru ca ne-ai impartasit aceasta lectie de viata.

  40. vlucian says:

    Trist.
    Poate ar trebui sa iei legatura cu un avocat (daca n-ai facut-o deja). Nu de alta dar mi-e greu sa cred ca marele ‘antreprenor’ (rechin) va renunta asa usor mai ales cand va vedea ca, incet incet, pierde tot. Asta pe de o parte. Pe de alta, pentru a fi sigura ca nu-ti mai foloseste identitatea, ca nu te mai ‘capuseaza’, pentru a-l pune la respect.
    Oricum, orice sut in … e un pas inainte. Succes in continuare…

  41. Duhul says:

    Imi pare rau sa aud asta, desi poate nu ma mai stii (am fost colegi de scoala), sa stii ca chiar am cautat brutaria ta luna trecuta sa fac o surpriza sotiei si nu o gaseam.. As avea multe de spus avand in vedere ca am trecut prin mai multe “afaceri” de acest gen inca din facultate, poate povestim o data mai mult sau prin articole pe blog daca tot avem asa ceva :) Totul e sa te ridici si sa mergi mai departe! Orice afacere de succes are in spate 3-4 incercari trantite si esuate, secretul e sa nu renunti.

  42. Razvan says:

    “”Ma mai intreaba cate unul altul: “dar ai plecat asa, fara sa ceri nimic? i-ai lasat lui totul?” “”

    NU i-ai lasat lui nimic, ce e mai important ai luat cu tine: daruirea, taletul, vointa, pasiunea, experienta… avand toate astea , o poti lua oricand de la zero, oriunde in lume…

    Bine ai revenit :)

  43. Andreea says:

    Codruta,tot ce pot spune este ca sunt tare mandra de tine!
    M-ai inspirat sa fac prima mea maia,si primele paini ,si ti-am citit blogul cu placere si incantare din ziua in care l-am descoperit.
    Il citeam pt ca transmiteai mai mult decat retete -atitudine,determinare,pasiune ,lucruri rar intalnite in ultimul timp.
    De asta,iti spun ca sunt mandra de tine si decizia ta,nici n-ai fi putut lua alta cu personalitatea ta.
    Cat despre marele antreprenor… Stii tu …karma it s a bitch

  44. Alexandra says:

    Codruta imi pare rau ca povestea s-a incheiat repede si trist. Acum ai experienta deschideri unei brutari iar atunci cand o vei deschide pe a ta o sa faci treaba si mai buna.
    Am sa iti spun o mica poveste legata de un brutar. Intr-un oras mic acum vreo 50, cand tata era copil, un brutar a deschis propria brutarie pe vremea comunistilor, nu cred ca a fost usor sa aiba propria afacere in timpurile acelea, dar brutaria functioneaza si azi. Brutarul a murit acum cativa ani iar un nepot conduce afacerea. Paine mai buna ca a lor nu am mancat nicaieri. De multe ori e coada la brutarie lumea sta si asteapta sa iasa painea din cuptor iar de sarbatori coada e si mai mare. Codruta iti doresc sa fi proprietara unui brutari in Timisoara la fel de cautata si celebra asemeni celei din povestea mea.
    Iti doresc multa putere pentru a iti indeplini visul.

  45. Draga Codruta, ma bucur ca ai impartasit cu noi experienta ta. Eu una sigur am de invatat din asta.
    Imi pare rau ca a trebuit sa treci printr-o astfel de experienta neplacuta, insa asta trebuie doar sa te intareasca si sa te ajute sa mergi mai departe spre telurile tale. Mult succes!

  46. Elena says:

    Draga Codruta, am ramas fara cuvinte. Imi pare rau ca a trebuit sa treci printr-o astfel de experienta. Bine ca ai avut puterea sa te desprinzi.
    Fostul tau asociat nu a inteles proverbul romanesc “omul sfinteste locul”.
    Eu iti urez succes si sper ca intr-o buna zi sa iti deschizi propia ta brutarie si sa nu mai treci prin astfel de experinte. :)

  47. Florla says:

    Draga Codruta,
    Esti persoana care i-a inspirat pe multi sa faca paine!
    Eu iti multumesc!Datorita sfaturilor tale am reusit si eu sa-mi fac maiaua, apoi sa fac paine, eu, care n-am facut o paine in viata mea!
    Ma bucur ca am ajuns in septembrie la Timisoara, unde am venit special pentru tine, la brutarie!
    Am plans cand ti-am citit postarea, dar sunt convinsa ca poti sa mergi mai departe!

  48. SWKY says:

    Ceau Codruta,
    ma bucur ca ti-ai descarcat sufletul si te-ai scuturat de tot ce a fost urat si nepotrivit in aceasta afacere.
    E bine ca ai reusit sa intelegi, la timp, alaturi de cine ai pornit la drum. Mai bine acum decat mai tarziu.
    Caracterul unui om il cunosti in profunzime abia cand treci alaturi de el prin situatii dificile. Oamenii reactioneaza destul de controlat in viata de zi cu zi, urmarindu-si interesele, dar in situatii de tensiune, rabufnesc si arata tot ce au ascuns pana atunci.
    Un om care doar incearca sa ii exploateze la maxim pe cei din jurul sau si isi urmareste doar propriile interese, cu siguranta te va trata si pe tine la fel, la un moment dat.
    Sfaturile sunt inutile acum, experienta aceasta cu siguranta te-a calit si ti-a aratat ce nu trebuie sa mai faci de acum inainte, cu cine nu trebuie sa te mai asociezi si ca oamenii sunt prieteni si se inteleg doar pana la bani. Cand banii reprezinta unicul tel pentru cineva, e clar ca nu are nici principii, nici morala si e lipsit de scrupule.
    Asa cum te stiu eu, cu siguranta, mai devreme sau mai tarziu, visul tau va deveni realitate.
    La urmatoarea afacere, porneste cu un plan bine stabilit, urmeaza-l indeaproape, exprima-ti cu tarie opiniile, invata sa spui NU, stabileste reguli si intelegeri scrise, evaluaza-ti corect si in scris aportul la afacere (retetele tale, ideile tale, proiectele tale, munca ta, toate au valoare si deci costa). Nu te baza doar pe vorbe, in afaceri hartiile si semnaturile sunt indispensabile si reprezinta, la o adica, dovezi de neconstestat.
    Esti o femeie puternica, plina de har, cu un suflet frumos. I-ai invatat pe cei din jur ce inseamna painea adevarata, de calitate, si multi au schimbat ceva in viata lor, punandu-ti in practica retetele.
    Unii ti-au recunoscut meritele, altii si le-au asumat, “uitand” cine i-a invatat ce inseamna si cum se face o paine cu maia.
    Sunt convinsa si am incredere ca, tinand cont de cele traite, vei sti sa o iei de la capat, fara presiunea timpului, si vei chibzui cu atentie la fiecare caramida pe care o vei adauga la noul Codru de paine.
    Cand Dumnezeu iti inchide o usa, cu siguranta iti va deschide o fereastra sau chiar o alta usa…

  49. Diana says:

    Imi pare rau ca nu am reusit sa gust painea facuta de tine
    .Sunt plecata din tara de 8 luni si abia asteptam sa vin in vizita in Romania si sa vizitez brutaria.Am avut ocazia sa particip o singura data la un atelier de al tau si cred ca nu te-am apreciat la adevarata ta valoare,iar pentru aceasta iti cer scuze. Nu am nici o indoiala ca vei reusi sa ai brutaria mult visata.

  50. Ce nu te omoara, te intareste.
    Ai cu tine cel mai important lucru: melajul de stiinta, dorinta si pasiune. Asa ca nu mai trebuie decat sa faci pas.
    Recunosc ca m-am bucurat cand am aflat ca pornesti, dar acum, afland detalii, ma bucur si mai mult ca v-ati oprit.
    Proiectele se culeg cand se coc, o sa vina momentul ala bun si fain in care o sa plamadesti din nou pentru lumea toata, in brutaria ta. Eu bag mana in foc ca asa o sa se intample.
    E o vorba: Nu mor caii cand vor cainii, nici cainii cand vor stapanii!
    Fruntea sus, e de bine! :)
    Marius Tudosiei
    Bacania Veche

  51. BI says:

    Mult succes.
    Bunul Dumnezeu nu va lasa sa se piarda, o valoare,asa ca tine. Iti va creea acea cale lina, spre reusita.
    Cei ce spun: Vreau sa investesc….spun de fapt: Vreau sa asupresc.
    Intr-adevar, va avea alt viitor si bafta, daca va fi afacere de familie, ce implica sentimente, respect, ambitie, pretuire.

  52. Loriana says:

    Draga Codruta,
    Felicitari pentru curajul de a iesi dintr-o mare mizerie, desi pentru asta a trebuit sa renunti la atatea luni de munca, de sacrificii si de sperante! Cunoscandu-te (din blogul tau preaplin de pasiune, munca si entuziasm), sunt convinsa ca va veni momentul cand brutaria “Codru de paine” se va redeschide, de data asta doar a ta, condusa dupa valorile si principiile tale. Nu pot decat sa iti doresc ca acest moment sa vina exact cand trebuie, si sunt convinsa ca va fi perfect!
    Iti multumesc ca impartasesti experientele tale cu noi, tu esti cea care mi-a deschis portile acestei lumi minunate care este “brutaritul” cu maiaua fermecata. Esti zana mea cea buna, care a deschis o fereastra si mi-a spus: “Ia priveste, ce minunat poate fi!” Si acest lucru nu ti-l poate lua nimeni, ai aprins o scanteie in vietile atator oameni, tu esti “omul care sfinteste locul”. Asa ca, fruntea sus, matura din sufletul tau dezamagirea, trage toate invataturile de rigoare, si incepe sa visezi si sa planuiesti adevarata TA brutarie!

    Cu mult, mult drag,
    Loriana

  53. cora says:

    nu am comentat niciodata, dar ti-am urmarit mereu cu drag blogul. cand am citit despre deschiderea brutariei mi-am dorit foarte mult sa vin la Timisoara sa gust minunatiile tale. cand am citit despre inchidere m-am intristat. acum, dupa ce am citit postarea ta m-am intristat din nou, dar m-am si bucurat pentru ca inteleg ca brutaria are toate sansele sa se redeschida, ca nu ratiunile financiare au determinat inchiderea ei.
    zilele trecute am dat peste acest link: http://www.kickstarter.com/projects/butterandscotch/butter-and-scotch-the-home-stretch
    poate ar fi o idee sa lansezi o campanie pe indiegogo sau kickstarter pentru strangerea unor fonduri necesare deschiderii bratariei si sustinerii ei in lunile de inceput. eu sigur te-as sprijini!
    mult succes

  54. Iulian says:

    De ticalosi e lumea plina pana la refuz dar de un codru de paine va fi mereu nevoie :)

  55. Ecaterina says:

    A foost o lectie valoroasa, zic eu. Dura, dar nepretuita. Data viitoare va fi altfel si mai bine. Sunt sigura de asta! Cand se imbina pasiunea, munca si determinarea, finalul este glorios :) Mult curaj inainte si asteptam postarile cu painici frumoase si gustoase :)

  56. Cristina says:

    Buna, Codruta!
    Te-am descoperit de curand. Si desi nu te-am cunoscut niciodata mi-ai transmis insufletirea de a creste maia si a face paine. Incerc, cu pasi timizi… Imi pare rau de cele intamplate (imi propusesem la prima vizita in Timisoara sa calc neaparat pragul brutariei)…Dar sa nu uiti niciodata ca asta a fost o lectie pe care a trebuit sa o inveti pentru a trece mai departe.

  57. jo says:

    codrisor, si in retetele de business este nevoie de dospire, tu ai sarit peste etapa asta cu musiu S. pt Dumnezeu, tu esti un pretios bob de grau, nu te (mai) amesteca cu neghina. :)
    ps: m-a racorit ca la final i-ai copt-o bine. si nu vorbim despre paine :))
    drag de tine, om frumos si nu-ti uita nazuintele.

  58. Magdalena says:

    de cand astept!!! m-am uitat zile la rand, cand pe blog, cand pe facebook. vroiam sa stiu de tine, tu, cea care m-ai inspirat in multe feluri. Admir mult decizia ta, imi este drag sa citesc ce scrii; imi pare rau ca s-a sfarsit asa, dar sunt sigura sa nu e sfarsitul aici. Cand vedeam pozele de pe facebook cu painicile tale, ma provocai sa ma indragostesc tot mai mult de maia, aluaturi…si cea mai mare provocare a fost ca vroiam si inca vreau sa imi iasa perfecte, ca ale tale. Inca lucrez la asta, dar nu ma las. Pentru tot ce mi-ai daruit iti multumesc din suflet. Am sa mai revin, cum o fac intotdeauna.

  59. Ionela says:

    Ma bucur ca te-ai reintors, si-mi pare rau pentru cele intamplate. Chiar la acest lucru m-am gandit, cand am auzit ca te vei asocia cu cineva…. ma gandeam ca sigur e cineva apropiat, un prieten eventual care te cunoaste, care stie ce inseamna sa faci aceasta paine, nu m-am gandit niciodata ca te-ai putea asocia cu un astfel de om.
    Eu am o propunere: o noua brutarie, tu asociat majoritar, si noi ceilalti de aici, de pe site, care te sustinem, cu care te-ai si intalnit pe la cursurile organizate de tine, asociati minoritari. Eu, cel putin,care am fost la tine ( in drum spre aeroport), am vazut cat de frumos si cu cat bun-gust ai amenajat, am gustat din minunatiile pe care le faceai acolo, stiu cat de mult ai muncit, mi-as da si ultimul banut pentru o astfel de investitie fara a avea pretentia vreunui profit.
    Te rog sa te gandesti serios la acest lucru, eu nu dispun de foarte multi bani, dar de la mine putin, poate de la altii mai mult, reusesti sa faci ceva asa cum iti doresti, fara stres si telefoane amenintatoare. Eu m-as bucura foarte mult sa te ajut !
    Cand ai scris pe facebook ca vei scrie din nou pe site, ma gandeam ca ne vei anunta o intalnire pentru a face paine impreuna, nu m-am gandit ca se poate ajunge aici.
    Te imbratisez cu drag, si imi pare nespus de rau pentru ceea ce ti s-a intamplat.
    Ionela

  60. Breahna Manuela says:

    Buna, Codruta! Ma bucur de reantoarcerea la blog desi imi pare rau de cele intamplate. Am citit povestea ta, am citit incurajarile si vorbele de bine ale celor de pe blog si nu stiu sigur de ce, dar eu cred ca cel mai bine pt. tine, in acest moment, ar fi sa te linistesti putin. Eu cred , desi poate ma insel, ca acum nu mai auzi muzica sufletului tau, ca universul tau se clatina, ca te intrebi desi nu vrei, cum puteai sa faci totusi, ca lucrurile sa mearga. Asteapta sa se faca liniste, asteapta … si va veni si clipa in care te vei regasi. Cuvintele sunt de prisos. Te imbratisez. P.S. Eu insist pe ideea cu cartea de retete.M

  61. Anamaria says:

    crowdfunding (poate merge si pe http://www.we-are-here.ro/) pentru strangere de fonduri si inregistrarea marcii la osim sau cum se cheama organismul respectiv de certificare. mai ales inregistrarea numelui mi se pare extrem dar extrem de importanta, mai ales in cazul tau, cu notorietatea ta. poate ar trebui sa te grabesti cu asta, chiar daca o noua brutarie nu mai e inca in vizor, dar pentru viitor e o miscare buna. bafta!

  62. Draga Codru, astazi am aflat despre turnura atat de urata pe care au luat-o lucrurile, imi pare nespus de rau ca a trebuit sa treci prin asta. Fruntea sus, iti doresc mult succes in continuare, sa ai parte numai de lucruri frumoase, asa cum meriti. Te imbratisez cu drag!

  63. sosos69 says:

    Felicitări pentru sacrificiul şi determinarea ta de a învăţa ce e mai bun de la cei mai buni pentru a deveni cea mai bună (internship-urile la care ai fost au presupus un sacrificiu enorm)!
    Felicitări pentru toate rețetele şi sfaturile şi învăţăturile tale fără de care mulți dintre noi nu am fi aflat ce înseamnă o pâine “adevărată” (deși sunt sigur ca nu se compară cu ale tale adevărate opere de artă culinară)!
    Felicitări pentru tot efortul şi sacrificiul pe care le-ai întreprins pentru a deschide o brutărie aşa cum ai visat (şi cum poate mulţi dintre noi visează) demonstrând că se poate dacă vrei!
    Felicitări pentru că nu ai ezitat nici o secundă să închizi această brutărie (afacere şi pasiune în acelaşi timp) în momentul când ai constatat că nu se ridică la standardele tale morale!
    Felicitări pentru că te-ai ridicat aşa repede după lovitura primită, mai puternică şi mai înţeleaptă!
    Eu numai de la începutul anului te urmăresc dar te admir pentru tot ce ai făcut şi faci şi îţi mulţumesc pentru că ne inspiri în această pasiune.
    Curaj!

  64. knt says:

    Problema e alta. E frumos asa in general sa putem sa ne realizam visele si sa le punem in practica batand din palme. Sa gasim asociati-sustinatori financiari pt ideile noastre geniale care sa isi asume intreg riscul pt nereusita afacerii. Noi sa ne ofuscam ca nu putem ramane zen, iar necioplitul urla la telefon ca si-a dat seama ca nu prea e rentabil sa inchiriezi pt o afacere complet noua un spatiu fix in buricul targului, cumparand doar echipamente noi, de ultima generatie, mobilier scump si alte cele acoperind gaurile din buget cu treaba lui ce…. Dar e mai simplu sa avem pretentii sa ne deschidem magazin de lux cu produse de lux (oare la 100 de paini pe zi vandute cam in cat timp isi amortiza ala investitia de cel putin 150.000 euro?) pe banii altora decat sa incepem de jos, sa vedem cum ne descurcam cu o mica afacere de familie apoi sa ne extindem.

    • Cristina says:

      Mi se cam face scarba de marii “ïnvestitori” din Romanica. Oare ce om normal la cap porneste intr-o afacere in care pune asa, fara sa clipeasca, 150.000 euro, cu ochii inchisi, fara sa cunoasca persoana care are ideea, fara sa o inteleaga si sa creada in ea. Daca tot era vorba de o investitie asa mare (desi nu cred ca investitia a fost atat) cat de albi erau banii de i-a dat cu atat usurinta, fara un plan de afceri realist din care ar fi reiesit cam in cat timp se amortizeaza investitia si in cat timp trece pe profit. Sau oare maretul investitor s-a gandit asa, intre doua liniute, ca a gasit o fraiera care e gata sa munceasca pentru el (degeaba!) si sa-i puna sub nas o afacere la cheie. Si pe care, la o adica, o poate debarca cand vrea, daca vrea… Pentru cei care nu inteleg, o afacere de nisa nu se prea poate face decat in buricul targului, fie ca ne convine, fie ca nu. Locurile bune, cu farafastac nu le plasezi ascunse dupa niste blocuri gri, la periferia orasului, la care n-ar ajunge nimeni. Le scoti la lumina, pentru ca doar asa ajung sa fie vazute, cunoscute, vizitate … Si asa cum cred, locul acela era mai mult decat o brutarie. De brutarii-covrigarii si merdenelarii e plina Romania. Pentru a fi “altceva” avea nevoie de mai mult decat utilaje de brutarie de 150.000 euro. La o adica, maretul investitor este singurul care a ramas in profit: poate schimba oricand locatia la periferie, utilajele ii apartin, iar spatiul amenajat, asa cum arata acum se poate inchiria pe o suma considerabila… In final, pentru ambele parti, este benefica separarea, asa investitorul poate sa faca afaceri in stilul propriu, iar Codruta isi poate continua visul, gasind un drum mai bun pentru faptuirea lui. De fapt “nepotrivirea” pare ca a fost perceptia partilor despre bani: pentru una dintre parti a fost un scop, pentru cealalta parte un mijloc.

      • knt says:

        Nu este nicio legatura intre a sti sa faci paini gustoase si a sti sa dezvolti o afacere profitabila din asta! Zero viziune antreprenoriala. Cum sa inchiriezi un spatiu (pt productie! + desfacere) in mijlocul orasului sa cumperi doar echipamente noi, cuptoare la pret de apartament fara sa fi avut facuti macar cativa pasi anterior in aceasta afacere??? Care a fost aportul ei financiar? Si-a pus in joc economiile ei, si-a ipotecat ap in care locuieste daca a crezut asa mult in afacerea asta?

        • codruta says:

          Knt,
          Nu am cumparat nici un echipament nou. Doar mobilierul de lemn si cel de inox a fost nou si a fost facut la comanda, pe schite desenate si detaliate de mine, cu mare reducere de catre executanti, de dragul meu. Investitia a fost de 50000 euro, din care o mare parte au mers in igienizarea si “infrastructura” spatiului. Cuptorul a fost ~7000euro si nu este inca platit.
          Eu nu am intrat in aceasta asociere pretinzand ca stiu ceva despre afaceri. Nu eu am fost cea care am cautat asocierea, nu eu am facut primul pas. Asociatul a venit la mine, si a venit NU pt calitatile mele antreprenoriale, ci pentru ca a simtit pasiunea mea si pentru ca reprezentam un nume in domeniu, in tara. Nici un ban nu a fost cheltuit fara acordul asociatului si deciziile legate de bani au fost luate de catre asociat. Eu am fost cea retinuta si temperata, si m-am impotrivit propunerilor lui de a intra in credite sau in cheltuieli prea mari. In momentul in care el m-a anuntat ca nu mai da nici un ban, cuptorul si mobila erau neplatite, furnizorii respectivi venind la mine sa ceara bani. Pentru ca eu eram interfata. In viata mea nu am fost pusa intr-o postura mai dificila sau penibila, si am ajuns in acea postura pentru ca am avut incredere ca asociatul se va tine de cuvant cand a facut anumite angajamente finaciare catre oamenii respectivi.
          Knt, nu vorbi despre lucruri pe care nu le cunosti doar de dragul de a vorbi. Am crezut atat de mult in afacerea asta incat mi-am dedicat 6 luni din viata, muncind 14 ore pe zi, zilnic, renuntand la orice altceva, sacrificand viata de cuplu, luna de miere, o nunta anuntata dar pe care nu am avut timp sa o planificam si pe care a trebuit sa o amanam, familie si prieteni. Nu mi-am batut joc de banii investiti si am compensat lipsa de aport finaciar cu tot ceea ce am putut si am avut mai bun.

          • knt says:

            In emisiunea Recrutat in Timisoara din 26.06.2013 vorbesti despre o investitie “foarte mare, de peste 100.000 de euro”. Am vorbit din ce am vazut/auzit nu sa ma aflu in treaba. Si repet: nu am spus niciunde ca ceea ce faci tu nu este de apreciat. Tu ai inceput cu pasul 10 si ai ajuns la 1 cu pretul a ceea ce spui tu mai sus.

    • Diana.Br says:

      scuze ca ti-o spun, dar “batind din palme” a fost asteptarea investitorului si a cea a Codrutei. banii nu inseamna tot. greu?

      • Diana.Br says:

        completare: nu cea a Codrutei

      • knt says:

        Eu nu am spus niciunde ca ce face Codruta e banal, neimportant sau usor. Dar de la o idee buna pana la dezvoltarea ei intr-o afacere e cale lunga. Nu stiu daca ai incercat ceva in domeniul antreprenorial sau cum ai ajuns tu la astfel de concluzii. Batutul din palme se referea la saltul cu prajina peste etape. Pornesti de jos, vezi cum te descurci – daca realitatea se suprapune peste planul de afaceri – ajungi la o experienta, iar cand afacerea cere dezvoltare cauti investitor. A crede ca e suficient sa ai o idee geniala pt a avea o afacere de succes e pt naivi. Poate ne spune Codruta ce aport financiar a avut ea la afacere…

  65. Puican says:

    In primul rand vreau sa-ti spun ca aceasta prima experienta s-a incheiat cum trebuia (si era de asteptat) sa se incheie… e o lectie valoroasa din care tu ai iesit inca destul de bine. Te va ajuta mult in viitor, vei sti ce sa eviti, ce termeni sa accepti, cu cine sa te asociezi, etc.
    Painile tale sunt cele mai aratoase din Romania, nu-i o lauda, e o constatare…
    Te sarut si te imbratisez si iti urez sa deschizi cat mai repede o alta brutarie in care sa fii fericita.

    Cu drag
    Puican.

  66. dragos says:

    Mi’a parut tare rau pentru tine cand am citit patania… Pentru tine, ca om! Nu meriti asta! Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita…din nefericire.

    Nu ne cunoastem. Te admir pentru ceea ce faci cu elementele alea trei. Impartasim aceeasi pasiune .

    Uite cum vad eu lucrurile…
    Gandeste’te cati dintre noi am invatat (si) de la tine sa facem PAINE si cati am dorit, asemeni tie, DIN BUNATATE, sa coacem si pentru oamenii pe care nu ii cunoastem (or, asta se face, fara discutie, prin intermediul unei brutarii). Eu, unul, am dorit si doresc sa fac acest lucru – never knows, by the way… Chiar daca, printre oamenii in gura carora ar ajunge painea mea vor fi, cu siguranta, si personaje precum cel(e) din patania ta. Concluzia este ca faci sacrificii, renunti la standardele tale oarecum pentru ati indeplini visul de a impartasi tuturor o bucata de paine BUNA, pentru ca simti ca faci ceva aproape liturgic…

    Asta inseamna sa fii brutar, sa iubesti oamenii.

    Tu iubesti oamenii, se vede de la o posta, e si conditie eliminatorie la “meseria” asta. Si’i vei iubi in continuare.

    Acum, e momentul sa te iubesti mai mult pe tine si sa’i acorzi toata atentia colegului tau de suferinta (Vlad). Impreuna, veti reusi!

    CASA DE PIATRA! Si “piatra’ncinsa!”

  67. Anca says:

    Draga Codruta,
    Nu am avut sansa sa te cunosc personal, decat prin postarile de pe blog/facebook. Cu toate acestea, se vede cu ochiul liber ca esti un om bun, foarte muncitor, care pune suflet in ceea ce face! Chiar daca Emanuel te-a pus sa treci prin cele mai nefericite ipostaze, important e ca ai reusit sa te desparti de acest nemernic – considera experienta ca pe o lectie de viata, care te va ajuta mai tarziu..
    Atunci cand te simti lipsita de puteri, aminteste-ti de ce ai pornit pe acest drum (pasiunea ta pentru paine) si amintesteste-ti, de asemenea, de toti ochii care iti citesc cu admiratie povestile minunate pe blog! You are not alone in this story, si sunt convinsa ca mai devreme sau mai tarziu vei reusi sa iti indeplinesti visul cu brutaria!
    Mult succes si multa putere!

  68. Roxy says:

    Draga Codruta,
    Ma bucur sa vad ca ai revenit.
    Curand am gasit aceasta rugaciune care a fost asa ca un dus rece pt mine si m-a facut sa privesc altfel lucrurile. multa sanatate
    Rugăciunea Sf. Nicolae Velimirovici pentru vrăjmaşi

    Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii nu pot pierde sufletul meu.

    Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.

    Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.

    Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.

    Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.

    Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.

    Când am vrut să conduc pe oameni, ei m-au împins înapoi.

    Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.

    Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.

    Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr, vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.

    Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!

    Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!

    Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţini ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşii nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi, căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează, căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea, El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.

    Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!

  69. taghidi says:

    Buna Codruta,
    Am citit…. imi pare rau ! Nu te cunosc personal, nici pe tine nici pe respectivul. Chiar daca am si eu experienta cu asocierea, cred totusi in ideea ca merge mai bine cu un aport de capital . Imi permit o sugestie /propunere : subsrierea/atragerera de capital/vanzare de parti, de actiuni /. Sunt convins ca exista adepti/colaboratori/prieteni/simpatizanti care doresc sa miste/sa investeasca/sa ajute/sa porneasca aceasta brutarie. Dezvolt daca-i cazul, cu placere . Ma inclin fata de ceea ce citesc ca exista si reusesti sa faci. Cu prietenie !

  70. Mihai says:

    Lasand la o parte nervii, stresul si oboseala, din punctul meu de vedere nu ai pierdut nimic din aceasta experienta, doar ai castigat. Acum STII cum trebuie facute lucrurile ca sa mearga totul struna. Si nu-ti face griji, noi o sa te sustinem intotdeauna.
    Te imbratisez.

  71. Ruxandra says:

    Codruta, jos palaria! cu siguranta visul tau de a avea propria ta brutarie asa cum ti-o doresti tu se va implini, mai devreme sau mai tarziu, sunt sigura de asta!

  72. Ralutarta says:

    Ma bucur ca ai revenit! Eu am multe de invatat de la tine si imi place sa aflu ca si tu ai multe sa ne impartasesti! :)

    Dupa ce ai tras invatamintele eu zic sa privesti inainte si sa mergi mai departe!

  73. Mirela says:

    ..nimic nu este intamplator..asadar…tot ceea ce ai trait acum..pe propria-ti piele si nervi iti va folosi..sunt sigura ..pe mai departe…

    ..va veni si momentul cand propriul tau colt de rai..sau codru de paine..se va contura metodic..frumos..cald..primitor …aromat si totodata plin de ceea ce poti sa ne oferi noua..celor din umbra..noua…celor carora ne-ai bucurat in primul rand sufletul…apoi ochiul si pentru cei fericiti..si papilele gustative!..pasiunea ta este baza a tot ceea ce urmeaza !..iti tin pumnii…si..tot binele din lume ti-l doresc!

  74. carmendu says:

    codruta, imi pare rau de ce am citit. mi-esti tare draga. ai scris cu sinceritate si te apreciez pentru asta.
    ce ai scris, este o lectie pentru multi dintre noi, cei care se gandesc sa porneasca o afacere prin asociere.
    si eu ma gandesc sa pornesc o afacere, si am multi oameni in jurul meu care trag de mine sa se asocieze, pentru ca au incredere in mine si in ce stiu sa fac. si ma tin pe pozitii. nu vreau sa ma asociez cu nimeni. pentru ca eu as veni cu know how si ei cu banii si pretentiile. fara sa impartasim aceleasi valori. si stiu ca nu ar merge.
    mai bine mai astept si intr-o zi am sa fac sa se intample!
    acelasi lucru iti doresc si tie. sa faci sa se intample. acum ai acumulat experienta si vei sti data viitoare ce si cum sa faci!
    sunt alaturi de tine.

  75. Oana says:

    Codruta, nu cred ca pot exprima in cuvinte respectful pe care ti-l port pentru ca ti-ai urmat visul pana la capat, ca nu ai facut compromisurisi ca ai facut orice a fost posibil ca sa-l vezi realiztate. Dar mai mult de atat, te stimez ca nu ai lasat acest vis intinat de valori morale indoielnice :)
    Nu cred ca am mai intalnit pe cineva care sa iubeasca painea la fel de mult pe cat o faci tu. Asta te face unica, deosebita si demna de toata stima!
    Jos palaria in fata ta Codruta, mai rar oameni ca tine..
    Multumesc ca existi si ca impartasesti o bucatita din tine cu noi

  76. Andrei says:

    Codruta, am citit pe nerasuflate acest articol. Sincer, nu mi-a venit sa cred ca s-a inchis brutaria…
    Important este ca ai acumulat experienta din toate cele intamplate. Poate nu iti dai seama acum, dar te asigur ca la urmatoarea incercare, totul va merge mult mai lin. Asta pentru ca tu vei stii deja ce pasi trebuie sa faci pentru demararea afacerii (atentie: chiar daca are valoare sentimentala, brutaria tot ca pe o afacere trebuie sa o vezi si sa o administrezi), cum sa amenajezi brutaria, ce furnizori sa cauti, etc.
    Nu am verificat daca ai inregistrat marca si logo-ul la OSIM sau OHIM, dar daca nu ai facut-o, te rog sa o faci. Investitia ta de pana acum (excluzand cea emotionala, ce tine de acest hobby/pasiune) este cea in imagine, respectiv in marketing. Ok… poate nu ai urmarit acest lucru si nu ai facut-o voluntar, dar “what is done, is done”. Trebuie sa faci tot posibilul sa nu pierzi aceasta investitie, iar inregistrarea marcii si a logo-ului nu costa mult. (Daca ai nevoie de ajutor trimite-mi un email.)
    Ideea pe care au propus-o mai multe persoane, de a face un cont unde binevoitorii sa faca o mica donatie, este viabila. Poate termenul de “socios” din lumea fotbalului nu iti este familiara, dar sigur Vlad iti poate da informatii suplimentare.
    Iti tinem pumnii si asteptam cu drag noi articole!

  77. Crina says:

    Codruta, imi pare atat de rau ca nu au functionat lucrurile asa cu ti-ai dorit. Am niste prieteni in TM carora le-am spus ce norocosi sunt ca au de unde sa cumpere paine adevarata. Oricum sunt convinsa ca o sa reusesti sa faci o brutaria a ta. Trebuie sa privesti lucurile si ca o afacere si cand vrei sa faci ceva si nu ai bani atunci ramane sa gasesti o sursa de finantare. Ma gandeam…de ce nu faci un plan de afaceri si mergi cu el la emisiunea de pe Tvr Arena Leilor. Cand un om are atata pasiune cred ca este imposibil sa nu o transmita si celorlalti (oameni cu suflet care ar investii in afacera aceasta). Iti doresc succes si ne bucuram ca te-ai intors…ne-ai lipsit.

  78. Iustinian says:

    E greu sa te ridici dupa un esec dar trebuie sa fii tare. Dupa ce vei lasa totul in spate, vei realiza ca esti mult mai puternica. Nimic nu este in zadar. Esti pe drumul bun!

  79. LaurentiuTM says:

    Draga Codruta
    Ti-am descoperit blog-ul si odata cu el pasiunea ta de a face paine.Apreciez asta cu atat mai mult cu cat sunt descendentul a vreo … trei generatii de brutari (asta referindu-ma doar la cei pe care i-am cunoscut personal).
    Dragostea lor pentru paine,daruirea lor,gustul cornurilor calde abia scoase din cuptor(nu pot uita diminetile in care,copil fiind,aveam pe masa cateva cornuri aurii alaturi de un pahar cu lapte),ma face sa-ti scriu.
    Sunt de meserie maistru electroenergetician(mea culpa :)).Fac meseria asta cu drag de peste 25 de ani.DACA vei avea vreodata un nou spatiu,DACA vei deschide o noua brutarie,ma ofer sa-ti fac instalatia electrica necesara gratuit.Ar fi placerea mea si un modest tribut adus inaintasilor mei intr-ale facutului de paine.
    cu stima,Laurentiu

  80. drstoica says:

    Sunt pentru prima dată pe blogul tău, după vorbele frumoase pe care Adina (Magda) le-a scris despre activitatea ta.
    Mărturisesc că sunt absolut impresionat de atitudinea ta decentă, senină și înțeleaptă, indiferent de situație. Ai niște calități pe care fiecare dintre noi și le dorește sau așa ar fi firesc.
    Ceea ce ai trăit a fost o lecție. Odată învățată, te va ajuta ca, data viitoare, să iasă totul în mod ideal pentru tine. Și va ieși, pentru că meriți; eu așa simt. Te felicit și te admir sincer!

  81. seba says:

    Bine ai revenit , cu liniste in suflet.
    Conteaza mai mult sa fii tu insuti decat sa ai o afacere care iti aduce stres si te transforma.

    :)) si mai ceva , sa stii ca cateaodata , cu rabdare , incet , incet , ajungi si la ce ti-ai dorit, sau vine de la sine .. :)

  82. andra last says:

    Buna Codruta! Desi te urmaresc de mult timp este prima data cand iti scriu, si asta pentru ca abia acum am simtit ca am ceva sa-ti spun. Iti poti finanata visul foarte usor si cu siguranta ca toate deciziile vor fi ale tale. Foloseste-te de KickStarter. Iti pui propunerea acolo si oamenii te finanteaza. Sunt sigura ca multa lume ar fi gata sa investeasca in ideea ta. Mult succes in continuare si numai ganduri bune!

  83. catalina says:

    draga mea,am intrat pt.o reteta si intamplator am citit acest post…mi-au dat lacrimile ,desi nu te cunosc.nu exista nici cea mai mica indoiala ca data viitoare cand ajung la Timisoara sigur ca va exista brutaria ta asa cum o visezi.te imbratisz cu drag.iti doresc din toata inima numai bine si tie si sotziorului tau.

  84. Dora says:

    Draga Codruta, tinand cont de experienta acumulata cu deschiderea primei brutarii de ce nu faci un plan de afaceri si sa mergi cu el la Arena Leilor? Asa iti vei putea deschide brutaria ta mult visata. Pun pariu ca ai obtine finantare cat ai zice peste si de la niste oameni care nici macar nu se compara cu personajul descris de tine. Mult mult succes.

  85. Dora says:

    No, acum am vazut ca mi-a luat-o Crina inainte cu acelasi sfat :)

  86. Miha says:

    Pff… nasoala povestea asta… Dar stii ce? Uite, si eu am fost angajata a unui Emanuel d-asta (culmea, chiar Emanuel il chema, si tot din Bucuresti). Am preferat linistea sufleteasca. Dupa 7 ani de experienta, lucrati si in proiectare si prin santiere, un an in firma acestui Emanuel m-a pus cu “botul pe labe”. Am cedat psihic. E drept ca acum cam duc lipsa banilor si ma uit atent, inclusiv la fainurile pe care le iau, dar na… ma tratez bine cu painile tale. Imi merg la suflet si abia astept sa revin pe “campul de lupta”. Cine stie?… :) Doamne ajuta, mult succes, draga mea! Sanatate tie si celor care te sprijina!!!

  87. Sylvia says:

    Codruta am intrta la tine sa caut o reteta de paine :) si nu mi-a venit sa cred ce am citit . Chiar ma bucur enorm pt tine si imi spuneam ca iti traiesti visul…Ai facut foarte bine ca ai povestit in detaliu experienta ta asa altii pot sa invete din ea, asta am incercat sa fac si eu cu jurnalul meu de bucatar sa arat ca dincolo de zambete si tinuta alba e multa munca, stress si cateodata dezamagire. Poate reusesc sa te inteleg mai bine decat altii pentru ca am pornit si eu la drum cu o mie de vise si am vazut ca realitatea este alta, oamenii nu sunt mereu cum ar trebui sa fie si ca din pacate adesea talentul, sinceritatea si daruirea nu au valoare, conteaza sa fie mult si ieftin….POt sa spun ca am plecat ca si tine dintr-un loc unde mi se promitea totul dar nu am obtinut nicodata ce vroiam : sa fiu lasata sa creez, sa gatesc sa arat cine sunt. Am simtit atunci ca s-a rupt ceva in mine, un sensibil gust de “indoiala ” in ceea ce ma priveste, ma gandeam ca poate nu sunt eu adaptata timpurilor, locurilor, poate nu are nevoie cineva de stilul meu. Mi-a fost greu dar am simtit ca oricum nu este cale de intoarcere ca mai bine nimic decat compromis si am simtit pentru prima data eliberarea de stress-ul ca nu e bine in ce directie merg. Acum am ocazia/norocul sa lucrez cu niste oameni minunati, departe inca de visul meu dar macar in directia buna, apreciata si respectata deci se poate, merita sa ai rabdare, sa incerci la nesfarsit pan gasesti oamenii si locul care ti se potriveste. Sa nu te simti dezamagita, sa nu ai indoieli, pur si simplu ai fost pe un drum gresit si daca ti-ai fi ascultat inima ai fi stimtit asta mai demult, o spun din experienta . Si ai invatat ceva care nu se invata numai cu lacrimi ca oamenii nu se schimba ! Ca nu are rost sa ramai undea unde simti ca nu e locul tau, mi-am promis ca nu o voi mai face niciodata , merita ca cauti, sa lupti si gasesti locul unde visul tau va putea sa ia viata.
    Da reset si de la capat , de data asta mai puternica si mai in cunostinta de cauza, esti minunata in ceea ce faci si ai si darul sa ai oameni minunati langa tine, iti tin pumnii draga mea si sper ca o data poate peste ani de zile voi avea ocazia sa impart cu tine o paine calda facuta de tine, de mancare ma ocup eu :) si la o sticla de vin sa povestim cum ne-am realizat visul. Te imbratisez cu drag !

  88. Adelina says:

    Am o zi foarte grea, multe s-au adunat si sunt grele de dus si chiar azi, am citit articolul asta. Chiar ma intrebam ce s-a intamplat cu brutaria ta… Am plans putin pentru tine (nu prea mult ca mi-e jena, sunt la birou), dar eu cred in tine si in visul tau! Tatal meu are acelasi vis (brutarie/patiserie) si vreau sa fac orice sa il ajut sa si-l indepineasca! Eu cred in continuare in visul tau! Vei avea brutaria ta!

  89. Delia says:

    O experienta crunta pe care probabil nu iti doresti sa o repeti vreodata. Conditia simpla e sa fi invatat din ea si mai mult decat atat sa iti fi insusit concluziile asa incat sa nu fii tentata sa mai repeti vreodata greselile, multe, putine cate or fi ele, mari, mici cum or fi ele. In final priveste lucrurile in felul urmator: doar o asociere nefericita care ti-a imbogatit experienta mai mult decat ti-ai fi dorit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>