♥ One year of blogging, Happy Anniversary! and a giveaway ♥
Category: alte cateva povestiri
Aluat cu maia (si bonus reteta convertita la drojdie comerciala)
In decursul timpului, am avut doua tentative de a face langosi, de fiecare data cu rezultate mediocre. Bad memories, de care inca incerc sa uit. Doar V ma mai tachineaza uneori cand vine vorba: arsi pe exterior, plini de ulei si cruzi in interior :)). mda… greu de uitat :)) Dar asta a fost mai demult, acum vreo 2-3 ani, intre timp am mai invatat una alta, mai ales la capitolul “aluaturi”, dar de langosi am prins o frica teribila si n-am mai avut curaj sa incerc. Dar ce sa fac, caci V. e topit dupa ei, si la rastimpuri repetate, cere. Pana acum, il temperam, ii aminteam de ultima incercare si cand n-o scoteam la capat nicicum, mergeam in ‘700, in paradisul timisorean al langosilor, unde asteptam la coada, in mirosuri si fum, eu intotdeauna cascam ochii prin geam si urmaream langoseresele cu manecile suflecate cum modeleaza in viteza aluatul moale, iar la finalul asteptarii, cand eram bine imbibati de fum si nu numai, luam un langos unsuros si fierbinte, dar buuun!
Biscuiti digestivi pentru tea party-ul lui Emily
Acum doi ani cautam disperata tarate de ovaz. Cand spun “disperata”, nu exagerez. Am luat la rand toate magazinele care ar fi putut avea asa ceva si nu am gasit niciunde, iar majoritatea vanzatorilor nici nu auzisera de tarate de ovaz, doar de grau. Intr-un singur magazin “naturist” mi-au promis ca vor face comanda si cateva zile si m-am tinut scai de capul lor, cu vizite si telefoane zilnice, pana au adus. Am luat 5 pungi (200g) si am venit fericita acasa, dar cand m-am uitat mai bine… dezamagire totala. Taratele de ovaz aratau mai degraba a ovaz spart, decat a tarate. Adica nu aratau asa cum ma asteptam eu sa arate.
paranteza… probabil ca ar fi bine sa va spun si de ce imi trebuiau, ca sa aveti imaginea completa, ca altfel pierdeti tot hazul. Cu cateva luni inainte de faza asta acuta cu taratele am fost in concediu la Paris, eu si cu V, si la sosire am fost intampinati de o cumnata si un cumnat intr-o forma fizica remarcabila.
… adica in aprilie 2009 au aparut pe lume o maia si o pisica. Fara legatura intre ele. Doar ca sunt ale noastre (a mea si a lui V) amandoua si pentru ca de maia vorbesc tot timpul, m-am gandit sa dedic un post special pisicii, ca sa o cunoasteti si voi. Ea este Frieda si astazi face 3 ani.
… dar inainte de pisica, va arat altceva, daca promiteti ca nu radeti.
Categories
My very first Desem Bread
UPDATE la sfarsitul articolului, miez si concluzii.
Nu ma pot abtine sa nu va arat prima paine cu maiaua desem de care vorbeam ieri. M-am invartit in jurul ei jumatate de ora adulmecand-o. Nu stiu daca e buna sau nu, abia maine o voi taia, nici nu stiu daca crapaturile sunt defect sau nu, dar sunt asa de mandra de painea asta, n-am idee de ce. Poate pentru ca de un an de zile tot cochetez cu desemul si pana acum n-am avut curaj sa-l fac, poate doar pentru ca e prima paine 100% integrala pe care am facut-o si am topait in jurul ei de parca ar fi fost prima paine ever!
Cum nu am mai vorbit de mult de maiele, m-am gandit sa va pun la curent cu felul in care le intretin eu in ultima vreme. Nu pentru ca vreau sa faceti la fel, ci pentru ca vreau sa stiti cum fac eu. Cand dau o reteta, e bine sa aveti o imagine generala a felului in care procedez eu, ca sa puteti adapta reteta la modul vostru de lucru.
Pe cea alba am transformat-o in 80% hidratare. Nu stiu daca voi merge mai jos de atat, dar momentan vreau sa experimentez putin cu ea la 80%. Dimineata hranita 8g:20g:25g (maia:apa:faina), seara 10:20:25. Rezista mai mult timp in maxim fata de cea 100% hidratare, dar ramane in continuare destul de lichida. Daca va fi foarte cald ziua, voi merge pe 6:20:25, dar inca nu e cazul, temperatura nu depaseste 22C in camera unde tin maiaua. Cateodata, seara, daca sunt prea obosita si nu mai am chef sa masor ingrediente si sa spal ustensile, pun borcanul in frigider pana dimineata. Spal la fiecare hranire borcanul. Operatia de hranire e simpla: un bol micut pus pe cantar, cantarul la zero. O lingurita de maia (8g) pusa in bol, 20g apa la temperatura camerei, amestecat cu telul (am un tel mic mic, de inox, special pentru asta). Intre timp, borcanul de maia golit si spalat bine cu apa fierbinte.
A fost si vernisajul de care v-am vorbit saptamana trecuta.
(fotografie de Constantin Duma)
Sau despre cum painea aduce fericire
Sunt inca in stare de usoara euforie rezultata in urma unui eveniment care a avut loc miercuri si de care ma pregatesc sa va povestesc in continuare. V-am ademenit cu retete si relatari noi in postul trecut, acum e timpul sa va dezvalui cu ce m-am ocupat in ultimele doua saptamani.
Multe lucruri bune s-au intamplat in ultima perioada si desi imi vine sa sar direct la sfarsitul povestii, cel cu happy end, voi lua firul de la inceput, ca sa va bucurati si voi de toate detaliile de pe parcurs. Luati-va o cafea sau un ceai, caci mi-e teama ca o sa ma intind la vorba, pana voi spune tot ce am pe suflet.
Totul a inceput in urma cu cateva saptamani, cand Adriana, una din cele doua fete minunate de la biscuit.ro,
Cum s-ar spune, lipsesc o perioada (nu plec niciunde, doar ca intru mai rar online), dar am un motiv serios pentru acest fapt. Viata se intampla prea repede uneori, si singurul loc din care pot rupe o bucata de timp in plus, e blogul. De data asta, insa, coc ceva. La propriu :) Daca imi scrieti si raspund cu delay, sa stiti ca am un motiv serios: sunt ingropata in prea multe paini, maiele si aluaturi in diferite stadii de fermentare si parcursul distantei dintre blatul de lucru si calculator e intrerupt de SF-uri, shaping-uri, poze, faina, cuptor si cleaning afterward :))
Categories
Am o maia pretioasa!
