Tag: gluten
M-am gandit multe minute cum sa incep descrierea pentru aceasta paine. Aspectul ei modest poate fi inselator, si atata timp cat doar priviti pozele nu aveti de unde sa stiti ca painea aceasta simpla, este de fapt o paine extraordinara. Nimic nu o poate descrie mai bine decat tacerea lui V cand a mancat din ea, urmata de un compliment sincer si spontan: “painea asta prajita este atat de buna, incat IT BLOWS YOUR MIND! As putea manca la nesfarsit!” (si aici pot afirma fara exagerare ca a invatat cateva lucruri despre paini in decursul timpului si stie sa aprecieze sau sa faca diferenta intre ele.)
Ati intrebat, ati comentat, m-am bucurat foarte tare si va multumesc pentru interes.
Asta e, trebuie sa o fac… din nou. Am gresit cand mi-am imaginat ca voi scapa asa simplu: ce a fost in capul meu?! era clar de la inceput: daca vreau sa faceti paine, si vreau, credeti-ma, ca doar asta e ideea majora a blogului, si inca paine cu maia salbatica, nu de oricare, trebuie sa fiu in stare sa fac si eu o maia noua, cot la cot cu voi.
Acest post vine ca si alternativa la “Tehnica Stretch and Fold (intins si impaturit) var. I”, pe care il gasiti aici.
Mult timp dupa ce m-am apucat de facut paine, am incercat sa folosesc aceasta metoda descrisa mai jos. Mi s-a parut geniala, pentru ca elimina o faza pe care o consider oarecum reversul medaliei, aceea de a curata blatul de faina si aluat, dupa fiecare S-F.
Daca ar fi sa plec in lume, si sa pot lua cu mine doar o paine din care sa mananc toata viata, aceasta ar fi painea aceea. Dintre toate painile pe care le-am facut si le-am gustat, aceasta e cea la care ma intorc mereu. Prima data am vazut-o pe Wild Yeast. Se numeste Norwich Sourdough si este preluata din cartea lui Hamelman, (unde se afla cu numele Vermont Sourdough) si este descrisa ca fiind favorita dintre toate.
Am vorbit zilele trecute despre cum se porneste o maia de la zero. Cine vrea sa revada postul, il gaseste aici. Ma simt oarecum datoare sa continuu subiectul, cu explicatii legate de modul de intretinere si hranire. Adica, ok, ok, am construit-o, dar acum ce fac cu ea??!
Cati dintre cei care citesc aceste randuri nu mananca, mai des sau mai rar, junk food, fast food (eu scriu acest post, nu il citesc). Poate ca reusim sa ne controlam si sa rezistam tentatiei de a infuleca un hamburger sau un hot-dog sau mai stiu eu ce, pe strada, dar asta nu inseamna ca creierul nu ravneste frustrat, in continuare. Citeam odata pe un blog foarte simpatic, unde scriitorul care promova mancatul sanatos si gatitul acasa, spunea ca nu si-a pus poza personala pe blog, tocmai ca sa nu fie recunoscut de cineva in zilele in care mananca manjit pana la urechi junk food in public.
M-am gandit ca ar fi utile, mai ales pentru incepatori, niste poze si explicatii suplimentare pentru diferite etape din procesul de facut paine. Incep cu tehnica “intinde- impatura”, pe care o voi numi de acum incolo “S-F”, prescurtat de la stretch and fold. E denumirea dupa care puteti cauta si gasi pe internet, video-uri, poze si explicatii.
