Pasca cu aluat dospit si branza de vaci cu stafide
Tag: reteta de paine
Aluat dulce cu maia, pentru cozonac si pasca
De la cozonacul de Craciun si pana acum am mai lucrat cu aluaturi dulci si imbogatite (chiar daca nu am postat retete, am mai facut din cand in cand cate o paine dulce si moale) si parca nu mi-e chiar asa de groaza de ele cum imi era inainte. Departe de a fi experta, cred insa ca am acumulat o experienta pe care merita sa o impartasesc cu voi.
Pentru degustarea de paine din martie a trebuit sa fac challah. Pentru ca nu imi plac aluaturile dulci si nici nu le fac des, am decis sa repet inainte cu o saptamana reteta, ca sa nu am surprize. Nu mai stiu ce reteta am facut, dar a fost un esec. Aluatul nu a crescut, nu s-a miscat 1cm, si in final, dupa ce l-am copt asa cum era, am aruncat painea. Panicata, din cauza timpului scurt, am gasit alta reteta, cu drojdie, pe care am transformat-o in maia, si am facut din nou aluatul, iar de data a iesit foarte foarte bine painea. M-am tot gandit ce am gresit prima data, si de ce nu mi-a crescut aluatul, si dupa ce am ajuns la o concluzie, am refacut din nou reteta. A iesit bine din nou. Apoi am mai facut o paine dulce…. si inca una, in diferite formule, si au iesit bine toate.
Va intrebati oare de ce postez din nou o paine de secara? desi am folderele pline de poze de la diverse alte paini… Ma grabesc sa scriu despre ea pentru ca am mancat ultimele doua felii azi dimineata si vreau sa v-o povestesc cat sunt inca sub influenta gustului. Asta e o paine de test pe care am facut-o inainte de evenimentul cu paini si sunt foarte incatata de felul in care mi-a iesit. Incep sa ma obisnuiesc cu aluatul de secara si incet incet ma imprietenesc cu el. Nu ma mai sperie ca la inceput, desi intre noi fie vorba, ieri am avut prima incercare de 100% secara si mi-e clar ca mai am multe de invatat.
Vermont Sourdough (22% whole wheat)
Am facut formula asta de zeci de ori de-a lungul timpului, cu mici modificari, dar nu stiu cum de a scapat si nu am scris despre ea. In loc sa stau si sa caut in pozele vechi, care oricum nu mai imi sunt pe plac, mi-a fost mai simplu sa o mai fac o data. Formula pleaca de la un Vermont din cartea lui Hamelman, pag. 154: “Vermont Sourdough with Whole Wheat”, o paine alba, cinstita, simpla si buna. Nimic sofisticat in ingrediente, nimic sofisticat in metoda de preparare, dar cu un rezultat exceptional. O formula tipica pentru o paine cu maia si nu o sa o laud eu mai mult, caci sunt convinsa ca o sa vina laudele de la voi, dupa ce o faceti. Ce am modificat fata de reteta lui Hamelman e proportia de faina integrala, apa si metoda de retardare.
V-am povestit zilele trecute, in postul precedent, de lupta mea personala cu formula San Joaquin Sourdough, formula creata de David Snyder si imbunatatita pe parcursul a trei ani. Repet: lupta mea personala. Eu am avut dificultati cu ea, eu m-am zbatut si m-am chinuit sa o fac bine, eu, nu altii. Nu voi. Eu. Voi probabil o veti face si va veti intreba: “unde e partea dificila?”. Nu stiu. Unde e? … este?! Voi sa-mi spuneti!
As vrea sa cred ca voi nu veti avea de furca cu reteta asta, si sper ca explicatiile mele pe langa cele ale lui David, sa va scuteasca
Categories
Painea casei
Nicknames: Crinkle Bread, Paine de pamant, Summa Bread, Codru de paine, “User friendly” Sourdough Bread, All in One Sourdough Bread, Sourdough Scraps Bread, Pain Débris, Paine taraneasca, Painea noastra, Pan Cojonudo, Paine cu maia romaneasca, Supportive Bread, Paine de tzest, Paine pe vatra, No More Waste Bread!
Nota speciala: Vreau sa trimit o felie de paine pentru prietena mea buna Simona, de la Alison’s Trials, pentru ca azi e ziua ei.
La multi ani, Simona! Sa-ti fauresti o viata fericita, si sa ai parte de zile frumoase si senine.
Va spun de la inceput, cu oarece repros in glas, ca existenta acestei paini vi se datoreaza… si ma explic imediat.
Tineti minte ca maiaua mea, mai demult, era supusa unui tratament aspru, tinuta la rece si hranita la limita supravietuirii, din cauza ca imi era mila sa arunc din ea? Mi-a trebuit mult timp sa accept ca nu pot sa o pastrez pe toata, daca vreau sa fie sanatosa, si ca trebuie sa dau la o parte un surplus, la fiecare hranire, pentru ca partea pe care o pastrez sa fie mereu vesela si vioaie. M-am autoeducat, mi-am impus, si in final am reusit sa fac asta, aproape fara remuscari. Viata mea s-a simplificat, totul parea bine si frumos, eu eram impacata cu ideea ca aruncatul face parte din ciclul vietii, maielei mele i-a priit de minune noul tratament si totul mergea struna.
An english version of this post can be read on my english blog on TFL site, link here.
Formula preluata de pe blogul lui David Snyder, formula descrisa aici si aici
Baghete… baghete… pentru mine, baghetele inseamna concediu la Paris. Intotdeauna imi aduc o stare de bine si bucurie, pentru ca de fiecare data cand vad baghete undeva, imi amintesc de Franta, si bineinteles, de Paris, unde am fost de nenumarate ori in vacanta.
In primavara fiecarui an, parizienii aleg cea mai buna bagheta a anului. Peste o suta de baghete sunt gustate de membrii unui juriu in decurs de cateva multe ore. Bagheta anului e un titlu mult ravnit care aduce brutarului premiat bani, faima si sansa de a livra paine pentru Palatul Prezidential timp de un an.
Philippe Gosselin a castigat bagheta anului in 1996, iar in 2010 a fost nominalizat intre primii 5. In 2010 am fost in Paris si am umblat cale lunga pana la una din brutariile lui, doar ca sa gustam faimoasele baghete, despre care citisem inainte pe internet. Asa cum se intampla de obicei cand te duci la pomul laudat cu sacul, am avut prea mari asteptari de la bagheta lui, iar realitatea m-a dezamagit. Ma asteptam la ceva deosebit, care sa ma lase
An english version of this post can be read on my english blog on TFL site, link here.
Acum cateva saptamani, un prieten mi-a spus ca incearca sa faca o paine, dupa o reteta pe care a vazut-o la Martin Johansson pe blog. Acest prieten m-a ajutat de cateva ori, din senin, fara sa ma cunoasca si fara sa astepte ceva in schimb, si de atunci ma tot gandesc cum as putea sa ii intorc ajutorul si sa fac si eu ceva util pentru el. I-am multumit verbal, dar am simtit nevoia sa si fac ceva pentru el. Cand mi-a zis ca are dificultati cu aceasta paine, care este foarte buna, dar nu ii iese asa cum ar vrea ca aspect, mi-am propus sa vad despre ce este vorba, poate descopar ceva in reteta, ce lui ii scapa. L-am intrebat de ce isi bate capul cu o formula descrisa in limba suedeza, si mi-a raspuns ca ii place foarte mult cum arata painea. E de inteles, Martin este un brutar foarte priceput, iar painile lui arata impecabil. Am studiat reteta, asa cum am putut, folosind traducerea automata data de google si am modificat urmatoarele: Martin foloseste o faina alba de grau spelta, pe care eu nu o am, asa ca am inlocuit-o cu faina
Trei paini cu faina de alac si secara – si atentie!, articol lung
I wrote about this bread on my blog on TFL site, too. You can read the post and comments, here.
Pana acum cateva minute, adica inainte de a incepe sa scriu acest post, eram convinsa ca painea pe care am facut-o este cu faina de grau spelta. Eram pe cale de a intitula postul: “paine cu grau spelta” si cautam niste link-uri, pentru cei care nu stiu ce este graul spelta, moment cand am descoperit ca de fapt, faina mea alac – spelta, este de fapt Einkorn (Triticum monococcum). Toata confuzia mea a pornit de la faptul, ca pe ambalaj, scrie “faina de alac (grau spelta)”…. de unde am tras eu concluzia ca alac = spelta. Se pare ca nici cei care au ambalat faina nu au stiut prea multe despre ea. (Imi amintesc ca fata de la magazin, cand am intrebat-o daca are faina spelta, a spus ca nu. Eu am vazut punga, si am vrut sa o cumpar, dar ea, cu mare timiditate si nesiguranta insa, mi-a spus ca s-ar putea sa nu fie exact ce caut.) Long story short, am cumparat o faina de alac, crezand ca e faina de grau spelta, si am descoperit un gust pe care nu il cunosteam. Am facut trei paini, convinsa ca am dat peste o comoara de spelta si abia azi am reusit sa imi explic de ce gustul painilor a fost asa de diferit fata de cea am experimentat in trecut.
Alacul (Triticum monococcum) este o specie veche de grau, destul de rar cultivat in zilele noastre. Este un grau dur, bogat in proteine,
YW, faina, sare
