Tag: retete
Nu stiu daca v-am povestit vreodata cum am ajuns eu sa scriu un blog. Era o vreme cand primul lucru pe care il faceam dimineata, la cafea, era sa ma uit la noutatile de pe tastespotting si foodgawker si de acolo saream din blog in blog. Eram in stare sa pierd ore intregi. Imi placea sa citesc povestile din spatele retetelor si imi placea sa gatesc diverse lucruri noi sau clasice, pentru V. Cateodata faceam poze, le mai puneam pe FB sau le trimiteam pe mail prietenilor. V. a sugerat la un moment dat ca ar trebui sa imi fac un blog. Mai in gluma, mai in serios, cand faceam ceva bun, pozam si ziceam… “asta e pentru blog”, sau “daca as avea blog, la mancarea asta as scrie asa…” si faceam pe loc o introducere. Cand cumparam un vas sau un obiect de bucatarie, ma gandeam ca ar da bine in poze. Asa zisul meu blog devenise un subiect de amuzament si de referinta in discutii, dar pe atunci nu credeam cu adevarat ca as putea face asta.
Sunt pe picior de plecare spre prima aventura brutariceasca, dar am tinut foarte mult sa va mai vad aud scriu o data inainte de a pleca. In plus, am promis aceasta reteta de paine pe pagina FB si nu am vrut sa aman pana la intoarcere, cand probabil voi avea foarte multe de povestit.
Postul de azi e scurt si la obiect, dar daca faceti painea aceastacat timp sunt plecata, si daca lasati mesaje, la intoarcere voi fi foarte fericita sa stiu ca v-ati gandit la mine si ca nu v-ati oprit din copt.
Prima si prima oara am facut aceasta paine acum un an jumatate, dupa o reteta reprodusa pe un blog, si nu mi-a iesit cum trebuie. Cine stie ce faina am folosit atunci, dar oricum, la 77% hidratare, nu ma mir ca mi-a dat de furca. Cunostintele mele erau mai reduse pe atunci. Am hotarat sa imi iau cartea dupa ce am citit postul acesta a lui Shiao Ping, insa am primit cartea cu doar cateva zile inainte de cea a lui Hamelman, moment in care a fost pusa oarecum in umbra. Recitind-o acum, pot afirma fara indoiala ca e o carte care isi merita banii si pentru pasionatii de paine e un must have. Nu e o carte foarte tehnica, sau cu foarte multe retete, dar are o poveste frumoasa, scrisa cu mult suflet, pozele sunt superbe, iar retetele explicate foarte simplu. La capitolul paine, cartea se invarte in jurul unei singure formule, de baza, numita Basic Country Bread, iar restul retetelor sunt deviate din aceasta, schimband partial tipul de faina sau introducand seminte sau alte ingrediente in aluat. In aceeasi carte, gasiti retete de baghete, brioche, croissants si multe altele, iar o parte importanta e dedicata diferitelor gustari (supe,creme, paste, bruschete, etc) care se consuma cu paine veche de o zi. Sfatul meu este sa o cumparati, pentru ca e una din cartile acelea pe care le indragesti dupa primele minute de rasfoit si de care te bucuri de fiecare data cand o iei in mana.
Painea poate fi facuta si de incepatori, reteta e relativ simpla si pasii usor de urmat.
Nu m-as fi gandit sa scriu despre painea asta asa de repede, daca nu mi-ati fi cerut voi acest lucru, pe pagina FB a blogului. In sinea mea, imi propusesem sa nu va mai dau paini de secara o perioada, pentru ca traiesc cu senzatia ca nu sunt foarte populare, cel putin asta e concluzia pe care o trag eu din cauza numarului mai mic de comentarii la posturile dedicate. Daca gresesc si voua de fapt va place secara, va invit sa imi spuneti acest lucru, caci altfel nu am de unde sa stiu.
Dar asa cum ati intuit cei care ati vazut pozele pe FB, painea asta e cu totul speciala. Are un continut de secara suficient de mare incat sa-si faca simtita prezenta, insa suficient de mic incat sa nu acapareze restul ingredientelor. Formula originala, cere faina alba pe langa faina de secara. La mine situatia a fost cam asa: nu aveam prea multa faina alba in casa (si tineam de ea pentru hranit maiaua alba), nici drum in oras sa imi cumpar, si in plus, aveam cateva pungi de fainuri diverse incepute si uitandu-ma bine la ele m-am gandit ca nu e o idee rea sa le combin. Nu cred ca veti gresi daca folositi faina alba, probabil miezul va fi mai aerat si gustul mai light, DAR… incercati si varianta mea pentru ca va promit
Dar stiu ca mi-a trebuit ceva timp sa vin cu o reteta de paine integrala cu desem…! desi am facut desemul in aprilie si v-am innebunit inca de pe atunci cu el si cu caracterul lui aparte. Stiu ca multi ati facut deja paine dupa reteta lui Phil Agnew si din mesajele voastre am inteles ca v-a placut foarte mult gustul painii obtinute.
Am asteptat asa de mult pana sa postez reteta pentru ca fiecarei paini pe care am facut-o pana acum i-am gasit un defect si nu am vrut sa scriu despre ea pana nu am fost 100% multumita.
O sa dau timpul putin inapoi si o sa va aduc la zi cu toate experimentele legate de painea integrala cu desem:
Prima paine a fost extraordinara la gust, va amintiti ca am scris despre ea, dar faina cu care am lucrat atunci
Secara – alac. Secara 100%. Secara – Malthouse.
Trimit acest articol catre Susan la YeastSpotting, pentru galeria saptamanala de paini din 23 iunie 2012.
For a short english version of this post, visit my blog on TFL, link here.
paine de secara 100%, iunie 2012
Prima paine cu continut mare de secara pe care am facut-o in viata mea era o chestie plata si avea un aspect … hai sa zicem… nu foarte comercial :)). Pe atunci, fiind foarte incepatoare si entuziasmata de orice aluat iesea din mainile mele, trimiteam pe mail poze cu painile unor prieteni si rude apropiate. Un prieten mi-a dat raspuns la mail: ce-a patit painea aia? A calcat-o tractorul? Desi avea dreptate, m-am suparat asa de tare in sinea mea, incat si acum imi amintesc ce atinsa am fost de remarca lui. Zilele trecute am scotocit prin mailuri si am gasit painea cu pricina. Am crezut ca o sa imi vina sa rad, dar recitind mailul, mi-am amintit ce greu a fost inceputul. Bine ca am scapat! Ce parere aveti de painea asta? e din aprilie 2009,
Flammekueche, Tarte flambee, Flammkuchen
Nu cred ca v-am povestit vreodata de ce am inceput sa fac paine si cum a fost prima experienta cu aluatul dospit. Una din cele mai frecvente intrebari pe care o aud de la cunostinte sau de la straini cand le povestesc despre pasiunea mea legata de paine este: cum ai inceput? de unde ai stiut ca iti place? ce te-a determinat sa incerci?
Privind inapoi, cronologic, am facut prima paine cu drojdie la inceput de ianuarie 2009. Din ziua aceea si pana azi, nu am mai cumparat paine din comert. Un lucru despre care am mai scris, a fost faptul ca am mancat in Austria o paine de secara cu chimen, gust care m-a marcat asa de puternic, incat mi-a ramas si acum intiparita in memorie diferenta intre painea cu care eram obisnuita acasa si painea aceea. Bineinteles ca pe atunci nu stiam despre paine mai mult decat stie orice om neinteresat in mod particular de subiect. Asta a fost in 2008.
3 variante de paini diferite, pornind de la o combinatie de trei maiele: maia alba, maia de secara si maia desem
Bine v-am regasit! Mi-a fost tare dor de voi si de atmosfera magica pe care o creati in jurul blogului. Mi se pare ca a trecut o eternitate de cand nu am mai scris pe blog si de cand nu am mai comunicat cu voi. Pe masura ce zilele in viata mea zburau departe de voi, am devenit tot mai trista. Insa azi dimineata am redevenit senina caci am luat hotararea ca fie ce-o fi si cum o fi, de azi voi scrie din nou, asa cum imi place mie si asa cum simt ca trebuie sa o fac. Lucrurile se misca, lucrurile se schimba, unele in viteza, altele prea lent, dar sper ca in curand sa pot sa va impartasesc niste vesti bune.
♥ Semola rimacinata di grano duro. Farina di grano duro. De Cecco. ♥
