
Tag: retete


Biscuiti digestivi pentru tea party-ul lui Emily
Acum doi ani cautam disperata tarate de ovaz. Cand spun “disperata”, nu exagerez. Am luat la rand toate magazinele care ar fi putut avea asa ceva si nu am gasit niciunde, iar majoritatea vanzatorilor nici nu auzisera de tarate de ovaz, doar de grau. Intr-un singur magazin “naturist” mi-au promis ca vor face comanda si cateva zile si m-am tinut scai de capul lor, cu vizite si telefoane zilnice, pana au adus. Am luat 5 pungi (200g) si am venit fericita acasa, dar cand m-am uitat mai bine… dezamagire totala. Taratele de ovaz aratau mai degraba a ovaz spart, decat a tarate. Adica nu aratau asa cum ma asteptam eu sa arate.
paranteza… probabil ca ar fi bine sa va spun si de ce imi trebuiau, ca sa aveti imaginea completa, ca altfel pierdeti tot hazul. Cu cateva luni inainte de faza asta acuta cu taratele am fost in concediu la Paris, eu si cu V, si la sosire am fost intampinati de o cumnata si un cumnat intr-o forma fizica remarcabila.

Pasca cu aluat dospit si branza de vaci cu stafide
Ei bine, inapoi la pasca. Inapoi pentru mine, caci pasca asta e deja amintire, dar pentru voi e continuarea articolului trecut. Ma straduiesc sa scriu repede -sper ca ati observat ce eficienta am fost -, ca sa nu ne prinda Pastele fara reteta completa.
Pe scurt. Pasca a fost grozava, dupa aprecierile prietenelor mele. V nu e amator de cozonac, pasca si alte paini din familia asta de aluaturi si stiam dinainte de a o face ca nu ma pot baza pe el sa o manance. Insa… daca vreti sa multumiti cuiva pentru reteta si poze, lui V trebuie sa ii multumiti, caci mi-a dat libertatea de a face aceasta pasca si m-a incurajat sa o fac, numai si numai de dragul blogului (cred totusi ca i-am promis flammekueche in schimb :)) dar asta e intre mine si el, voi spuneti doar “merci V”). Discutia a fost cam asa: “Dar tu de ce nu pui o reteta de Pasti, ca vezi ca toata lumea face “chestii”?”.. “aaa … pai m-am gandit si eu, dar tie nu-ti place pasca”… “lasa ca ma sacrific… daca trebuie, trebuie” (undeva aici a urmat si conditia cu flammekueche, am batut palma si gata… la treaba!)

Aluat dulce cu maia, pentru cozonac si pasca
De la cozonacul de Craciun si pana acum am mai lucrat cu aluaturi dulci si imbogatite (chiar daca nu am postat retete, am mai facut din cand in cand cate o paine dulce si moale) si parca nu mi-e chiar asa de groaza de ele cum imi era inainte. Departe de a fi experta, cred insa ca am acumulat o experienta pe care merita sa o impartasesc cu voi.
Pentru degustarea de paine din martie a trebuit sa fac challah. Pentru ca nu imi plac aluaturile dulci si nici nu le fac des, am decis sa repet inainte cu o saptamana reteta, ca sa nu am surprize. Nu mai stiu ce reteta am facut, dar a fost un esec. Aluatul nu a crescut, nu s-a miscat 1cm, si in final, dupa ce l-am copt asa cum era, am aruncat painea. Panicata, din cauza timpului scurt, am gasit alta reteta, cu drojdie, pe care am transformat-o in maia, si am facut din nou aluatul, iar de data a iesit foarte foarte bine painea. M-am tot gandit ce am gresit prima data, si de ce nu mi-a crescut aluatul, si dupa ce am ajuns la o concluzie, am refacut din nou reteta. A iesit bine din nou. Apoi am mai facut o paine dulce…. si inca una, in diferite formule, si au iesit bine toate.
Categories
My very first Desem Bread

UPDATE la sfarsitul articolului, miez si concluzii.
Nu ma pot abtine sa nu va arat prima paine cu maiaua desem de care vorbeam ieri. M-am invartit in jurul ei jumatate de ora adulmecand-o. Nu stiu daca e buna sau nu, abia maine o voi taia, nici nu stiu daca crapaturile sunt defect sau nu, dar sunt asa de mandra de painea asta, n-am idee de ce. Poate pentru ca de un an de zile tot cochetez cu desemul si pana acum n-am avut curaj sa-l fac, poate doar pentru ca e prima paine 100% integrala pe care am facut-o si am topait in jurul ei de parca ar fi fost prima paine ever!

Cheese (Parmigiano Reggiano) Bread
Cand am postat pe pagina de Facebook a blogului pozele de la painea asta, m-am mirat ce repede a strans albumul like-urile voastre. Stiu ca miezul arata frumos si stiu ca pare buna… dar indiferent de aspectul painii si de asteptarile voastre, trebuie sa va spun ca pentru mine a fost o Mare Dezamagire. Va dau reteta, daca vreti sa o incercati… dar sa stiti din start ca mie mi se pare o risipa de timp si ingrediente si e o paine pe care in mod sigur nu o voi mai face.
Nici nu mi-a trecut prin cap ca s-ar putea sa nu ne placa rezultatul, in seara in care am plamadit aluatul. Reteta vine din cartea lui Hamelman si, cum am facut atatea retete din cartea lui, ma asteptam ca si aceasta sa fie pe gustul nostru, sau macar a unuia dintre noi. Ce e gresit la paine, va intrebati probabil? Hai sa explic pe rand ce defecte i-am gasit.

Va intrebati oare de ce postez din nou o paine de secara? desi am folderele pline de poze de la diverse alte paini… Ma grabesc sa scriu despre ea pentru ca am mancat ultimele doua felii azi dimineata si vreau sa v-o povestesc cat sunt inca sub influenta gustului. Asta e o paine de test pe care am facut-o inainte de evenimentul cu paini si sunt foarte incatata de felul in care mi-a iesit. Incep sa ma obisnuiesc cu aluatul de secara si incet incet ma imprietenesc cu el. Nu ma mai sperie ca la inceput, desi intre noi fie vorba, ieri am avut prima incercare de 100% secara si mi-e clar ca mai am multe de invatat.

Vermont Sourdough (22% whole wheat)
Am facut formula asta de zeci de ori de-a lungul timpului, cu mici modificari, dar nu stiu cum de a scapat si nu am scris despre ea. In loc sa stau si sa caut in pozele vechi, care oricum nu mai imi sunt pe plac, mi-a fost mai simplu sa o mai fac o data. Formula pleaca de la un Vermont din cartea lui Hamelman, pag. 154: “Vermont Sourdough with Whole Wheat”, o paine alba, cinstita, simpla si buna. Nimic sofisticat in ingrediente, nimic sofisticat in metoda de preparare, dar cu un rezultat exceptional. O formula tipica pentru o paine cu maia si nu o sa o laud eu mai mult, caci sunt convinsa ca o sa vina laudele de la voi, dupa ce o faceti. Ce am modificat fata de reteta lui Hamelman e proportia de faina integrala, apa si metoda de retardare.

Paine de secara 75% spelta 25%
Painea asta tare greu s-a lasat fotografiata. Dupa ce am facut-o, era deja spre seara si nu aveam lumina naturala, asa ca n-am bagat-o in seama. De obicei ma invart in jurul painilor, asteptand sa se raceasca, le miros, le ascult, le admir, daca e cazul, imi imaginez cum arata inauntru, mi-e tare drag de ele. Pe cea de secara, insa, o cam ignor dupa copt. Oricum nu stiu cum e miezul pana nu o tai, oricum nu pot sa o tai pana nu trec doua zile, si de atatea ori am fost dezamagita de rezultat (nu chiar de “atatea” ori, dar de suficiente cat sa ma faca sa fiu distanta), incat am invatat sa ma feresc de o relatie prea apropiata cu painea de secara, pana nu vad ce ascunde inauntru.
