Din capitolul painilor de secara: paine de secara 19%, aromata
In ultima vreme am inceput sa fac mai multa paine cu secara. Dupa cea cu 66% secara, despre care am scris aici, si aici, si care a fost o paine foarte reusita, am incercat diverse combinatii si proportii, ca sa vad cum se lucreaza aluatul si cum se schimba gustul, de la un procent la altul (15%, 25%, 40%, 75%). Voi povesti despre toate, rand pe rand. Am scris despre faina de secara (puteti reciti postul aici) ca este o faina diferita de cea de grau, din toate punctele de vedere. Eu o consider o regina in randul fainilor, imi place gustul foarte mult (si am descoperit ca imi place cu atat mai mult cu cat procentul de secara e mai mare) si daca as putea as manca doar paine de secara. De cand am descoperit faina aceea bio (de care am scris in postul cu painea 66%) in ambalajul acela frumos, painea de secara a trecut pe primul loc in topul preferintelor. Orice alta faina, folosita in procent mic (5%), poate trece neobservata intr-o paine, nu modifica gustul si aproape ca nu se poate detecta. Faina de secara insa, chiar si la 5%, isi lasa amprenta asupra gustului, avand o aroma unica inconfundabila.
Prima data cand am mancat paine de secara si chimion, eram intr-o scurta vizita intr-un oras in Austria, in drum spre Paris. Gazda noastra, un prieten drag, tocmai se despartise de iubita lui, o fata pe care nu am cunoscut-o, dar care era mare amatoare de ceaiuri, si seminte si mancare bio. In urma ei ramasese dulapul plin de diverse plante uscate, nuci, dar si o jumatate de paine de secara, nu foarte proaspata. O paine micuta, rotunda, destul de grea pentru dimensiunea ei, cu un miez dens, si cu miros de chimion. Painea aceea avea sa imi schimbe viata pentru totdeauna.
