Categories
The shape of things to come
Tag: Tehnici
Multumiri sincere si speciale lui Razvan, fara ajutorul caruia lista mea de ustensile detinute ar fi fost mai scurta
Cand am inceput sa scriu acest articol, acum trei zile (!!!) nici prin cap nu mi-a trecut ca voi scrie asa de mult. Intentia mea a fost sa scriu despre bannetoane. Apoi mi-am zis: hai sa trec in revista toate ustensilele necesare, adica sa le enumar, ca poate unora le-ar prinde bine. Cand am inceput sa le enumar, mi-am zis: hai sa scriu cate ceva la fiecare. Dintr-una in alta… am ajuns in a scrie un mic roman. Aveti rabdare cu mine si rasplatiti-mi efortul citind ce am scris. Daca postul vi se pare util, lasati un comentariu, ca sa stiu ca sunteti acolo si nu povestesc singura.
O mare parte din lucrurile pe care le voi enumera mai jos, le-am discutat in alte posturi, sau prin diverse comentarii, intr-un mod mai mult sau mai putin imprastiat. Le reiau, ca sa cuprind toate informatiile intr-un singur post. Voi vorbi despre ustensilele necesare pentru facut si copt painea, cele obligatorii si cele optionale, cu mentiunea ca decrierea este subiectiva si se bazeaza pe experienta mea personala sau unde nu e cazul, e o concluzie a ceea ce am citit in diverse surse. Puteti sa ma contraziceti sau sa ma completati.
Deci… ce am, ce nu am, ce mi-as lua, ce nu mi-as lua… si de ce?
Viewer discretion is advised
Am vorbit nu demult despre anumite lucruri care m-au ajutat sa imi imbunatatesc tehnica de a face paine. In acel articol, m-am referit la modificarile pe care le-am facut in decursul ultimelor luni. Dar comentariile voastre m-au facut sa ma gandesc la primle paini, de acum mai bine de doi ani si jumatate, cand a inceput totul si cand eram complet nestiutoare si incepatoare, asa cum sunt multi dinte voi acum.
Pe cei care imi cititi blogul de mai mult timp, v-am scutit de multe din greselile pe care le-am facut eu, sau asa cred, pentru ca am incercat sa explic cat mai bine si mai amanuntit toate fazele implicate in procesul de a face paine, incat sa va ramana o mica marja de eroare, eroare care se poate elimina in timp, prin acumulare de experienta.
Nu vreau sa sugerez ca acum stiu grozav de multe, dar comparativ cu ce stiam acum doi ani, diferentele sunt notabile. Cred ca sunt putine greseli pe care nu le-am facut, in decursul timpului si daca ar fi sa le notez pe toate, postul acesta ar fi interminabil. De ce? Pentru ca nu am stiut intotdeauna unde sa caut raspunsurile, si am luat bucati de aici, bucati de acolo, de multe ori fara sa inteleg de ce un lucru trebuie facut in anumit fel si ce efect are daca il faci altfel.
Puteti sa radeti daca vreti, dar uite care au fost greselile mele mari, incepand cu prima zi de paine:
25 de lucruri pe care le-am invatat pe parcurs
Acum mai bine de un an, intamplarea a facut, ca dintr-un rest de aluat de pizza, sa coc o paine. O paine mica, rotunda, alba, cu miezul fasii fasii si gauri imense (nu am poze, din pacate). Acea paine avea sa devina “cea mai buna paine mancata vreodata”, dupa standardele prietenului meu. La vremea respectiva nu obisnuiam sa scriu pe hartie retetele, si mi-a fost imposibil sa reproduc formula, oricat m-am straduit. Toate painile ce au urmat de atunci incoace, au fost comparate cu aceea. De fiecare data intrebam: “cum e?” si mi se raspundea” foarte buna, dar nu e ca AIA…” “AIA” a ajuns de referinta pentru el, si o provocare imposibil de rezolvat pentru mine. Cum se poate ca o paine facuta in joaca, sa le depaseasca pe toate cele facute cu studiu si stiinta?! Era o situatie greu de acceptat!
Acum, ca o paranteza, trebuie sa mentionez ca:
Categories
Maia uscata – backup copy
Despre maia – de ce trebuie uscata si cum se face asta?
Acum vreo doua luni, am citit pe blogul lui Yumarama despre cum se usuca maiaua. M-a prins de la prima fraza, pentru ca e foarte simpatica introducerea lui. Tot blogul lui e frumos scris, foarte sincer si cu mult sarm.
Pana atunci nici nu m-am gandit ca ar trebui sa imi pun problema de a salva o parte de maia, iar uscatul mi s-a parut o bataie de cap in plus. La scurt timp dupa aceea, am folosit pentru hranitul maielei o faina sarbeasca (primita de la cineva, un rest intr-o punga), cu care nu eram familiara, care nu avea traducere in limba romana. Nu stiu ce faina era, dar nu i-a facut bine maielei mele. A trebuit sa o hranesc cateva zile cu faina integrala ca sa isi revina. In momentul acela mi-am amintit de postul lui Yumarama, si cum am zambit cand l-am citit, gandindu-ma ca eu nu as putea arunca maiaua mea din greseala. Nu am aruncat-o, dar intr-un moment de prostie, am schimbat in mod inexplicabil faina, si daca nu ma prindeam la timp ca ceva nu e in regula, puteam sa imi iau ramas bun de la “good old sam”. (Puteti citi postul lui Yumarama aici)
Am vorbit pana acum despre cum se face o maia de la zero, ba chiar am facut una, cu poze si explicatii detaliate pentru fiecare zi, v-am spus aici cum se intretine o maia la temperatura camerei, si a ramas sa va povestesc despre cum se ingrijeste maiaua pastrata la rece.
Asa cum am precizat si intr-un post anterior, e imposibil de dat o regula generala pentru toata lumea. In patru surse serioase am citit, si 4 procedee usor diferite am aflat. Ca si linii principale de conduita, toata lumea da aceleasi sfaturi.
Uneori lucrurile nu sunt ceea ce par a fi! Nu va lasati pacaliti de poza, nu sunt “linii” din alea rele.
Daca m-ati urmarit pana acum, ati inteles deja ca painea buna cere timp. Asta e adevarul putin trist, in conditiile in care timpurile in care vietuim cer ca totul sa fie facut repede, in viteza, in continua miscare. Dar nu e cumva o placuta asigurare sa stii, ca lumea nu a luat-o complet razna, ca unele lucruri mai sunt inca legate de pamant, de cursul firesc si nefortat al vietii, fara sa cunoasca si sa tina cont de toata vanjoleala din noi? Painea, cu tot procesul ei indelung si fara graba, poate sa iti dea acest simt al unui timp de altfel uitat. Incerci sa o pacalesti, sa o trisezi, si primesti o paine de comert, pufoasa, nesatioasa si fara gust. O lasi in legea ei batraneasca si iti recompenseaza toate simturile.
Ati intrebat, ati comentat, m-am bucurat foarte tare si va multumesc pentru interes.
Asta e, trebuie sa o fac… din nou. Am gresit cand mi-am imaginat ca voi scapa asa simplu: ce a fost in capul meu?! era clar de la inceput: daca vreau sa faceti paine, si vreau, credeti-ma, ca doar asta e ideea majora a blogului, si inca paine cu maia salbatica, nu de oricare, trebuie sa fiu in stare sa fac si eu o maia noua, cot la cot cu voi.
Acest post vine ca si alternativa la “Tehnica Stretch and Fold (intins si impaturit) var. I”, pe care il gasiti aici.
Mult timp dupa ce m-am apucat de facut paine, am incercat sa folosesc aceasta metoda descrisa mai jos. Mi s-a parut geniala, pentru ca elimina o faza pe care o consider oarecum reversul medaliei, aceea de a curata blatul de faina si aluat, dupa fiecare S-F.
Categories
