Cand si de ce am spus NU improvizatiilor
Tag: ustensile
Multumiri sincere si speciale lui Razvan, fara ajutorul caruia lista mea de ustensile detinute ar fi fost mai scurta
Cand am inceput sa scriu acest articol, acum trei zile (!!!) nici prin cap nu mi-a trecut ca voi scrie asa de mult. Intentia mea a fost sa scriu despre bannetoane. Apoi mi-am zis: hai sa trec in revista toate ustensilele necesare, adica sa le enumar, ca poate unora le-ar prinde bine. Cand am inceput sa le enumar, mi-am zis: hai sa scriu cate ceva la fiecare. Dintr-una in alta… am ajuns in a scrie un mic roman. Aveti rabdare cu mine si rasplatiti-mi efortul citind ce am scris. Daca postul vi se pare util, lasati un comentariu, ca sa stiu ca sunteti acolo si nu povestesc singura.
O mare parte din lucrurile pe care le voi enumera mai jos, le-am discutat in alte posturi, sau prin diverse comentarii, intr-un mod mai mult sau mai putin imprastiat. Le reiau, ca sa cuprind toate informatiile intr-un singur post. Voi vorbi despre ustensilele necesare pentru facut si copt painea, cele obligatorii si cele optionale, cu mentiunea ca decrierea este subiectiva si se bazeaza pe experienta mea personala sau unde nu e cazul, e o concluzie a ceea ce am citit in diverse surse. Puteti sa ma contraziceti sau sa ma completati.
Deci… ce am, ce nu am, ce mi-as lua, ce nu mi-as lua… si de ce?
V-am pomenit zilele trecute de niste bannetoane noi. Bannetoanele mele noi. Ultima mea jucarie. Va voi povesti totul despre ele, si veti avea ocazia, de acum incolo, sa ma tot vedeti folosindu-le.
Dar astazi nu o sa va vorbesc despre ele, insa o sa va rog ceva. Rugamintea mea, este sa lasati la o parte aceasta pagina si sa mergeti cu totii la Crazy Mother Cooker. De ce? pentru ca fara Florin, nu as fi avut nici azi bannetoanele, as fi dospit painea tot in vase improvizate, tehnica si painile mele ar fi avut de suferit si nu as fi putut sa va explic daca si de ce sunt importante bannetoanele si daca si de ce merita sa le achizitionati. Datorita lui si a insistentei lui, printr-un gest incredibil de marinimos si neasteptat, am ajuns sa posed in sfarsit niste mult ravnite bannetoane de brutar si astazi sunt un happy baker. Iar daca eu sunt un happy baker, si voi veti fi mai intai happy readers si apoi happy bakers :)
In postul urmator, voi povesti despre
Viewer discretion is advised
Am vorbit nu demult despre anumite lucruri care m-au ajutat sa imi imbunatatesc tehnica de a face paine. In acel articol, m-am referit la modificarile pe care le-am facut in decursul ultimelor luni. Dar comentariile voastre m-au facut sa ma gandesc la primle paini, de acum mai bine de doi ani si jumatate, cand a inceput totul si cand eram complet nestiutoare si incepatoare, asa cum sunt multi dinte voi acum.
Pe cei care imi cititi blogul de mai mult timp, v-am scutit de multe din greselile pe care le-am facut eu, sau asa cred, pentru ca am incercat sa explic cat mai bine si mai amanuntit toate fazele implicate in procesul de a face paine, incat sa va ramana o mica marja de eroare, eroare care se poate elimina in timp, prin acumulare de experienta.
Nu vreau sa sugerez ca acum stiu grozav de multe, dar comparativ cu ce stiam acum doi ani, diferentele sunt notabile. Cred ca sunt putine greseli pe care nu le-am facut, in decursul timpului si daca ar fi sa le notez pe toate, postul acesta ar fi interminabil. De ce? Pentru ca nu am stiut intotdeauna unde sa caut raspunsurile, si am luat bucati de aici, bucati de acolo, de multe ori fara sa inteleg de ce un lucru trebuie facut in anumit fel si ce efect are daca il faci altfel.
Puteti sa radeti daca vreti, dar uite care au fost greselile mele mari, incepand cu prima zi de paine:
25 de lucruri pe care le-am invatat pe parcurs
Acum mai bine de un an, intamplarea a facut, ca dintr-un rest de aluat de pizza, sa coc o paine. O paine mica, rotunda, alba, cu miezul fasii fasii si gauri imense (nu am poze, din pacate). Acea paine avea sa devina “cea mai buna paine mancata vreodata”, dupa standardele prietenului meu. La vremea respectiva nu obisnuiam sa scriu pe hartie retetele, si mi-a fost imposibil sa reproduc formula, oricat m-am straduit. Toate painile ce au urmat de atunci incoace, au fost comparate cu aceea. De fiecare data intrebam: “cum e?” si mi se raspundea” foarte buna, dar nu e ca AIA…” “AIA” a ajuns de referinta pentru el, si o provocare imposibil de rezolvat pentru mine. Cum se poate ca o paine facuta in joaca, sa le depaseasca pe toate cele facute cu studiu si stiinta?! Era o situatie greu de acceptat!
Acum, ca o paranteza, trebuie sa mentionez ca:
Categories
Piatra mea de copt- My baking stone
Piatra de copt- Baking stone