Magia continua. Miez de poveste (II)

O poveste despre sansa, aventura si pasiune fara limite

Thank you MC Farine for being a friend when I needed a piece of advice. Without you, this story would have never been written.
Imi imaginez ca muriti de curiozitate sa cititi partea a doua a jurnalului meu de vara. Daca nu ati citit inca “Miezul magic de poveste” va sfatuiesc sa o faceti inainte de a inainta cu lectura. Nu de altfel, dar ceea ce scriu azi, e partea a doua si mi-ar placea sa va bucurati de ceea ce povestesc avand imaginea completa in ordine cronologica.
In urma cu doua luni (am verificat data in mail si nu imi vine sa cred ca a trecut asa de mult timp deja) s-a nascut in mine dorinta acuta de a ucenici intr-o brutarie. Am inceput sa intreb in stanga si in dreapta, prieteni brutari, cautand recomandari sau sfaturi. Am cautat pe TFL. Am cautat mici brutarii pe net. Nu e usor asa cum pare la prima vedere. In primul rand, exigentele mele erau clare: lucrul cu mana, cu sourdough de preferat, fara graba, cinstit, curat, asa cum imi place mie si cum cred eu ca trebuie sa fie o paine bine facuta. Cum abordezi un brutar strain, cum il convingi sa te primeasca in casa lui si sa te invete tot ce stie? Nu sunt multi oameni dispusi si deschisi sa faca asta, marile companii nu vor sa isi asume riscurile, Continue reading

Miez magic de poveste (I)

Trebuie sa va dezvalui un secret astazi. Exista un plan la care lucrez de cateva luni si care incet incet prinde contur. As vrea sa pot sa va spun totul, dintr-o suflare, dar in acelasi timp mi-e si teama sa vorbesc despre lucruri care nu sunt 100% inchegate si stabilite. Dar astazi e musai sa impart cu voi macar un fragment de poveste, caci ma gandesc ca o sa va bucurati pentru mine si o sa va simtiti partasi la aventura mea.
De foarte mult timp imi doresc sa depasesc nivelul de hobby in brutarit. Am avut diverse perioade in trecut in care am simtit ca “asta e. Mai mult de atat nu pot invata singura. E maximul pe care il pot face la mine in bucatarie”. Invatatul online sau din carti, cu practica pe cont propriu, e bun, pana la un punct. Dar pentru mine, acel punct nu e suficient. Nu mai e suficient. Iar pasii cu care avansez sunt prea mici si nu imi ofera intotdeauna raspunsurile pe care le caut. Imi doresc sa invat mai mult, sa fiu si mai buna, sa fac si mai bine ceea ce stiu ca pot face. Undeva acolo, in viitor, trebuie ca exista un loc pentru mine in lumea painilor. Daca e asa cum cred eu, am nevoie doar de putin ajutor.  
Acum cateva luni am inceput sa ma gandesc foarte serios ce vreau sa fac, ce vreau sa fiu, unde vreau sa ajung. Din intrebare in intrebare, de la zi la zi, Continue reading

Ramas bun, Vara!

Ramas bun, vara, ramas bun, viata la tara!

Am prostul obicei de a tine anumite lucruri noi si bune mult, mult timp pana ma indur sa le folosesc. Ma intimideaza, imi place sa le vad noi si curate si nu vreau sa le uzez sau sa le stric. Prost obicei, dar lucrez cu mine ca sa scap de el.
Alt prost obicei e de a cumpara acelasi lucru de mai multe ori, pentru ca nu tin minte ca l-am mai cumparat o data. Sau stiu ca l-am cumparat… dar unde l-am pus?? Adica sunt cam uituca si prost organizata. Insa ma consolez cu ideea ca si altii sunt la fel.
In logica proastelor obiceiuri, cochetam cu postul asta de ceva vreme, sa tot fie vreo 3-4 saptamani si tineam cu drag aceste poze, pentru o zi speciala… apoi am cam uitat de ele.
Frumos, soare, cald, vacanta, paine buna… imi imaginam cum voi scrie despre toate… si timpul a trecut… si m-am trezit ca e septembrie, a inceput scoala, a venit toamna, mai putin si se face frig, si eu sunt inca in urma si cu gandul la vara… Continue reading