“Painea noastra cea de toate zilele”- emisiune RRA, inregistrarea se gaseste in josul paginii
Din cauza caldurilor din ultimele zile nu imi vine nici sa fac paine, nici sa scriu retete de paine. Mi se face rau numai la gandul ca as putea aprinde cuptorul. Chiar si dimineata la ora 5 e insuportabil aerul si ma sufoc. Hranesc maielele de 3-4 ori pe zi, cu apa din frigider, si constat ca temperatura asta infernala pentru mine e ideala pentru ele. Astept sa mi se termine stocul de paine din congelator ca sa am motiv sa coc din nou. Pana atunci, diverse ganduri imi umbla prin cap.
paine integrala cu faina Malthouse (Doves Farm)
De exemplu… ce ne face, pe noi, mana asta de oameni care ne-am adunat aici, sa facem paine acasa?
Oamenii, la tara, mai demult, faceau paine din nevoie, pentru hrana familiei. Painea era sfanta, ritualul de facere era lung, respectat si binecuvantat. Oamenii erau umili in fata painii, spuneau o rugaciune si isi faceau cruce. Multumeau lui Dumnezeu pentru rodul pamantului si pentru tot ceea ce produceau, primeau, mancau sau aveau. Painea de casa si apa de fantana erau viata. Lucrurile simple nu erau puse de nimeni la indoiala.
Ce inseamna painea pentru mine, astazi, ma intreb? Am inceput sa fac paine din joaca combinata cu necesitate. Pentru ca nu am gasit sa cumpar painea pe care mi-o doream. Apoi am descoperit ca imi place ce fac, ca am talent si rabdare si am gasit mangaiere si confort in aluat, am inceput sa simt magia pe care au simtit-o batranele mele inaintea mea. Tacerea bunicii mele cand framanta aluatul mi s-a transmis si mie. Cand am mainile in aluat, nu vorbesc, nu aud, nu vad. Ma mut in alta lume, o lume doar a mea, doar de mine stiuta. O lume in care visez, creez, vibrez si ma caut ca fiinta. Desi painea ramane in primul rand hrana, pentru mine este si o forma de a ma exprima, de a ma descoperi, de a ma darui celor din jur.
Unii dintre voi ati gasit in facutul painii aceeasi pasiune si implinire pe care am gasit-o si eu.
Altii faceti paine pentru ca sunteti nemultumiti de painea din magazin si vreti sa oferiti familiilor voastre o alimentatie sanatoasa si aveti timp pentru asta. Altii ati vrea sa faceti paine, dar nu aveti timpul sau rabdarea necesara, insa apreciati o paine buna, de fiecare data cand aveti ocazia sa va intalniti cu ea.
Sunt curioasa, cati dintre voi, daca maine ati gasi de cumparat o paine identica, sau mai buna decat ceea pe care o faceti acasa, ati renunta la facut paine si ati lasa alte maini sa va hraneasca?
In alta ordine de idei, acum o luna am fost in vizita la Tartelier in Bucuresti. Am avut bucuria sa ii cunosc pe Stefan si pe Irina, cei doi tartelieri pasionati de painea cu maia, pe care sper ca ii cunoasteti deja. Am participat (fara sa stiu dinainte, de unde emotiile pe care le veti simti din interviu :), la emisiunea duminicala a Sorinei Man, reporter cu suflet al Radio Romania Actualitati, cu tema “Painea noastra cea de toate zilele”. Inregistrarea emisiunii este disponibila pe site-ul RRA (link aici-click), in josul paginii si are 30 min. Va invit sa o ascultati si sa ii cunoasteti mai bine pe Stefan si Irina (tartelier), si pe Iulian si Luminita (turtita fermecata).
Pentru partea de emisiune in care vorbesc eu, am facut un mic film, pe care il atasez mai jos, sau pe care il gasiti pe canalul meu de Youtube, link aici.
Sa stiti ca astept cu foarte mare interes raspunsurile voastre la intrebarile puse mai sus. De ce faceti paine? Pentru cine faceti paine? Pentru voi, pentru altii? Eu incet incet imi gasesc raspunsurile si justificarile si cat de cat, pentru mine, jurnalul de brutar artizan capata sensuri nebanuite. (va urma)
59 replies on “De ce facem paine? codrudepaine.ro la radio. Despre inceputuri (II)”
Am inceput a face paine din motivul de a oferi o paine sanatoasa familiei.
Asa a inceput povestea.
Si nu, chiar daca as gasi paine buna sa cumpar nu m-as opri din a face paine.
Acum fac mai multa paine, cand pun sa fac paine, fac in jur de 5 paini ca sa-mi ajunga 3-4 zile. Asta pentru a nu incalzi casa zi de zi, cum obisnuiam in cursul ierni. Dar ciudat e ca in zilele cand nu fac paine, nu ma simt bine, ceva imi lipseste, am o ansietate. Ca sunt obsedata, bolnava… mi s-a spus multe, dar eu nu ma opresc:)
Fac paine pentru familie, suntem patru, cand sora mea vine pe la mine, ii dau si ei, de multe ori din cea congelata, daca nu am scoasa afara. Cand vin verisorii pe la mine, la fel, chiar daca nu am afara le dau din congelator. De multe ori imi spun ca nu asteapta nici sa se descongeleze bine ca si mananca din ea.
PS: Site-ul RRA nu functioneaza.
Pe curand.
ciau, Daniela, eram sigura ca asa va suna raspunsul tau :) si mie imi lipseste aluatul, in zilele cand nu fac paine. Grea boala pasiunea asta!
ps. am corectat link-ul, sper ca merge acum.
ai grija de tine,
codruta
Pentru mine pregatirea painii inseamna confort, familiar, acasa. Aluatul, mirosul de faina amestecata cu apa, imi aminteste de bunica in casa careia am crescut. Ea pregatea gogosi, placinta sau cozonac (nu mai stiu daca facea si paine, dar cred ca nu sau, poate, prea rar ca sa-mi amintesc), iar eu capatam o bucatica de coca neindulcita din care modelam la masuta mea de joaca. Si acum tot asa privesc aluatul, ca pe o jucarie, ca pe ceva placut, reconfortant, captivant. Ma linisteste, ma echilibreaza. My story, in a nutshell.
Cea mai buna terapie, framantatul, nu-i asa? :)
:)) Zau ca da!
Imi place sa lucrez cu mana mea ce pun pe masa-in cazul asta painea…deja am facut pasiune nebuna pentru maia si asta datorita tie asa ca iti multumesc pentru asta…
E placut ,linistitor … sa simti mirosul de paine coapta care invadeaza toata casa cand coci .Facutul painii e un adevarat calmant.
E frustrant cand nu se mai termina painea si-mi frang mainile de nerabdare si de dor de aluat :)
N-as fi eu daca nu as face paine….fac deja de cativa ani si mi-a intrat in sange , dar asa obsedata sunt doar de cand fac paine cu maia ,adica de cateva luni .
PS -ai o voce calda , placuta ..te-as putea asculta la nesfarsit cum vorbesti despre paine
Anamaria, he he, tocmai ti-am facut o vizita. Am vazut ca ai fost ocupata cu maiaua in ultimul timp :)
Iti multumesc pentru complimente, si aici si de la tine de pe blog.
Sa ne auzim cu bine in continuare!
codruta
Fac paine ptr. ca imi place. Este un ritual, o intoarcere in timp cu amintirile din copilarie, in care bunica facea paine in test si painea avea un gust divin, cand mama ne facea paine si placinta. Este extraordinar sa te “joci” cu aluatul, este ceva viu, reactioneaza la o multime de factori.
Multa lume, atunci cand vorbeste despre nivelul de trai se refera probabil doar la a avea o masina noua…Eu cred ca important este sa ne uitam la esential, la lucrurile de baza ale vietii pe care o traim… cum ar fi de pilda puritatea aerului pe care il respiram si a apei pe care o bem. Cred ca a face paine face parte din acest “esential ” al vietii pentru ca are mult mai multe implicatii decat faptul ca mananci o paine de calitate.
Indraznesc o intrebare pentru singurul specialist pe care il cunosc adica dumneavoastra. Cum fac paine in conditii le urmatoare: Malul unui lac la peste 2000 metri, un izvor cu apa, un foc printre niste pietre si unul poate doua vase in care se poate gati.
Nu pot sa imi aduc painea de acasa pentru ca locuiesc acolo 2-3 saptamani. aduc deci faina integrala, fulgi, grau (chiar spelta). Singura ca mi-a reusit este “painea cu har” care se foloseste in manastirile isihaste pentru tratare bolilor cronice.
Un pic te invidiez. De cand am vazut primul articol, acum cativa ani, m-am intrebat cum ar fi sa fac paine in felul asta. Daca vei pune in aplicare ideile de mai sus, te rog sa nu uiti sa treci pe aici si sa lasi impresii, intrebari sau poze :) Lumea vazuta de sus va fi si mai interesanta cu painea scoasa din pantecul pamantului :)
Hmm,
Ok promit să mă intorc cu poze. (si poveste)
Multumesc si felicitari.
Dacă vre-un primar infiintează vre-un festival, anunţă-ţi fanii, adică anunţă-ne!
Buna, Codruta!
Abia m-am intors din concediu (mare, soare, nisip…), am scos pe Ghiocel si l-am hranit si am vizitat site-ul tau sa vad noutatile! Este super tot ce am gasit pe linkurile date. De mult ma gandesc sa fac un asemenea cuptor.Sa ajung pe Valea Doftanei si voi gasi pietre adecvate. Promit sa postez poze cand va fi gata cuptorul.
Eu deja fac paine in spuza (mama facea in fiecare vara, cand mergeam la tara) in curte. Dupa ce fac ceva la tuci (depinde de zi, fie gulas, fie zacusca, dulceata sau magiun) ramane o cantitate considerabila de cenusa si jar, se dau intr-o parte si se aseaza painea pe lespedea incinsa. Sa imbraca aluatul peste tot cu cenusa si imediat se pune jaratecul cu un vatrai. Se lasa 30-40 min, se scoate painea si se bate bine pentru a nu ramane cenusa pe ea si gata. Are un gust ce nu il poti uita vreodata si miroase ametitor…
Ei, pentru toate acestea nu as renunta sa fac paine. Imi place aceasta activitate si merita sa imi fac timp pentru asta.
Iti urez o vara frumoasa si luminoasa!
Cu drag, Vali
!@#$%^& uitat sa mentionez “painea cu har” este coapta la soare…
Eu fac piine pentru ca imi place si nu as cumpara piine care semana cu ea, imi place sa maninc piinea mea, chiar daca uneori nu e reusita, dar e facuta de mine. De fapt nici eu nu-mi explic prea bine de ce o fac, de ce am cumparat si o moara manuala ca sa fac si propria faina, e o pasiune…
Cu drag,
Elena
au au… daca ti-ai cumparat si o moara, e clar ca nu mai scai de pasiunea asta… ba din contra, prevad ca o sa te afunzi si mai mult in ea.
Wellcome to the bread baking aficionados circle!
cu drag,
codruta
Eu am descoperit prima data painea de calitate intr-un concediu in Germania. Ei sunt specialisti in panificatie si au o gama foarte larga de produse.
Ulterior am achizitionat un aparat de facut paine si am inceput sa coc paine cu ajutorul acestui aparat. Anul trecut, in iarna, am urmarit la tv un reportaj chiar despre cei de la Tartelier.Ei povesteau despre faptul ca painea lor e altfel intrucat nu contine drojdia clasica ci maia . Dupa acel reportaj am cautat site-ul celor de la Tartelier si asa am avut surpriza placuta sa descopar ca si in Timisoara exista cineva pasionat de facutul painii cu maia si aceea erai tu, Codruta.
Asa am ajuns eu sa citesc despre ceea ce tu faci cu atata pasiune si ulterior, de pe blogul tau am aflat despre atelierul de paine artizanala in care tu urma sa arati participantilor cum se face o paine cu maia. La acel atelier am descoperit gustul dumnezeiesc al painii cu maia, care nu se poate compara cu nici o alta paine din magazinele timisorene.
De atunci coc si eu paine in fiecare weekend. Cu maiaua primita de la tine si pentru care iti sunt foarte recunoscatoare.
Am testat cateva dintre retetele postate de tine, dar momentan m-am oprit la painea cu seminte de fl.soarelui, susan si in.
La inceput am facut cate o paine pe saptamana, apoi am trecut la 2 paini pe saptamana iar acum coc 3 paini, in fiecare sambata dupa-amiaza.
Ce ma determina sa fac paine?
Vreau ca familia mea sa manance sanatos, apoi un alt motiv ar fi ca imi place foarte mult gustul acestei paini iar mirosul pe care il emana coptul painii in casa e nemaipomenit.
Dar cred ca cel mai mult ma determina sa coc paine faptul ca familia mea e foarte fericita cand mananca aceasta paine, toti “mustacesc” cand in casa miroase a paine proaspat scoasa din cuptor.
Imi place foarte mult sa fac aceasta paine, dar trebuie sa recunosc ca nu imi place partea cu cantarirea exacta a ingredientelor.
ei, vezi, ce bine ca mi-ai scris. M-ai facut sa imi amintesc ca nu ti-am raspuns la un mail mai vechi. Am remediat greseala acum, sper ca nu e prea tarziu :)
Stii.. intotdeauna m-am intrebat ce gust a avut painea coapta la atelierul de paine din februarie. Intamplarea face ca in clipele respective nu am ajuns sa o gust, eram prea stresata si coplesita de diverse emotii, incat nu am mancat cu voi, si traiam cu impresia ca nu a fost cea mai buna paine pe care am facut-o vreodata. Inca regret ca nu am gustat-o… dar macar acum am un feedback de la tine, pentru care iti multumes din suflet.
Cu maiaua si painea de secara te-ai impacat? Ai incercat ultima reteta pe care am pus-o? e chiar simpla, dupa parerea mea, si stiu ca tie itiplacea secara. Poate o incerci cand ai stare pt ea.
Da, multumirea, satisfactia si recunostinta citita pe chipul familiei e ceva pentru care merita sa mutam muntii din loc, nu crezi? chiar daca a muta muntii din loc inseamna uneori doar a cantari cu exactitate niste ingrediente :)
cu bine,
codruta
Buna Codruta,
De foarte multa vreme imi doream sa mai maninc din painea pe care o facea bunica. Ma durea cumplit sa merg la tara si sa vad ca imi pun pe masa franzela puff de la oras. Si cind mai si spuneau ca “e asa de buna” … imi venea sa le dau palme. A fost dureros sa aflu ca in satul in care m-am mutat acum 2 ani, nu mai este nici un cuptor de paine. Satul nu este mare , dar sa nu mai fie nici un cuptor … Sanasa a facut ca un bun prieten, Tuchi (Stefan Bornuz), mare gurmand sa te intilneasca pe tine , prin intermendiul site-ului tau. Mi-a spus ca incearca sa faca paine ca pe vremea bunicii , moment in care am intrat si eu in lumea maielei.
Daca la inceput am facut mai multe feluri de paine, acum fac saptaminal 4 paini Norwich, asa ca painea adevarata nu mai lipseste de pe masa noastra.
Ocazional mai fac si alte feluri de paine dar baza este Norwich.
Ca si concluzie , fac paine pentru ca asta mi-am dorit de ani de zile.
Nicusor
Iti multumesc, Nicusor. M-ai atins cu acest cometariu, pentru ca simt la fel ca si tine. Cand mergeam in vizita la oameni care nu stiau ca fac paine (acum cred ca toti prietenii mei stiu si au devenit mai constienti de ceea ce inseamna painea adevarata :) si auzeam laude aduse painii servite, imi venea sa ma urc pe pereti. Eu nici nu puteam sa o inghit, iar musafirii ii laudau pufosenia si coaja fara gust. La satul bunicilor mei, unde am copilarit cea mai frumoasa copilarie pe care mi-as fi putut-o dori, oamenii au incetat sa faca paine si se inghesuie sa cumpere franzelele de la ABC-ul satului. Ahhh… nici nu vreau sa vorbesc despre asta, doare prea tare.
Cu mare drag, ma bucur ca te-am ajutat direct sau indirect, sa iti implinesti o dorinta veche.
codruta
….si pentru ca nu ti-am raspuns la intrebari…noi face paine doar pentru noi. Probabil ca daca ar exista un loc de unde sa o cumperi la aceeasi calitate precum cea facuta in casa, mai ales pe caldurile acestea ar fi o alternativa foarte buna .Duminica placuta iti doresc!Cosmin
Merci Cosmin. Este exact ceea ce doream sa aflu. Mai ales ca si voi sunteti din Timisoara si stim cu totii ce paine se gaseste in comert la noi…
o duminica placuta si voua, norocosilor, la umbra gradinii voastre de vis…:)
Fac paine pentru ca este painea noastra cea de toate zilele. Pentru ca atunci cand o framanti si te uiti la ea cum creste o iubesti si atunci ea devine medicament: pentru minte (ca te detasezi de toate cand o faci), pentru suflet (ca o faci de drag nu de nevoie – ca doar ai la magazin), si pentru trup (faina bio, zero E si multa dragoste).. Painea de la magazin e incarcata cu problemele alora de la brutarie, n-are cum sa fie buna… Si mai fac paine pentru simplul motiv ca e buna la gust, oricat de “nereusita” ar fi. Sunt 100% copil de oras, doar o saptamana mi-am petrecut-o in copilarie la tara… 35 de ani am cautat sa regasesc gustul acelei paini imense cu coaja batuta care devenea mai buna cu fiecare zi petrecuta in camara invelita in stergar de in :). Acu’ l-am gasit !!!!!!!
merci, Bianca, pentru destainuiri.
Sunt de acord cu tine si nu ma surprinde deloc faptul ca majoritatea celoar care ati lasat mesaj aici incercati sa redobanditi gustul painii de pe vremuri, de la tara. Sau aintirile ne joaca tuturor feste, sau intr-adevar, painea aceea era speciala:)
Asa cum sper eu sa devina si a noastra azi, pentru cei care o gusta.
codruta
Nu am facut inca paine de secara desi e preferata mea.
As vrea intai sa vad ca imi ies foarte bine painile cu maia obtinuta din faina alba de grau.
Dar va veni o zi cand imi voi face curaj si pentru painea de secara. :-)
raspund cu o intrebare; de ce, desi nu am timp, pregatesc aluatul ca apoi sa fac SF pe masina in timp ce urc la brebu?? well, done this too, vineri.
mereu povestesc celor care ma intreaba cum de fac paine in casa despre voluptatea din framantatul si manuitul aluatului. desigur gustul trebuie sa fie bun, altfel nu as repeta iar si iar experienta. dar procesul in sine – the way- e la fel de important. ma umple de energie pozitiva. la fel ca si gatitul de orice altceva.
cum spunea Cosmin mai sus, calitatea vietii eu o masor nu in cifrele contului din banca ci in secundele pe care le pot petrece sa fac lucruri bune si bine:-)
well, cred ca ma intreci in nebunie. N-am luat niciodata aluatul cu mine pe drum, dar probabil ca as face-o daca as fi pusa in situatia ta.
Care e momentul care iti place cel mai mult din tot procesul de paine, considerand ca procesul incepe cand gandesti reteta si se termina cand ai taiat si ai gustat painea?
De ce? Pentru ca m-ai starnit tu! Cochetam cu painea, fiindca imi place sa fac prajituri, aluaturi, insa nu am fost prea incantata. Pentru ca, alaturi de branza, kefir, era firesc sa urmeze painea, dar o lasasem pentru perioada cand se mai linistesc lucrurile la mine.Imi place mult sa stiu ca mancam lucruri bune, facute cu drag, ar poate as fi asteptat momentul ala de inceput. Dar ai asa un fel de a scrie , de a descrie miezul, coaja, texturile ca nu te poti abtine! Cred ca 90 la suta din cititorii tai fac paine pentru ca aveau undeva in ei, dar nu s-ar fi apucat fara sa citeasca blogul tau.
Ei, Corina… tu, cu talentul la lucrurile de mana pe care le ai, te-ai fi apucat de paine cu sau fara mine, a fost doar o chestiune de sincronizare, probabil :)
ce fain ar fi daca ai face un articol despre branza, cred ca pe multi cititori ii intereseaza subiectul :)
Painea cu maia…o lume complexa intr-o mica bucata de aluat. Pentru noi a fost ca o minune si ramane o minune. Bunicile noastre faceau paine cu drojdie comerciala. Niciodata nu am mancat altfel.Acum am simtit ca painea care statea odata in mijlocul mesei,acum si-a reluat locul. Cu mult timp in urma cineva spunea ca nu poate exista repros pentru paine -ea este perfecta.Dupa revolutie aceasta credinta a fost indepartata, painea noastra a devenit un dusman din ce in ce mai agresiv ce trebuie inlaturat … Tu draga Codruta , mi-ai redat-o , curata si sfanta,ca in povesti. Pentru cine o fac? Pentru ai mei, familie si prieteni.Daca ai vedea zambetul neincrezator si ingaduitor al celor din jur cand le ofer 1 sau 2 felii cu mentiunea “fara drojdie comerciala” si apoi totala surpriza ” Vai de mine, da’ e buna, e crescuta” sau deliciosul si victoriosul ” mai da-mi” rostit fara voie aproape… Te imbratisez si-mi iarta multele cuvinte
Iti multumesc, ana, ca ai lasat in scris gandurile tale. Cei din jurul tau sunt norocosi ca au posibilitatea sa guste sau sa manance paine curata.
cu drag, codruta
Buna Codruta
Intai… am citit intrebarea ta de cand ai pus-o dar parca nu am avut dispozitie sa scriu. Acum, ca s-a incheiat cu bine spre foarte bine evaluarea la romana (a Copilului, nu a mea) parca mi-au mai venit boii acasa. Asa ca…
Am inceput si eu sa fac paine ca sa mancam sanatos – cum spun copii mei “moare toata omenirea si noi mai traim o zi la cum ne dai de mancare”. Apoi am inceput sa ma imprietenesc cu “bacteria” si sa ii port de grija cat pot eu de bine. Acum imi place sa fac paine.. pur si simplu. Colegii mei se intreaba ce gasesc frumos in asa… nu am stiut sa le explic nici lor, le-am spus doar sa incerce si vor vedea. Din pacate inca nu a incercat nici unul.
Sper sa fi raspuns cat de cat la intrebarea ta :)
Dana, in primul rand felicitari copilului tau si bafta la matematica :) Ii tin pumnii, sa fie cu mintea limpede si sa ia nota maxima.
:)) copii tai sunt isteti si au simtul umorului, din cate citesc :))
Nu te necaji pentru ca nu ai convins nici un coleg sa faca paine. Cum zice Corina mai sus, cine o are in el, va face mai devreme sau mai tarziu. Cine nu, nu.
Noi sa ne bucuram de ceea ce facem… pana la urma, fiecare cu alegerea si prioritatile lui. :)
cel mai mult imi place sa vad cum se transforma aluatul intre SF…dar pe de alta parte sa il vad cum creste in cuptor imi place la fel de mult! la fel si anticiparea dinainte de a ma apuca de o reteta…no ca acum te-am incurcat de tot.
si ultima intrebare: prefer sa fac eu painea decat sa o cumpar, chiar daca stiu ca e buna. la fel cum prefer sa fac eu dulceata, siropul de soc sau inghetata. pentru ca cred cu tarie ca viitorul e in intoarecerea la lucrurile simple. dar e posibil ca aceasta decizie a mea sa vina si din faptul ca oferta de lucruri bune, plamadite cu suflet, e mai mult decat limitata. poate ca daca as avea la colt o brutarie de familie, o bacanie cu produse bio aduse de pe la tara si o macelarie care isi creste singura, fara hormoni, animalele, poate mi-as schimba perspectiva:-)
:)) da, m-am incurcat singura, ca nici eu n-as sti sa raspund la intrebare: anticiparea formulei, simtul aluatului, crescutul in cuptor, taiatul painii (intotdeauna cu mare emotie ca nu stiu ce se afla inauntru, nu pot decat sa sper ca e bine…)
eu la painea mea n-as renunta, dar dulceata si conserve as lua din alta parte daca as avea incredere in sursa si daca ar fi pe gustul meu (de ex. stiu eu o pasta de ardei de la brebu… o nebunie, musai a se face marca inregistrata pe produs:))))
Eu am inceput sa fac paine ca fiind una din multele schimbari pe care le-am facut in viata mea odata cu mutarea mea din Timisoara in Brasov (dupa cum vorbea Cosmin Ordean despre nivelul de trai)… un aer de munte, o apa mai curata, o viata mai buna… pentru ca restul vin de la sine.
Fac o data la 2 zile, la masina, din ‘apa, faina, sare’, drojdie, si incerc sa fiu cat mai creativ la nivel de ingrediente extra.
Cel mai mult ne place painea cu spanac (cand gasim) si masline verzi, iese o paine ‘de Hulk’, cum ii zicem noi, care e tare aromata. Sau parca cea cu rosii era mai buna ? :) Grea decizie.
Pe locul doi vin painile cu seminte – cat mai creative optiunile cu putinta… mac, susan, seminte de floarea soarelui, de dovleac, de pin, migdale, caju, diferite nuci.
Si pe locul trei vin savorurile dulci.. painici cu fructe proaspete sau confiate in diverse combinatii.
Sunt innebunit dupa mirosul din brutarii (mirosul din cuptorul de pamant in care faceau paine bunicii pare de mult uitat), si faptul ca pot sa il recreez acasa e o bucurie tare mare pentru mine.
Pe scurt, o fac pentru ca e felul meu de a ma rasfata :)
P.S. Abia astept reteta de paine cu chia… ca tare faine erau pozele.
salut,codruta! ce mare bucurie am avut azi cand ti am descoperit blogul! nici nu ti pot descrie in cuvinte cata usurare mi ai dat prin explicatiile privind maiaua. De vreo 4 luni incerc sa fac paine cu drojdie salbatica dar nu prea am reusit. Atatea formule, timpi de asteptare…of of! sunt din deva, dar locuiesc de 5 ani in atena. Imi place foarte mult sa fac eu cu mana mea ceea ce mancam in familie, de la paine pana la inghetata! :) In primul rand, fiindca imi doresc sa ma apropii de normalitatea pe care o traiau strabunii nostri si in al doilea rand fiindca devin inspaimantatoare alimentele din comert! Si uite asa, acum vreo 4-5 luni o batranica grecoaica mi a zis de drojdia salbatica si…de atunci experimentez. iese o paine densa, prea densa, indesata, cateodata acra desi gustoasa ii lipseste ceva. Acel ceva care face diferenta!Ma apuc oricum de maiaua dupa reteta ta! o sa ti pun pe parcurs mai multe intrebari te rog sa ma ajuti! reteta de mustar e exceptionala, am incercat anul trecut sa fac, dar nu mi a iesit….. Deci, ma apuc de treaba. ps iertare pt lungul comentariu, dar sunt f bucuroasa ca te am descoperit! felicitari! le meriti din plin!
Andreea, imi dau seama ce ciudat e ca nu stiu apropae nimic de painea greceasca.
poate ne povestesti un pic ce fel de paine buna gasesti in Atena :)
Ma bucur si eu ca ai descoperit blogul meu si ca te-a ajutat sa te pui pe treaba :)
codruta
uitasem ceva! fiindca in august vin acasa se poate sa mi dai si mie din maiaua ta daca nu indraznesc prea mult? si ca sa fiu la subiectul temei as vrea sa adaug ca cei care au trait o copilarie autentica au avut numai de castigat! Doar cand ma gandesc ca ma voi duce la bunica mea in apuseni si voi manca din painea facuta traditional in cuptorul vechi de 30 de ani, mi se ridica parul pe mana! :) Pacat, insa, ca urmatoarea generatie, a renuntat la autentic. Nu toti,dar procentul e ridicat…. Nu pot decat sa ma inclin in fata inspiratiei tale! ma regasesc deplin in ceea ce spui. Iti multumesc!
Andreea, daca treci prin Timisoara cu drag iti voi da maia, cu conditia, bineinteles, sa fiu in oras in perioada in care vii tu in vacanta. O sa te rog sa ma anunti cu cateva zile inainte. (in august cred ca voi fi in oras intre 7-14 august)
Am inceput sa fac paine in incercarea disperata de a regasi gustul si mirosul copilariei mele. In Maramures se facea o paine excelenta pana la revolutie, apoi pe aici lumea a trecut la facila si necostisitoarea reteta asa zis “turceasca”. Painea alba, hiper pufoasa, ieftina, fara gust, a carei singura calitate era faptul ca era “multa”, a impanzit partea asta de tara si a atacat omul exact acolo unde se pierde rafinamentul si incepe obezitatea: la un hiperinsulinism care i-a aruncat pe oamenii de aici intr-un vartej fara scapare. Paine, multa, tot mai multa, care se mananca si cu cartofi, si cu paste, si chiar cu mamaliga… halucinant si diabetic dincolo de ratiune.
Si am persistat in cautarea mea, pana ce am pus in aplicare un proiect ramas de rezerva de prea mult timp: sourdough.
Din momentul acela, am inteles in sfarsit ceea ce este sau ar trebui sa fie un hobby. Eu credeam ca hobbiurile mele sunt ciclismul, PlayStation, ceasurile de mana si filmele. Dar toate au trecut in penumbra de cand fac paine, croissante, prajituri, pizza etc.
Un alt motiv? Poate cel mai important: simt ca particip la un proces miraculos si stiu ca mainele mele sunt harnice. Munca pe care o prestez de obicei e de natura intelectuala. Sincer, baietzelul din mine se saturase pana peste cap de gandire. Masculinitatea inseamna sa faci ceva palpabil, ceva care asigura viata, traiul celor din jur: sa construiesti o casa, sa ingrijesti o gradina sau un camp, sa vanezi, sa repari ceva. Desi poate suna ciudat, brutaritul imi asigura palpabilul, realul, siguranta de sine de care aveam/am nevoie.
Fara falsa modestie: nu am conceptia ca eu fac paine. Ma repet poate: eu particip la facutul painii – am senzatia ca paine se face singura, cel putin in profunzimea ei chimica, mecanica si enzimatica, eu nu pot interfera cu aparitia vietii, pot doar sa particip si sa ii asigur conditiile necesare. De aici sentimentul de umilinta pe care il ai in fata unei paini si tot de aici sentimentul de inaltare pe care il ai cand faci paine pentru impartasanie (nu am facut lucrul asta inca, dar vara asta se va intampla). De aici, din profunzimea asta simpla, din simplitatea cvasi biblica a brutaritului, provine lectia cea mai importanta pe care un barbat o poate invata: grija si dragoste, dar mai ales disciplina. Cand brutaream cu drojdie, si chiar la inceputurile maielei (brutaresc de 3 ani), inovam fara discernamant, ma mandream cu cate o coptatura jalnica, iar acum, cand in sfarsit incepe sa iasa bine, sunt mult mai atent si imi dau seama ca in timp ce gatitul e o arta, facutul painii e o stiinta. In arta, tu contezi cel mai mult in finalitatea “produsului”, in stiinta conteaza rolul pe care ti-l castigi intr-o finalitate mult mai ampla. Si pentru ca si asa m-am exprimat prea pompos, rezum: you just don’t screw around with the laws of nature.
Iti multumesc Codruta pentru inspiratie!
Marius, ce bucurie sa te gasesc aici. Iti cunosc painile de pe FB si sunt impresionata.
Constat ca indiferent de motivul care ne-a starnit initial (curiozitate, joaca, dorinta de handmade/homemade, de a controla ingredientele, de a regasi un gust uitat si pierdut etc.) cei care aveam in noi talentul ascuns am perseverat pe drumul asta si am continuat cautarile, fara oprire. Iar cautarile ne-au dus pe cai nebanuite, la nivel personal, intim, launtric, uman.
Si eu iti multumesc pentru painile frumoase pe care le faci si pentru cuvintele pe care le scrii in dreptul pozelor :)
Fac paine in casa dintr-un motiv simplu: nu mai pot inghiti “mohairul” ala ce se vinde prin magazine si pe a carui eticheta scrie paine. Am incercat toate tipurile: mai neagra, mai alba, mai cu seminte, mai scumpa, mai ieftina, de la o brutarie pe a carei firma scria cu litere enorme “paine de casa”, pana cand am zis “Gata!”. La inceput am facut paine cu faina alba de la supermarket. Apoi am trecut pe un fel de faina neagra tot din supermarket. In cele din urma am descoperit magazinele naturiste si m-am dotat de acolo cu faina integrala de grau, faina de secara si seminte de toate felurile si culorile: in, mei, orz, ovaz, susan etc.
De ceva vreme te citesc cu mare atentie si am decis ca a venit momentul sa renunt la drojdie….
Te tin la curent cu rezultatele mele viitoare!
Diana, pot folosi termnul de “mohair”? Imi place la nebunie cum ai numit painea de supermarchet! :)
Daca o iei pe calea maielei… sa nu zici ca nu ai fost prevenita… nu mai e cale de intoarcere, o sa vezi. O sa vii aici si o sa imi spui… “ce mi-ai facut… am devenit pasionata… visez sa fac paine toata ziua… etc”
Eu doar iti spun ce mi-au spus altii :)) si in acelasi timp te invit si te incurajez sa incepi aventuara cu maiaua :)
Bucataria e locul meu de refugiu din calea tavalugului numit job, asa ca am inceput mai usor, cu dulceturi, zacusca si muraturi de toate felurile si am trecut la painea cu drojdie, care m-a nemultumit, nu stiu de ce. Pe urma au fost painile din Finlanda si Estonia, cu chimen, melasa, cartofi, tarate, secara , sunca si cate si mai cate , pe care le-am indragit si dupa care am suspinat pana am gasit anul trecut blogul tau. Mi-era dor de chiflele de secara cu melasa, necrescute dar minunate cu pasta de peste si crab, de painea cu chimen, melasa si cartofi,care merge minunat cu somonul, asa ca am inceput usurel, cu mult ajutor din partea ta, sa imi satisfac placerile gustative.Acum pot spune ca nimeni din casa nu mai mananca paine cumparata, ba chiar s-ar revolta daca as pune asa ceva la masa, iar din cand in cand fac paine pentru doi buni prieteni, care s-au naravit la gust bun si paine cu maia.Multumesc, Codruta!
Oana, grea treaba asta cu prietenii si cu obisnuinta la bine. dar atat timp cat apreciaza si iti multumesc, satisfactia e foarte mare, nu-i asa?
ca o paranteza fara legatura cu ceva anume, imi amintec ca acum vreo doi ani, am cumparat o paine pe vatra de la supermarket. Nu mai stiu de ce si cum de am ramas fara paine. Pot doar sa iti spun ca Vlad, prietenul meu, si in ziua de azi e traumatizat de acea experienta si din cand in cand, isi aminteste de buretele ala pufos si atunci ma roaga sa ii promit ca nu o sa incetez niciodata sa fac paine. :).
Prietenii mei au ajuns sa trateze paine cu maia ca pe o delicatesa ce se pune la masa duminica,mie imi pare rau ca nu am timp sa coc mai mult, suntem intr-un echilibru fragil, ei incearca sa nu ma preseze, iar eu incerc sa fac mai multa paine, desi cu caldurile de acum mi-e groaza sa incalzesc cuptorul mai mult de doua ori pe saptamana.
E groaznic sa mananci paine de la magazin, (oricat de laudata si “scumpa ar fi”) dupa ce ai mancat numai paine cu maia, am patit-o si eu intr-o zi cand nu am avut timp sa coc, dar experienta a fost detestabila,iar comentariile alor mei, pe masura!
De ce fac paine artizanala? Pentru ca mi-era dor de gustul painii facute de bunica mea din Salaj. Pentru ca atunci cand se coace, imi umple casa cu parfumul ei si ma simt copil pret de cateva secunde. Pentru ca atunci cand framant aluatul nu mai exista nimic si nimeni pentru mine; suntem doar noi doi. Ma ajuta sa ma relaxez si sa uit de orice problema, stres sau grijile cotidiene. Pentru ca din doar 3 ingrediente poti creea ceva extraordinar iar rezultatul finit te umple de multumire. Pentru ca-mi lasa loc sa indraznesc combinatii dar in acelasi timp mi-am dat seama ca este stiinta. Pentru ca acum cand iti scriu pe masa am doua paini la odihnit inainte de a le da forma finala. Pentru ca atunci cand mai ratez cate-o paine, ma provoaca sa citesc si mai mult decat am facut-o pana cum si sa caut raspunsul. Niciodata nu am avut un hobby iar acest hobby s-a transformat intrun stil de viata la care nu voi renunta niciodata. Pentru ca eu o tratez cu respect, grija, rabdare si delicatete iar ea ma rasplateste cu un gust, aspect si miros pe masura.
Datorita painii artizanale am reusit fara sa vreau (sau poate am vrut) sa schimb stilul alimentar al multor persoane din jurul meu. Au gustat painea, apoi m-au intrebat cum se face, m-au ascultat rabdatori iar acum mananca si ei paine artizanala.
Acum nu gasesc alte motive pentru care fac paine acasa dar cu siguranta mai sunt multe.
Am inceput sa fac paine in casa, cu drojdie comerciala, dintr-o nevoie interna, instinctiva, de a ne proteja, pe mine si ai mei, de tot mai multele amenintari, de toate felurile, dar mai ales, alimentare.
M-am nascut si traiesc in Bucuresti, locuiesc intr-un apartament, asa ca singurul aliment mai la indemana, pe care puteam sa-l fac eu, era painea.
Mama a inceput sa-si faca painea singura mai demult. Eu, mai de curand. Cand am simtit ca pot sa fac asta, pentru ca nu pot sa fac lucrurile mecanic si nici impus (!). Nu-mi ies. Daca nu inteleg “mecanismul” de baza, de principiu, daca nu-mi place ce fac, nu-mi iese. Asta si pentru ca nu pot sa respect intocmai, aproape niciodata, retetele… Dar si pentru ca, nefiind o pasionata de bucatarie, imi trebuie alte motivatii ca sa stau acolo. Si cea mai importanta dintre motivatii s-a dovedit a fi dragostea pentru baietii mei (sot si fiu). Mi-am zis ca ei nu sunt vinovati ca mie nu-mi place sa gatesc, asa ca pregatirea mancarii, la modul general, am inceput sa o consider ca pe o forma de a le arata ca-i iubesc, pur si simplu. Tot gandindu-ma ce sa le pregatesc bun, am inceput sa caut idei pe net si tot punandu-le in aplicare, am constatat ca incepe sa-mi placa bucataria, ca nu o mai percep ca pe “locul de pedeapsa” :)
Asa am ajuns la tine. Si m-am bucurat enorm ca pot sa citesc despre maia in romana, pentru ca dadusem mai inainte de informatii despre ea, in engleza, dar nu am avut timp sa caut termenii de specialitate si mi s-a parut ca e ceva ce poate fi facut numai de profesionisti.
Am descoperit cu surprindere, ca nu e asa. Ca daca esti compatibil cu procesul, care presupune rabdare, spirit analitic, capacitate de organizare, gandire logica….parcurgi pana la urma o adevarata etapa de ….dezvoltare personala. Nu am mai simtit asa ceva decat la inceputul anilor ’90, cand am luat contact cu primul computer si incercam sa-l inteleg in absenta oricarei surse de informare….
Acum sunt in plin proces de invatare in domeniul painii cu maia si primele rezultate sunt incurajatoare. Alor mei le place si painea si placintelele, si pizza cu maia. Atat am facut deocamdata. Caldura m-a oprit sa continui cu facutul painii, dar imi fac curaj deja, pentru o paine de secara. dupa una din ultimele tale formule.
Deci, draga mea Codruta, tu esti cauza pentru care am inceput sa fac paine cu maia. Si devreme ce mi-am cumparat bannetoane si mi-am facut lista cu restul ustensilelor care sa-mi dea precizia cantitatilor si a temperaturilor, e clar ca am luat “microbul”, nu? Doar pentru ca se intrevedea un timp indelungat pana sa le am, am inceput fara ele, pentru ca am nevoie de exercitiu ca sa ajung sa simt aluatul…
La ultima intrebare ti-as raspunde asa: daca mainile alea mi-ar castiga increderea ca fac cu adevarat paine buna cu maia, in mod sigur as cumpara-o atunci cand n-as avea timp sa o fac eu. Si, cu sinceritate, mai ales daca mi-as permite-o, ca pret.
Cu mult drag,
Mihaela A.
Codruta, am sa intreb aici ca sa ramana,d esi nu stiu daca e locul potrivit.
De unde ei faina Dove’s Farm. Am ramasa pentru o luna fara sursa mea de faina, si vreau sa cumpar. Stiu sigur ca ai scris, insa la cautare nu imi apare nici un rezultat si e greu sa caut in atatea postari. Ma ganesc ca ar fi foarte util sa faci o postare doar cu faina, fara nimic altceva, surse, experiente, etc.
Pentru incepatori e greu sa gaseasca instructiunile astea si eu la cautat faina sunt tot incepatoare.
PS. Am facut o paine neagra o nebunie, m-am indragostit deja de painea neagra, asta adevarata.
Mie mi se pare putin mai acra ca painea alba, oare de ce?
Corina, eu iau faina Doves Farm de la magazinul Enigma din Timisoara, care o aduce de la un magazin din Baia Mare, care o aduce din Anglia. Poti lua produse Doves Farm si de pe Amazon, doar ca pretul de transport este foarte mare.
Daca ai ramas fara sursa de faina, iti recomand un mix de Sanovita (care e o faina puternica) cu bio Alnatura DM (care e o faina slaba, dar super aromata). Char si daca gasesti Doves Farm te sfatuiesc sa o combini cu o faina mai slaba si mai aromata (cel putin sa hranesti desemul cu o astfel de faina).
Painea neagra cu desem este mai putin acra… eu as spune ca nu e deloc acra si este o paine de care nu ai cum sa nu te indragostesti. Lipsa acrelii e data de maiaua solida. Aroma e data de faina. Aici calitatea si aroma fainii chiar conteaza. Asta o spun din proprie experienta, caci in ultimele luni am incercat cel putin 7 branduri de faina integrala. Nu iti imaginezi ce dferenta de gust intre o paine si alta! Incredibil…
Codruta, am sa intreb aici ca sa ramana,d esi nu stiu daca e locul potrivit.
De unde iei faina Dove’s Farm. Am ramasa pentru o luna fara sursa mea de faina, si vreau sa cumpar. Stiu sigur ca ai scris, insa la cautare nu imi apare nici un rezultat si e greu sa caut in atatea postari. Ma ganesc ca ar fi foarte util sa faci o postare doar cu faina, fara nimic altceva, surse, experiente, etc.
Pentru incepatori e greu sa gaseasca instructiunile astea si eu la cautat faina sunt tot incepatoare.
PS. Am facut o paine neagra o nebunie, m-am indragostit deja de painea neagra, asta adevarata.
Mie mi se pare putin mai acra ca painea alba, oare de ce?
Bun, am gasit Sanovita dar numai integrala,am sa mai caut. Alnatura, de unde, tot de la naturiste?
Nu am facut-o cu desem ci cu maia, o reteta ad-hoc pentru ca ma rodea sa fac o neagra mai repede. Aveam o faina nemteasca neagra, am facut dupa reteta 123 dar verificand mereu umiditatea aluatului. E interesant ca aluatul parea umed dar se tinea bine, se comporta altfel decat cel de alba, adica interesant pentru mine ca voi deja ati trecut prin asta. Pana dimineata insa a ost putin prea dospit, la frigider, cand am rasturnat din cos painea a facut o crapatura, nici n-a mai fost nevoie sa crestez decat ca sa adancesc putin. Oricum,s unt foarte incantata de ea. Am sa trec sa fac si un desem prin august, imi lipseste rabdarea, dam bacul si am emotii cat casa!
salutare draga codruta! inca nu mi am gasit cantarul, piatra si celelalte dar sunt in cautare! mi se pare un pic greu fiindca eu faceam pana acu paine dupa ochi (stiu, suna oribil :) ) , dar tot imi iesea buna(cel putin asa zicea sotul meu :) ). Insa imi dau seama dupa ce am citit la tine pe blog ca trebuie sa ma perfectionez! Fac paine in casa de aprox un an, si de vreo 5 luni am inceput sa fac si prescura pentru biserica si profit sa te intreb daca ai ceva sfaturi sa mi dai legat de asta. Poate un articol ? :) In rest ce sa ti spun, painea in atena este muuuult mai buna decat painea din romania. Un mare avantaj il prezinta faprul ca inca se pastreaza sau mai bine zis rezista brutariile de familie. Nu f multe, dar cel putin 5 in fiecare cartier. Si de acolo poti lua paine cu gust de paine si nu burete ca si in Romania! se gaseste cu masline, cu rosii, cu mirodenii, cu seminte etc. Insa, avand in vedere ca mama si bunica mea fac painea in casa, atunci si eu am dobandit acest microb. :) (chiar dc prietenele mele ma considera cel putin ciudata ca la 28 de ani petrec atata timp in bucatarie :) ) !
Hellou again:)!
Am revenit pe meleaguri timisorene si…nu ma pot rabda sa nu scriu comentarii la frumoasele articole pe care le-ai mesterit in ultimele saptamani:) (recunosc ca le-am citit, dar nu am putut da mai mult decat un like..). Am avut trei saptamani pline de evenimente foarte frumoase in care m-am intalnit cu oameni fff dragi, dar recunosc ca mi-a lipsit fff mult painea..si mai ales procesul de creatie al ei:).
Painea pentru mine este…ceva magic:). Nu ma refer la painea de magazin, clasica si comuna, fara de care pot trai cateva saptamani bune..ma refer la The Bread:), painea facuta acasa, cu maiaua mea draga. The Bread a devenit prietena mea, confidenta mea, martora gandurilor mele cu care empatizeaza uneori chiar mai tare decat mi-as fi dorit (daca sunt suparata cand o framant..nu creste prea tare; daca sunt bucuroasa si fericita din varii motive, creste intr-un mod uimitor ). Relatia cu ea ma implineste total si complet:). Si indiferent cat de tare mi-ar place o paine achizitionata din magazin, nu as renunta la “making the bread” pentru ca…nu pot. Suntem prea bune prietene:).
Pentru ca m-ati introdus in acest univers minunat trebuie sa iti multumesc de o mie de ori tie si Cameliei Minisan, care ati organizat atelierul grozav de asta iarna (cel mai tare atelier culinar la care am fost pana acum:)!! ).
Happy baking everybody!
A:).
ps: nici nu stiu cu care paine sa reincep weekendul care vine:).
Hei, andra, bine ai revenit. Am vazut pozele tale pe FB, super fain concediul tau!
Te cred ca ti-a lipsit painea ta, de la gust la making process, da dependenta :)
Hai pune-te pe treaba si arata-mi cat de dor ti-a fost de copt :)
De ce facem paine- codrudepaine-ro la radio- Despre inceputuri -II- – Apa- Faina- Sare-…
…painea noastra cea de toate zilele. Recomand parcugerea intregului site….
O mica completare la ce am raspuns mai demult aici: ziceam ca nu as cumpara piine ca a mea, dar imi dau seama ca daca ar fi facuta de tine sau de cineva la fel de pasionat ,cu siguranta as cumpara!
Elena
“De ce facem paine?”
Eu personal, doar din cauza ta! De ani buni nu mai mananc cu paine “ca ingrasa”. Nici sotul… :) Am incercat sa imi conving si parintii sa mai reduca din paine… mai fara succes, asa… :))
Eu, cautam reteta corecta de pizza si cum se manuieste aluatul. Nu imi dadeam seama ce anume gresesc eu de imi iese pizza cu aluat de paine! Credeam ca e cuptorul de vina… Am studiat oferta de cuptoare pe lemne, dar unde sa bag eu in apartament asa ceva? Eram dezamagita de fiecare data si tot testam, tot incercam… Dai si cauta pe youtube cum fac italienii… pana gasesc ca se face cel mai bine pe “piatra”. Zic eu – “perfect, dar de unde piatra pe la noi?”. Si uite asa dau de blogul tau, de “piatra ta de facut pizza” si ma cuceresti cu talentul de a scrie. Citesc de drag si gasesc si reteta… Cam complicat zic, dar ce ma costa? O incerc si pe asta… Si rezultat? PIZZA!… Numai ca povestea nu s-a terminat. Cum sa se termine cand vad atatea povesti frumoase pe aici, ilustrate ca in cartile mele de cand eram copil. Cum sa rezisti? Pana cand? Si uite-asa, ma gasesc acum calculand cata faina, de care si cum sa fac si eu maiaua. Ca de cand citesc pe aici, am innebunit de pofta de Paine Adevarata si deja am facut una asa, la urgenta cum o fi, inspirandu-ma de pe aici, cu drojdie insa, ca nu se mai putea! :)) Na, ce sa facem acum?… Paine! Motivul meu esti TU! Si da, de cate ori sunt cu faina in mana, ma gandesc numai la tine! :D
paine integrala cu faina Malthouse (Doves Farm)
59 replies on “De ce facem paine? codrudepaine.ro la radio. Despre inceputuri (II)”
Am inceput a face paine din motivul de a oferi o paine sanatoasa familiei.
Asa a inceput povestea.
Si nu, chiar daca as gasi paine buna sa cumpar nu m-as opri din a face paine.
Acum fac mai multa paine, cand pun sa fac paine, fac in jur de 5 paini ca sa-mi ajunga 3-4 zile. Asta pentru a nu incalzi casa zi de zi, cum obisnuiam in cursul ierni. Dar ciudat e ca in zilele cand nu fac paine, nu ma simt bine, ceva imi lipseste, am o ansietate. Ca sunt obsedata, bolnava… mi s-a spus multe, dar eu nu ma opresc:)
Fac paine pentru familie, suntem patru, cand sora mea vine pe la mine, ii dau si ei, de multe ori din cea congelata, daca nu am scoasa afara. Cand vin verisorii pe la mine, la fel, chiar daca nu am afara le dau din congelator. De multe ori imi spun ca nu asteapta nici sa se descongeleze bine ca si mananca din ea.
PS: Site-ul RRA nu functioneaza.
Pe curand.
ciau, Daniela, eram sigura ca asa va suna raspunsul tau :) si mie imi lipseste aluatul, in zilele cand nu fac paine. Grea boala pasiunea asta!
ps. am corectat link-ul, sper ca merge acum.
ai grija de tine,
codruta
Pentru mine pregatirea painii inseamna confort, familiar, acasa. Aluatul, mirosul de faina amestecata cu apa, imi aminteste de bunica in casa careia am crescut. Ea pregatea gogosi, placinta sau cozonac (nu mai stiu daca facea si paine, dar cred ca nu sau, poate, prea rar ca sa-mi amintesc), iar eu capatam o bucatica de coca neindulcita din care modelam la masuta mea de joaca. Si acum tot asa privesc aluatul, ca pe o jucarie, ca pe ceva placut, reconfortant, captivant. Ma linisteste, ma echilibreaza. My story, in a nutshell.
Cea mai buna terapie, framantatul, nu-i asa? :)
:)) Zau ca da!
Imi place sa lucrez cu mana mea ce pun pe masa-in cazul asta painea…deja am facut pasiune nebuna pentru maia si asta datorita tie asa ca iti multumesc pentru asta…
E placut ,linistitor … sa simti mirosul de paine coapta care invadeaza toata casa cand coci .Facutul painii e un adevarat calmant.
E frustrant cand nu se mai termina painea si-mi frang mainile de nerabdare si de dor de aluat :)
N-as fi eu daca nu as face paine….fac deja de cativa ani si mi-a intrat in sange , dar asa obsedata sunt doar de cand fac paine cu maia ,adica de cateva luni .
PS -ai o voce calda , placuta ..te-as putea asculta la nesfarsit cum vorbesti despre paine
Anamaria, he he, tocmai ti-am facut o vizita. Am vazut ca ai fost ocupata cu maiaua in ultimul timp :)
Iti multumesc pentru complimente, si aici si de la tine de pe blog.
Sa ne auzim cu bine in continuare!
codruta
Fac paine ptr. ca imi place. Este un ritual, o intoarcere in timp cu amintirile din copilarie, in care bunica facea paine in test si painea avea un gust divin, cand mama ne facea paine si placinta. Este extraordinar sa te “joci” cu aluatul, este ceva viu, reactioneaza la o multime de factori.
Multa lume, atunci cand vorbeste despre nivelul de trai se refera probabil doar la a avea o masina noua…Eu cred ca important este sa ne uitam la esential, la lucrurile de baza ale vietii pe care o traim… cum ar fi de pilda puritatea aerului pe care il respiram si a apei pe care o bem. Cred ca a face paine face parte din acest “esential ” al vietii pentru ca are mult mai multe implicatii decat faptul ca mananci o paine de calitate.
Indraznesc o intrebare pentru singurul specialist pe care il cunosc adica dumneavoastra. Cum fac paine in conditii le urmatoare: Malul unui lac la peste 2000 metri, un izvor cu apa, un foc printre niste pietre si unul poate doua vase in care se poate gati.
Nu pot sa imi aduc painea de acasa pentru ca locuiesc acolo 2-3 saptamani. aduc deci faina integrala, fulgi, grau (chiar spelta). Singura ca mi-a reusit este “painea cu har” care se foloseste in manastirile isihaste pentru tratare bolilor cronice.
Gugu, un bol, sau mai bine, doua, faina, apa, sare si drojdie (fie ea naturala sau comeriala) sunt suficiente ca sa faci paine, oriunde te afli in lume.
Uite ce am pentru tine (De mult asteptam sa arat cuiva link-urile astea :)) ):
http://www.thefreshloaf.com/node/2966/going-back-time-bread-earth-oven-lots-pix
http://www.thefreshloaf.com/node/29113/oven-experiment
Un pic te invidiez. De cand am vazut primul articol, acum cativa ani, m-am intrebat cum ar fi sa fac paine in felul asta. Daca vei pune in aplicare ideile de mai sus, te rog sa nu uiti sa treci pe aici si sa lasi impresii, intrebari sau poze :) Lumea vazuta de sus va fi si mai interesanta cu painea scoasa din pantecul pamantului :)
Hmm,
Ok promit să mă intorc cu poze. (si poveste)
Multumesc si felicitari.
Dacă vre-un primar infiintează vre-un festival, anunţă-ţi fanii, adică anunţă-ne!
Buna, Codruta!
Abia m-am intors din concediu (mare, soare, nisip…), am scos pe Ghiocel si l-am hranit si am vizitat site-ul tau sa vad noutatile! Este super tot ce am gasit pe linkurile date. De mult ma gandesc sa fac un asemenea cuptor.Sa ajung pe Valea Doftanei si voi gasi pietre adecvate. Promit sa postez poze cand va fi gata cuptorul.
Eu deja fac paine in spuza (mama facea in fiecare vara, cand mergeam la tara) in curte. Dupa ce fac ceva la tuci (depinde de zi, fie gulas, fie zacusca, dulceata sau magiun) ramane o cantitate considerabila de cenusa si jar, se dau intr-o parte si se aseaza painea pe lespedea incinsa. Sa imbraca aluatul peste tot cu cenusa si imediat se pune jaratecul cu un vatrai. Se lasa 30-40 min, se scoate painea si se bate bine pentru a nu ramane cenusa pe ea si gata. Are un gust ce nu il poti uita vreodata si miroase ametitor…
Ei, pentru toate acestea nu as renunta sa fac paine. Imi place aceasta activitate si merita sa imi fac timp pentru asta.
Iti urez o vara frumoasa si luminoasa!
Cu drag, Vali
!@#$%^& uitat sa mentionez “painea cu har” este coapta la soare…
Eu fac piine pentru ca imi place si nu as cumpara piine care semana cu ea, imi place sa maninc piinea mea, chiar daca uneori nu e reusita, dar e facuta de mine. De fapt nici eu nu-mi explic prea bine de ce o fac, de ce am cumparat si o moara manuala ca sa fac si propria faina, e o pasiune…
Cu drag,
Elena
au au… daca ti-ai cumparat si o moara, e clar ca nu mai scai de pasiunea asta… ba din contra, prevad ca o sa te afunzi si mai mult in ea.
Wellcome to the bread baking aficionados circle!
cu drag,
codruta
Eu am descoperit prima data painea de calitate intr-un concediu in Germania. Ei sunt specialisti in panificatie si au o gama foarte larga de produse.
Ulterior am achizitionat un aparat de facut paine si am inceput sa coc paine cu ajutorul acestui aparat. Anul trecut, in iarna, am urmarit la tv un reportaj chiar despre cei de la Tartelier.Ei povesteau despre faptul ca painea lor e altfel intrucat nu contine drojdia clasica ci maia . Dupa acel reportaj am cautat site-ul celor de la Tartelier si asa am avut surpriza placuta sa descopar ca si in Timisoara exista cineva pasionat de facutul painii cu maia si aceea erai tu, Codruta.
Asa am ajuns eu sa citesc despre ceea ce tu faci cu atata pasiune si ulterior, de pe blogul tau am aflat despre atelierul de paine artizanala in care tu urma sa arati participantilor cum se face o paine cu maia. La acel atelier am descoperit gustul dumnezeiesc al painii cu maia, care nu se poate compara cu nici o alta paine din magazinele timisorene.
De atunci coc si eu paine in fiecare weekend. Cu maiaua primita de la tine si pentru care iti sunt foarte recunoscatoare.
Am testat cateva dintre retetele postate de tine, dar momentan m-am oprit la painea cu seminte de fl.soarelui, susan si in.
La inceput am facut cate o paine pe saptamana, apoi am trecut la 2 paini pe saptamana iar acum coc 3 paini, in fiecare sambata dupa-amiaza.
Ce ma determina sa fac paine?
Vreau ca familia mea sa manance sanatos, apoi un alt motiv ar fi ca imi place foarte mult gustul acestei paini iar mirosul pe care il emana coptul painii in casa e nemaipomenit.
Dar cred ca cel mai mult ma determina sa coc paine faptul ca familia mea e foarte fericita cand mananca aceasta paine, toti “mustacesc” cand in casa miroase a paine proaspat scoasa din cuptor.
Imi place foarte mult sa fac aceasta paine, dar trebuie sa recunosc ca nu imi place partea cu cantarirea exacta a ingredientelor.
ei, vezi, ce bine ca mi-ai scris. M-ai facut sa imi amintesc ca nu ti-am raspuns la un mail mai vechi. Am remediat greseala acum, sper ca nu e prea tarziu :)
Stii.. intotdeauna m-am intrebat ce gust a avut painea coapta la atelierul de paine din februarie. Intamplarea face ca in clipele respective nu am ajuns sa o gust, eram prea stresata si coplesita de diverse emotii, incat nu am mancat cu voi, si traiam cu impresia ca nu a fost cea mai buna paine pe care am facut-o vreodata. Inca regret ca nu am gustat-o… dar macar acum am un feedback de la tine, pentru care iti multumes din suflet.
Cu maiaua si painea de secara te-ai impacat? Ai incercat ultima reteta pe care am pus-o? e chiar simpla, dupa parerea mea, si stiu ca tie itiplacea secara. Poate o incerci cand ai stare pt ea.
Da, multumirea, satisfactia si recunostinta citita pe chipul familiei e ceva pentru care merita sa mutam muntii din loc, nu crezi? chiar daca a muta muntii din loc inseamna uneori doar a cantari cu exactitate niste ingrediente :)
cu bine,
codruta
Buna Codruta,
De foarte multa vreme imi doream sa mai maninc din painea pe care o facea bunica. Ma durea cumplit sa merg la tara si sa vad ca imi pun pe masa franzela puff de la oras. Si cind mai si spuneau ca “e asa de buna” … imi venea sa le dau palme. A fost dureros sa aflu ca in satul in care m-am mutat acum 2 ani, nu mai este nici un cuptor de paine. Satul nu este mare , dar sa nu mai fie nici un cuptor … Sanasa a facut ca un bun prieten, Tuchi (Stefan Bornuz), mare gurmand sa te intilneasca pe tine , prin intermendiul site-ului tau. Mi-a spus ca incearca sa faca paine ca pe vremea bunicii , moment in care am intrat si eu in lumea maielei.
Daca la inceput am facut mai multe feluri de paine, acum fac saptaminal 4 paini Norwich, asa ca painea adevarata nu mai lipseste de pe masa noastra.
Ocazional mai fac si alte feluri de paine dar baza este Norwich.
Ca si concluzie , fac paine pentru ca asta mi-am dorit de ani de zile.
Nicusor
Iti multumesc, Nicusor. M-ai atins cu acest cometariu, pentru ca simt la fel ca si tine. Cand mergeam in vizita la oameni care nu stiau ca fac paine (acum cred ca toti prietenii mei stiu si au devenit mai constienti de ceea ce inseamna painea adevarata :) si auzeam laude aduse painii servite, imi venea sa ma urc pe pereti. Eu nici nu puteam sa o inghit, iar musafirii ii laudau pufosenia si coaja fara gust. La satul bunicilor mei, unde am copilarit cea mai frumoasa copilarie pe care mi-as fi putut-o dori, oamenii au incetat sa faca paine si se inghesuie sa cumpere franzelele de la ABC-ul satului. Ahhh… nici nu vreau sa vorbesc despre asta, doare prea tare.
Cu mare drag, ma bucur ca te-am ajutat direct sau indirect, sa iti implinesti o dorinta veche.
codruta
….si pentru ca nu ti-am raspuns la intrebari…noi face paine doar pentru noi. Probabil ca daca ar exista un loc de unde sa o cumperi la aceeasi calitate precum cea facuta in casa, mai ales pe caldurile acestea ar fi o alternativa foarte buna .Duminica placuta iti doresc!Cosmin
Merci Cosmin. Este exact ceea ce doream sa aflu. Mai ales ca si voi sunteti din Timisoara si stim cu totii ce paine se gaseste in comert la noi…
o duminica placuta si voua, norocosilor, la umbra gradinii voastre de vis…:)
Fac paine pentru ca este painea noastra cea de toate zilele. Pentru ca atunci cand o framanti si te uiti la ea cum creste o iubesti si atunci ea devine medicament: pentru minte (ca te detasezi de toate cand o faci), pentru suflet (ca o faci de drag nu de nevoie – ca doar ai la magazin), si pentru trup (faina bio, zero E si multa dragoste).. Painea de la magazin e incarcata cu problemele alora de la brutarie, n-are cum sa fie buna… Si mai fac paine pentru simplul motiv ca e buna la gust, oricat de “nereusita” ar fi. Sunt 100% copil de oras, doar o saptamana mi-am petrecut-o in copilarie la tara… 35 de ani am cautat sa regasesc gustul acelei paini imense cu coaja batuta care devenea mai buna cu fiecare zi petrecuta in camara invelita in stergar de in :). Acu’ l-am gasit !!!!!!!
merci, Bianca, pentru destainuiri.
Sunt de acord cu tine si nu ma surprinde deloc faptul ca majoritatea celoar care ati lasat mesaj aici incercati sa redobanditi gustul painii de pe vremuri, de la tara. Sau aintirile ne joaca tuturor feste, sau intr-adevar, painea aceea era speciala:)
Asa cum sper eu sa devina si a noastra azi, pentru cei care o gusta.
codruta
Nu am facut inca paine de secara desi e preferata mea.
As vrea intai sa vad ca imi ies foarte bine painile cu maia obtinuta din faina alba de grau.
Dar va veni o zi cand imi voi face curaj si pentru painea de secara. :-)
raspund cu o intrebare; de ce, desi nu am timp, pregatesc aluatul ca apoi sa fac SF pe masina in timp ce urc la brebu?? well, done this too, vineri.
mereu povestesc celor care ma intreaba cum de fac paine in casa despre voluptatea din framantatul si manuitul aluatului. desigur gustul trebuie sa fie bun, altfel nu as repeta iar si iar experienta. dar procesul in sine – the way- e la fel de important. ma umple de energie pozitiva. la fel ca si gatitul de orice altceva.
cum spunea Cosmin mai sus, calitatea vietii eu o masor nu in cifrele contului din banca ci in secundele pe care le pot petrece sa fac lucruri bune si bine:-)
well, cred ca ma intreci in nebunie. N-am luat niciodata aluatul cu mine pe drum, dar probabil ca as face-o daca as fi pusa in situatia ta.
Care e momentul care iti place cel mai mult din tot procesul de paine, considerand ca procesul incepe cand gandesti reteta si se termina cand ai taiat si ai gustat painea?
De ce? Pentru ca m-ai starnit tu! Cochetam cu painea, fiindca imi place sa fac prajituri, aluaturi, insa nu am fost prea incantata. Pentru ca, alaturi de branza, kefir, era firesc sa urmeze painea, dar o lasasem pentru perioada cand se mai linistesc lucrurile la mine.Imi place mult sa stiu ca mancam lucruri bune, facute cu drag, ar poate as fi asteptat momentul ala de inceput. Dar ai asa un fel de a scrie , de a descrie miezul, coaja, texturile ca nu te poti abtine! Cred ca 90 la suta din cititorii tai fac paine pentru ca aveau undeva in ei, dar nu s-ar fi apucat fara sa citeasca blogul tau.
Ei, Corina… tu, cu talentul la lucrurile de mana pe care le ai, te-ai fi apucat de paine cu sau fara mine, a fost doar o chestiune de sincronizare, probabil :)
ce fain ar fi daca ai face un articol despre branza, cred ca pe multi cititori ii intereseaza subiectul :)
Painea cu maia…o lume complexa intr-o mica bucata de aluat. Pentru noi a fost ca o minune si ramane o minune. Bunicile noastre faceau paine cu drojdie comerciala. Niciodata nu am mancat altfel.Acum am simtit ca painea care statea odata in mijlocul mesei,acum si-a reluat locul. Cu mult timp in urma cineva spunea ca nu poate exista repros pentru paine -ea este perfecta.Dupa revolutie aceasta credinta a fost indepartata, painea noastra a devenit un dusman din ce in ce mai agresiv ce trebuie inlaturat … Tu draga Codruta , mi-ai redat-o , curata si sfanta,ca in povesti. Pentru cine o fac? Pentru ai mei, familie si prieteni.Daca ai vedea zambetul neincrezator si ingaduitor al celor din jur cand le ofer 1 sau 2 felii cu mentiunea “fara drojdie comerciala” si apoi totala surpriza ” Vai de mine, da’ e buna, e crescuta” sau deliciosul si victoriosul ” mai da-mi” rostit fara voie aproape… Te imbratisez si-mi iarta multele cuvinte
Iti multumesc, ana, ca ai lasat in scris gandurile tale. Cei din jurul tau sunt norocosi ca au posibilitatea sa guste sau sa manance paine curata.
cu drag, codruta
Buna Codruta
Intai… am citit intrebarea ta de cand ai pus-o dar parca nu am avut dispozitie sa scriu. Acum, ca s-a incheiat cu bine spre foarte bine evaluarea la romana (a Copilului, nu a mea) parca mi-au mai venit boii acasa. Asa ca…
Am inceput si eu sa fac paine ca sa mancam sanatos – cum spun copii mei “moare toata omenirea si noi mai traim o zi la cum ne dai de mancare”. Apoi am inceput sa ma imprietenesc cu “bacteria” si sa ii port de grija cat pot eu de bine. Acum imi place sa fac paine.. pur si simplu. Colegii mei se intreaba ce gasesc frumos in asa… nu am stiut sa le explic nici lor, le-am spus doar sa incerce si vor vedea. Din pacate inca nu a incercat nici unul.
Sper sa fi raspuns cat de cat la intrebarea ta :)
Dana, in primul rand felicitari copilului tau si bafta la matematica :) Ii tin pumnii, sa fie cu mintea limpede si sa ia nota maxima.
:)) copii tai sunt isteti si au simtul umorului, din cate citesc :))
Nu te necaji pentru ca nu ai convins nici un coleg sa faca paine. Cum zice Corina mai sus, cine o are in el, va face mai devreme sau mai tarziu. Cine nu, nu.
Noi sa ne bucuram de ceea ce facem… pana la urma, fiecare cu alegerea si prioritatile lui. :)
cel mai mult imi place sa vad cum se transforma aluatul intre SF…dar pe de alta parte sa il vad cum creste in cuptor imi place la fel de mult! la fel si anticiparea dinainte de a ma apuca de o reteta…no ca acum te-am incurcat de tot.
si ultima intrebare: prefer sa fac eu painea decat sa o cumpar, chiar daca stiu ca e buna. la fel cum prefer sa fac eu dulceata, siropul de soc sau inghetata. pentru ca cred cu tarie ca viitorul e in intoarecerea la lucrurile simple. dar e posibil ca aceasta decizie a mea sa vina si din faptul ca oferta de lucruri bune, plamadite cu suflet, e mai mult decat limitata. poate ca daca as avea la colt o brutarie de familie, o bacanie cu produse bio aduse de pe la tara si o macelarie care isi creste singura, fara hormoni, animalele, poate mi-as schimba perspectiva:-)
:)) da, m-am incurcat singura, ca nici eu n-as sti sa raspund la intrebare: anticiparea formulei, simtul aluatului, crescutul in cuptor, taiatul painii (intotdeauna cu mare emotie ca nu stiu ce se afla inauntru, nu pot decat sa sper ca e bine…)
eu la painea mea n-as renunta, dar dulceata si conserve as lua din alta parte daca as avea incredere in sursa si daca ar fi pe gustul meu (de ex. stiu eu o pasta de ardei de la brebu… o nebunie, musai a se face marca inregistrata pe produs:))))
Eu am inceput sa fac paine ca fiind una din multele schimbari pe care le-am facut in viata mea odata cu mutarea mea din Timisoara in Brasov (dupa cum vorbea Cosmin Ordean despre nivelul de trai)… un aer de munte, o apa mai curata, o viata mai buna… pentru ca restul vin de la sine.
Fac o data la 2 zile, la masina, din ‘apa, faina, sare’, drojdie, si incerc sa fiu cat mai creativ la nivel de ingrediente extra.
Cel mai mult ne place painea cu spanac (cand gasim) si masline verzi, iese o paine ‘de Hulk’, cum ii zicem noi, care e tare aromata. Sau parca cea cu rosii era mai buna ? :) Grea decizie.
Pe locul doi vin painile cu seminte – cat mai creative optiunile cu putinta… mac, susan, seminte de floarea soarelui, de dovleac, de pin, migdale, caju, diferite nuci.
Si pe locul trei vin savorurile dulci.. painici cu fructe proaspete sau confiate in diverse combinatii.
Sunt innebunit dupa mirosul din brutarii (mirosul din cuptorul de pamant in care faceau paine bunicii pare de mult uitat), si faptul ca pot sa il recreez acasa e o bucurie tare mare pentru mine.
Pe scurt, o fac pentru ca e felul meu de a ma rasfata :)
P.S. Abia astept reteta de paine cu chia… ca tare faine erau pozele.
salut,codruta! ce mare bucurie am avut azi cand ti am descoperit blogul! nici nu ti pot descrie in cuvinte cata usurare mi ai dat prin explicatiile privind maiaua. De vreo 4 luni incerc sa fac paine cu drojdie salbatica dar nu prea am reusit. Atatea formule, timpi de asteptare…of of! sunt din deva, dar locuiesc de 5 ani in atena. Imi place foarte mult sa fac eu cu mana mea ceea ce mancam in familie, de la paine pana la inghetata! :) In primul rand, fiindca imi doresc sa ma apropii de normalitatea pe care o traiau strabunii nostri si in al doilea rand fiindca devin inspaimantatoare alimentele din comert! Si uite asa, acum vreo 4-5 luni o batranica grecoaica mi a zis de drojdia salbatica si…de atunci experimentez. iese o paine densa, prea densa, indesata, cateodata acra desi gustoasa ii lipseste ceva. Acel ceva care face diferenta!Ma apuc oricum de maiaua dupa reteta ta! o sa ti pun pe parcurs mai multe intrebari te rog sa ma ajuti! reteta de mustar e exceptionala, am incercat anul trecut sa fac, dar nu mi a iesit….. Deci, ma apuc de treaba. ps iertare pt lungul comentariu, dar sunt f bucuroasa ca te am descoperit! felicitari! le meriti din plin!
Andreea, imi dau seama ce ciudat e ca nu stiu apropae nimic de painea greceasca.
poate ne povestesti un pic ce fel de paine buna gasesti in Atena :)
Ma bucur si eu ca ai descoperit blogul meu si ca te-a ajutat sa te pui pe treaba :)
codruta
uitasem ceva! fiindca in august vin acasa se poate sa mi dai si mie din maiaua ta daca nu indraznesc prea mult? si ca sa fiu la subiectul temei as vrea sa adaug ca cei care au trait o copilarie autentica au avut numai de castigat! Doar cand ma gandesc ca ma voi duce la bunica mea in apuseni si voi manca din painea facuta traditional in cuptorul vechi de 30 de ani, mi se ridica parul pe mana! :) Pacat, insa, ca urmatoarea generatie, a renuntat la autentic. Nu toti,dar procentul e ridicat…. Nu pot decat sa ma inclin in fata inspiratiei tale! ma regasesc deplin in ceea ce spui. Iti multumesc!
Andreea, daca treci prin Timisoara cu drag iti voi da maia, cu conditia, bineinteles, sa fiu in oras in perioada in care vii tu in vacanta. O sa te rog sa ma anunti cu cateva zile inainte. (in august cred ca voi fi in oras intre 7-14 august)
Am inceput sa fac paine in incercarea disperata de a regasi gustul si mirosul copilariei mele. In Maramures se facea o paine excelenta pana la revolutie, apoi pe aici lumea a trecut la facila si necostisitoarea reteta asa zis “turceasca”. Painea alba, hiper pufoasa, ieftina, fara gust, a carei singura calitate era faptul ca era “multa”, a impanzit partea asta de tara si a atacat omul exact acolo unde se pierde rafinamentul si incepe obezitatea: la un hiperinsulinism care i-a aruncat pe oamenii de aici intr-un vartej fara scapare. Paine, multa, tot mai multa, care se mananca si cu cartofi, si cu paste, si chiar cu mamaliga… halucinant si diabetic dincolo de ratiune.
Si am persistat in cautarea mea, pana ce am pus in aplicare un proiect ramas de rezerva de prea mult timp: sourdough.
Din momentul acela, am inteles in sfarsit ceea ce este sau ar trebui sa fie un hobby. Eu credeam ca hobbiurile mele sunt ciclismul, PlayStation, ceasurile de mana si filmele. Dar toate au trecut in penumbra de cand fac paine, croissante, prajituri, pizza etc.
Un alt motiv? Poate cel mai important: simt ca particip la un proces miraculos si stiu ca mainele mele sunt harnice. Munca pe care o prestez de obicei e de natura intelectuala. Sincer, baietzelul din mine se saturase pana peste cap de gandire. Masculinitatea inseamna sa faci ceva palpabil, ceva care asigura viata, traiul celor din jur: sa construiesti o casa, sa ingrijesti o gradina sau un camp, sa vanezi, sa repari ceva. Desi poate suna ciudat, brutaritul imi asigura palpabilul, realul, siguranta de sine de care aveam/am nevoie.
Fara falsa modestie: nu am conceptia ca eu fac paine. Ma repet poate: eu particip la facutul painii – am senzatia ca paine se face singura, cel putin in profunzimea ei chimica, mecanica si enzimatica, eu nu pot interfera cu aparitia vietii, pot doar sa particip si sa ii asigur conditiile necesare. De aici sentimentul de umilinta pe care il ai in fata unei paini si tot de aici sentimentul de inaltare pe care il ai cand faci paine pentru impartasanie (nu am facut lucrul asta inca, dar vara asta se va intampla). De aici, din profunzimea asta simpla, din simplitatea cvasi biblica a brutaritului, provine lectia cea mai importanta pe care un barbat o poate invata: grija si dragoste, dar mai ales disciplina. Cand brutaream cu drojdie, si chiar la inceputurile maielei (brutaresc de 3 ani), inovam fara discernamant, ma mandream cu cate o coptatura jalnica, iar acum, cand in sfarsit incepe sa iasa bine, sunt mult mai atent si imi dau seama ca in timp ce gatitul e o arta, facutul painii e o stiinta. In arta, tu contezi cel mai mult in finalitatea “produsului”, in stiinta conteaza rolul pe care ti-l castigi intr-o finalitate mult mai ampla. Si pentru ca si asa m-am exprimat prea pompos, rezum: you just don’t screw around with the laws of nature.
Iti multumesc Codruta pentru inspiratie!
Marius, ce bucurie sa te gasesc aici. Iti cunosc painile de pe FB si sunt impresionata.
Constat ca indiferent de motivul care ne-a starnit initial (curiozitate, joaca, dorinta de handmade/homemade, de a controla ingredientele, de a regasi un gust uitat si pierdut etc.) cei care aveam in noi talentul ascuns am perseverat pe drumul asta si am continuat cautarile, fara oprire. Iar cautarile ne-au dus pe cai nebanuite, la nivel personal, intim, launtric, uman.
Si eu iti multumesc pentru painile frumoase pe care le faci si pentru cuvintele pe care le scrii in dreptul pozelor :)
Fac paine in casa dintr-un motiv simplu: nu mai pot inghiti “mohairul” ala ce se vinde prin magazine si pe a carui eticheta scrie paine. Am incercat toate tipurile: mai neagra, mai alba, mai cu seminte, mai scumpa, mai ieftina, de la o brutarie pe a carei firma scria cu litere enorme “paine de casa”, pana cand am zis “Gata!”. La inceput am facut paine cu faina alba de la supermarket. Apoi am trecut pe un fel de faina neagra tot din supermarket. In cele din urma am descoperit magazinele naturiste si m-am dotat de acolo cu faina integrala de grau, faina de secara si seminte de toate felurile si culorile: in, mei, orz, ovaz, susan etc.
De ceva vreme te citesc cu mare atentie si am decis ca a venit momentul sa renunt la drojdie….
Te tin la curent cu rezultatele mele viitoare!
Diana, pot folosi termnul de “mohair”? Imi place la nebunie cum ai numit painea de supermarchet! :)
Daca o iei pe calea maielei… sa nu zici ca nu ai fost prevenita… nu mai e cale de intoarcere, o sa vezi. O sa vii aici si o sa imi spui… “ce mi-ai facut… am devenit pasionata… visez sa fac paine toata ziua… etc”
Eu doar iti spun ce mi-au spus altii :)) si in acelasi timp te invit si te incurajez sa incepi aventuara cu maiaua :)
Bucataria e locul meu de refugiu din calea tavalugului numit job, asa ca am inceput mai usor, cu dulceturi, zacusca si muraturi de toate felurile si am trecut la painea cu drojdie, care m-a nemultumit, nu stiu de ce. Pe urma au fost painile din Finlanda si Estonia, cu chimen, melasa, cartofi, tarate, secara , sunca si cate si mai cate , pe care le-am indragit si dupa care am suspinat pana am gasit anul trecut blogul tau. Mi-era dor de chiflele de secara cu melasa, necrescute dar minunate cu pasta de peste si crab, de painea cu chimen, melasa si cartofi,care merge minunat cu somonul, asa ca am inceput usurel, cu mult ajutor din partea ta, sa imi satisfac placerile gustative.Acum pot spune ca nimeni din casa nu mai mananca paine cumparata, ba chiar s-ar revolta daca as pune asa ceva la masa, iar din cand in cand fac paine pentru doi buni prieteni, care s-au naravit la gust bun si paine cu maia.Multumesc, Codruta!
Oana, grea treaba asta cu prietenii si cu obisnuinta la bine. dar atat timp cat apreciaza si iti multumesc, satisfactia e foarte mare, nu-i asa?
ca o paranteza fara legatura cu ceva anume, imi amintec ca acum vreo doi ani, am cumparat o paine pe vatra de la supermarket. Nu mai stiu de ce si cum de am ramas fara paine. Pot doar sa iti spun ca Vlad, prietenul meu, si in ziua de azi e traumatizat de acea experienta si din cand in cand, isi aminteste de buretele ala pufos si atunci ma roaga sa ii promit ca nu o sa incetez niciodata sa fac paine. :).
Prietenii mei au ajuns sa trateze paine cu maia ca pe o delicatesa ce se pune la masa duminica,mie imi pare rau ca nu am timp sa coc mai mult, suntem intr-un echilibru fragil, ei incearca sa nu ma preseze, iar eu incerc sa fac mai multa paine, desi cu caldurile de acum mi-e groaza sa incalzesc cuptorul mai mult de doua ori pe saptamana.
E groaznic sa mananci paine de la magazin, (oricat de laudata si “scumpa ar fi”) dupa ce ai mancat numai paine cu maia, am patit-o si eu intr-o zi cand nu am avut timp sa coc, dar experienta a fost detestabila,iar comentariile alor mei, pe masura!
De ce fac paine artizanala? Pentru ca mi-era dor de gustul painii facute de bunica mea din Salaj. Pentru ca atunci cand se coace, imi umple casa cu parfumul ei si ma simt copil pret de cateva secunde. Pentru ca atunci cand framant aluatul nu mai exista nimic si nimeni pentru mine; suntem doar noi doi. Ma ajuta sa ma relaxez si sa uit de orice problema, stres sau grijile cotidiene. Pentru ca din doar 3 ingrediente poti creea ceva extraordinar iar rezultatul finit te umple de multumire. Pentru ca-mi lasa loc sa indraznesc combinatii dar in acelasi timp mi-am dat seama ca este stiinta. Pentru ca acum cand iti scriu pe masa am doua paini la odihnit inainte de a le da forma finala. Pentru ca atunci cand mai ratez cate-o paine, ma provoaca sa citesc si mai mult decat am facut-o pana cum si sa caut raspunsul. Niciodata nu am avut un hobby iar acest hobby s-a transformat intrun stil de viata la care nu voi renunta niciodata. Pentru ca eu o tratez cu respect, grija, rabdare si delicatete iar ea ma rasplateste cu un gust, aspect si miros pe masura.
Datorita painii artizanale am reusit fara sa vreau (sau poate am vrut) sa schimb stilul alimentar al multor persoane din jurul meu. Au gustat painea, apoi m-au intrebat cum se face, m-au ascultat rabdatori iar acum mananca si ei paine artizanala.
Acum nu gasesc alte motive pentru care fac paine acasa dar cu siguranta mai sunt multe.
Am inceput sa fac paine in casa, cu drojdie comerciala, dintr-o nevoie interna, instinctiva, de a ne proteja, pe mine si ai mei, de tot mai multele amenintari, de toate felurile, dar mai ales, alimentare.
M-am nascut si traiesc in Bucuresti, locuiesc intr-un apartament, asa ca singurul aliment mai la indemana, pe care puteam sa-l fac eu, era painea.
Mama a inceput sa-si faca painea singura mai demult. Eu, mai de curand. Cand am simtit ca pot sa fac asta, pentru ca nu pot sa fac lucrurile mecanic si nici impus (!). Nu-mi ies. Daca nu inteleg “mecanismul” de baza, de principiu, daca nu-mi place ce fac, nu-mi iese. Asta si pentru ca nu pot sa respect intocmai, aproape niciodata, retetele… Dar si pentru ca, nefiind o pasionata de bucatarie, imi trebuie alte motivatii ca sa stau acolo. Si cea mai importanta dintre motivatii s-a dovedit a fi dragostea pentru baietii mei (sot si fiu). Mi-am zis ca ei nu sunt vinovati ca mie nu-mi place sa gatesc, asa ca pregatirea mancarii, la modul general, am inceput sa o consider ca pe o forma de a le arata ca-i iubesc, pur si simplu. Tot gandindu-ma ce sa le pregatesc bun, am inceput sa caut idei pe net si tot punandu-le in aplicare, am constatat ca incepe sa-mi placa bucataria, ca nu o mai percep ca pe “locul de pedeapsa” :)
Asa am ajuns la tine. Si m-am bucurat enorm ca pot sa citesc despre maia in romana, pentru ca dadusem mai inainte de informatii despre ea, in engleza, dar nu am avut timp sa caut termenii de specialitate si mi s-a parut ca e ceva ce poate fi facut numai de profesionisti.
Am descoperit cu surprindere, ca nu e asa. Ca daca esti compatibil cu procesul, care presupune rabdare, spirit analitic, capacitate de organizare, gandire logica….parcurgi pana la urma o adevarata etapa de ….dezvoltare personala. Nu am mai simtit asa ceva decat la inceputul anilor ’90, cand am luat contact cu primul computer si incercam sa-l inteleg in absenta oricarei surse de informare….
Acum sunt in plin proces de invatare in domeniul painii cu maia si primele rezultate sunt incurajatoare. Alor mei le place si painea si placintelele, si pizza cu maia. Atat am facut deocamdata. Caldura m-a oprit sa continui cu facutul painii, dar imi fac curaj deja, pentru o paine de secara. dupa una din ultimele tale formule.
Deci, draga mea Codruta, tu esti cauza pentru care am inceput sa fac paine cu maia. Si devreme ce mi-am cumparat bannetoane si mi-am facut lista cu restul ustensilelor care sa-mi dea precizia cantitatilor si a temperaturilor, e clar ca am luat “microbul”, nu? Doar pentru ca se intrevedea un timp indelungat pana sa le am, am inceput fara ele, pentru ca am nevoie de exercitiu ca sa ajung sa simt aluatul…
La ultima intrebare ti-as raspunde asa: daca mainile alea mi-ar castiga increderea ca fac cu adevarat paine buna cu maia, in mod sigur as cumpara-o atunci cand n-as avea timp sa o fac eu. Si, cu sinceritate, mai ales daca mi-as permite-o, ca pret.
Cu mult drag,
Mihaela A.
Codruta, am sa intreb aici ca sa ramana,d esi nu stiu daca e locul potrivit.
De unde ei faina Dove’s Farm. Am ramasa pentru o luna fara sursa mea de faina, si vreau sa cumpar. Stiu sigur ca ai scris, insa la cautare nu imi apare nici un rezultat si e greu sa caut in atatea postari. Ma ganesc ca ar fi foarte util sa faci o postare doar cu faina, fara nimic altceva, surse, experiente, etc.
Pentru incepatori e greu sa gaseasca instructiunile astea si eu la cautat faina sunt tot incepatoare.
PS. Am facut o paine neagra o nebunie, m-am indragostit deja de painea neagra, asta adevarata.
Mie mi se pare putin mai acra ca painea alba, oare de ce?
Corina, eu iau faina Doves Farm de la magazinul Enigma din Timisoara, care o aduce de la un magazin din Baia Mare, care o aduce din Anglia. Poti lua produse Doves Farm si de pe Amazon, doar ca pretul de transport este foarte mare.
Daca ai ramas fara sursa de faina, iti recomand un mix de Sanovita (care e o faina puternica) cu bio Alnatura DM (care e o faina slaba, dar super aromata). Char si daca gasesti Doves Farm te sfatuiesc sa o combini cu o faina mai slaba si mai aromata (cel putin sa hranesti desemul cu o astfel de faina).
Painea neagra cu desem este mai putin acra… eu as spune ca nu e deloc acra si este o paine de care nu ai cum sa nu te indragostesti. Lipsa acrelii e data de maiaua solida. Aroma e data de faina. Aici calitatea si aroma fainii chiar conteaza. Asta o spun din proprie experienta, caci in ultimele luni am incercat cel putin 7 branduri de faina integrala. Nu iti imaginezi ce dferenta de gust intre o paine si alta! Incredibil…
Codruta, am sa intreb aici ca sa ramana,d esi nu stiu daca e locul potrivit.
De unde iei faina Dove’s Farm. Am ramasa pentru o luna fara sursa mea de faina, si vreau sa cumpar. Stiu sigur ca ai scris, insa la cautare nu imi apare nici un rezultat si e greu sa caut in atatea postari. Ma ganesc ca ar fi foarte util sa faci o postare doar cu faina, fara nimic altceva, surse, experiente, etc.
Pentru incepatori e greu sa gaseasca instructiunile astea si eu la cautat faina sunt tot incepatoare.
PS. Am facut o paine neagra o nebunie, m-am indragostit deja de painea neagra, asta adevarata.
Mie mi se pare putin mai acra ca painea alba, oare de ce?
Bun, am gasit Sanovita dar numai integrala,am sa mai caut. Alnatura, de unde, tot de la naturiste?
Nu am facut-o cu desem ci cu maia, o reteta ad-hoc pentru ca ma rodea sa fac o neagra mai repede. Aveam o faina nemteasca neagra, am facut dupa reteta 123 dar verificand mereu umiditatea aluatului. E interesant ca aluatul parea umed dar se tinea bine, se comporta altfel decat cel de alba, adica interesant pentru mine ca voi deja ati trecut prin asta. Pana dimineata insa a ost putin prea dospit, la frigider, cand am rasturnat din cos painea a facut o crapatura, nici n-a mai fost nevoie sa crestez decat ca sa adancesc putin. Oricum,s unt foarte incantata de ea. Am sa trec sa fac si un desem prin august, imi lipseste rabdarea, dam bacul si am emotii cat casa!
salutare draga codruta! inca nu mi am gasit cantarul, piatra si celelalte dar sunt in cautare! mi se pare un pic greu fiindca eu faceam pana acu paine dupa ochi (stiu, suna oribil :) ) , dar tot imi iesea buna(cel putin asa zicea sotul meu :) ). Insa imi dau seama dupa ce am citit la tine pe blog ca trebuie sa ma perfectionez! Fac paine in casa de aprox un an, si de vreo 5 luni am inceput sa fac si prescura pentru biserica si profit sa te intreb daca ai ceva sfaturi sa mi dai legat de asta. Poate un articol ? :) In rest ce sa ti spun, painea in atena este muuuult mai buna decat painea din romania. Un mare avantaj il prezinta faprul ca inca se pastreaza sau mai bine zis rezista brutariile de familie. Nu f multe, dar cel putin 5 in fiecare cartier. Si de acolo poti lua paine cu gust de paine si nu burete ca si in Romania! se gaseste cu masline, cu rosii, cu mirodenii, cu seminte etc. Insa, avand in vedere ca mama si bunica mea fac painea in casa, atunci si eu am dobandit acest microb. :) (chiar dc prietenele mele ma considera cel putin ciudata ca la 28 de ani petrec atata timp in bucatarie :) ) !
Hellou again:)!
Am revenit pe meleaguri timisorene si…nu ma pot rabda sa nu scriu comentarii la frumoasele articole pe care le-ai mesterit in ultimele saptamani:) (recunosc ca le-am citit, dar nu am putut da mai mult decat un like..). Am avut trei saptamani pline de evenimente foarte frumoase in care m-am intalnit cu oameni fff dragi, dar recunosc ca mi-a lipsit fff mult painea..si mai ales procesul de creatie al ei:).
Painea pentru mine este…ceva magic:). Nu ma refer la painea de magazin, clasica si comuna, fara de care pot trai cateva saptamani bune..ma refer la The Bread:), painea facuta acasa, cu maiaua mea draga. The Bread a devenit prietena mea, confidenta mea, martora gandurilor mele cu care empatizeaza uneori chiar mai tare decat mi-as fi dorit (daca sunt suparata cand o framant..nu creste prea tare; daca sunt bucuroasa si fericita din varii motive, creste intr-un mod uimitor ). Relatia cu ea ma implineste total si complet:). Si indiferent cat de tare mi-ar place o paine achizitionata din magazin, nu as renunta la “making the bread” pentru ca…nu pot. Suntem prea bune prietene:).
Pentru ca m-ati introdus in acest univers minunat trebuie sa iti multumesc de o mie de ori tie si Cameliei Minisan, care ati organizat atelierul grozav de asta iarna (cel mai tare atelier culinar la care am fost pana acum:)!! ).
Happy baking everybody!
A:).
ps: nici nu stiu cu care paine sa reincep weekendul care vine:).
Hei, andra, bine ai revenit. Am vazut pozele tale pe FB, super fain concediul tau!
Te cred ca ti-a lipsit painea ta, de la gust la making process, da dependenta :)
Hai pune-te pe treaba si arata-mi cat de dor ti-a fost de copt :)
De ce facem paine- codrudepaine-ro la radio- Despre inceputuri -II- – Apa- Faina- Sare-…
…painea noastra cea de toate zilele. Recomand parcugerea intregului site….
O mica completare la ce am raspuns mai demult aici: ziceam ca nu as cumpara piine ca a mea, dar imi dau seama ca daca ar fi facuta de tine sau de cineva la fel de pasionat ,cu siguranta as cumpara!
Elena
“De ce facem paine?”
Eu personal, doar din cauza ta! De ani buni nu mai mananc cu paine “ca ingrasa”. Nici sotul… :) Am incercat sa imi conving si parintii sa mai reduca din paine… mai fara succes, asa… :))
Eu, cautam reteta corecta de pizza si cum se manuieste aluatul. Nu imi dadeam seama ce anume gresesc eu de imi iese pizza cu aluat de paine! Credeam ca e cuptorul de vina… Am studiat oferta de cuptoare pe lemne, dar unde sa bag eu in apartament asa ceva? Eram dezamagita de fiecare data si tot testam, tot incercam… Dai si cauta pe youtube cum fac italienii… pana gasesc ca se face cel mai bine pe “piatra”. Zic eu – “perfect, dar de unde piatra pe la noi?”. Si uite asa dau de blogul tau, de “piatra ta de facut pizza” si ma cuceresti cu talentul de a scrie. Citesc de drag si gasesc si reteta… Cam complicat zic, dar ce ma costa? O incerc si pe asta… Si rezultat? PIZZA!… Numai ca povestea nu s-a terminat. Cum sa se termine cand vad atatea povesti frumoase pe aici, ilustrate ca in cartile mele de cand eram copil. Cum sa rezisti? Pana cand? Si uite-asa, ma gasesc acum calculand cata faina, de care si cum sa fac si eu maiaua. Ca de cand citesc pe aici, am innebunit de pofta de Paine Adevarata si deja am facut una asa, la urgenta cum o fi, inspirandu-ma de pe aici, cu drojdie insa, ca nu se mai putea! :)) Na, ce sa facem acum?… Paine! Motivul meu esti TU! Si da, de cate ori sunt cu faina in mana, ma gandesc numai la tine! :D