Flammekueche, Tarte flambee, Flammkuchen
Nu cred ca v-am povestit vreodata de ce am inceput sa fac paine si cum a fost prima experienta cu aluatul dospit. Una din cele mai frecvente intrebari pe care o aud de la cunostinte sau de la straini cand le povestesc despre pasiunea mea legata de paine este: cum ai inceput? de unde ai stiut ca iti place? ce te-a determinat sa incerci?
Privind inapoi, cronologic, am facut prima paine cu drojdie la inceput de ianuarie 2009. Din ziua aceea si pana azi, nu am mai cumparat paine din comert. Un lucru despre care am mai scris, a fost faptul ca am mancat in Austria o paine de secara cu chimen, gust care m-a marcat asa de puternic, incat mi-a ramas si acum intiparita in memorie diferenta intre painea cu care eram obisnuita acasa si painea aceea. Bineinteles ca pe atunci nu stiam despre paine mai mult decat stie orice om neinteresat in mod particular de subiect. Asta a fost in 2008.
Insa imboldul care a declansat acest proces in viata mea a fost de fapt V (ca intotdeauna, sursa lucrurilor bune) si rugamintea lui, intr-o zi de iarna, de a recrea un flammekueche mancat intr-un concediu fericit.
In concediul de vara din 2007, avea sa se intample un lucru banal la vremea lui, dar pe care astazi il consider ca fiind suficient de important pentru mine, incat sa merite sa il impart cu voi. In acel concediu, am ajuns in Paris si de acolo, impreuna cu sora lui V si sotul ei, ne-am indreptat spre o mini vacanta Lille-Bruges-Bruxelles. Ajunsi in Lille si asteptand sa se faca ora la care ne puteam lua in primire camerele de hotel, ne-am asezat la prima terasa care ne-a iesit in cale. Cred ca era aproape de ora pranzului, caci sora lui V a propus sa luam ceva de mancare si a ales din meniu “tarte flambee” (si cred ca si o bere de-a casei, daca tin bine minte, oricum berea a fost nelipsita pe tot parcursul vacantei respective :) Cu ocazia asta am aflat ca tarte flambee (flammekueche) este o specialitate alsaciana, o crusta de aluat dospit (facut cel mai frecvent cu bere), intins subtire, presarat cu “chestii” pe care o sa le detaliez in reteta, coapta in cuptorul incins cu lemne, pe vatra. Tradus, probabil ca inseamna “copt in flacari”. A fost prima si singura data in acel concediu cand am luat aceasta tarta (i-as putea spune pizza, dar parca nu e termenul corect) si daca ma intrebati acum cum a fost, n-as mai sti sa va spun. Ma gandesc ca a fost buna, dar e mult estompata de trecerea timpului si oricum nu despre asta povestesc acum.
Dar vacanta acea ne-a ramas vie in suflete lung timp dupa ce ne-am intors acasa si dupa mai mult de un an, prin decembrie 2008, V imi aminteste intr-o zi, cu un oftat, de Bruges, de Lille, de bere si de flammekueche. Si m-a intrebat, daca oare eu n-as putea sa fac…?
La vremea aia, faceam, ca si acum, diverse feluri de mancare si imi placea sa ma joc si sa experimentez in bucatarie. Dar drojdia era un ingredient complet strain pentru mine si nu doar atat, dar imi era teribil de frica de ea. Aveam impresia ca doar mamele si bunicile detin secretul folosirii ei. Am crescut cu paine si cozonaci facuti in casa, dar procesul pas cu pas si detaliile au trecut pe langa mine, paralele si nebagate in seama si oricum, niste amintiri vechi deformate de timp nu erau un punct de plecare suficient. Insa rugamintea lui V a declansat in mine curiozitatea de a incerca ceva nou, in speranta ca voi reusi sa ii alin dorul si pofta.
Cred ca mi-a luat cel putin 2 zile ca sa ma documentez si sa imi fac curaj. Acum ma apuca rasul, pentru ca imi amintesc ce panicata eram la ideea ca voi lucra cu aluat dospit. In acelasi timp, amintirea asta ma ajuta sa ma pun in locul acelora dintre voi care sunteti foarte incepatori, cand nimic nu are sens si totul pare foarte incalcit si greu de facut. (Voua ma adresez si va spun: incepeti cu ceva, cu orice, in timp lucrurile capata sens si usurinta. Nu va descurajati si nu abandonati dupa o incercare nereusita.)
Prima greseala pe care am facut-o, a fost sa aleg prima reteta care mi-a cazut in mana, in “cups” si “spoons”. A doua greseala a fost sa cred ca un “cup” e o “cana” asa ca am masurat totul cu o cana… cana. (din pacate nu mai stiu care a fost cana aleasa, ca as fi tare curioasa sa verific acum volumul ei). Apoi bineinteles ca nu am nimerit exact cantitatea de aluat necesara pentru o tava, si a ramas aluat in plus, cu care nu am stiut ce sa fac. Am inceput sa sun pe la mame si matusi, sa intreb daca aluatul nefolosit se strica pana a doua zi si ce sa fac cu el. (Nimeni nu a stiut sa imi raspunda si pana la urma l-am pus in frigider si asa cum banuiti, nu a patit nimic, cred ca l-am folosit a doua zi, tot la un flammekueche :).
Cea mai comica parte a fost ca aluatul a iesit atat de umed, incat aproape ca l-am turnat in tava (sau era prea hidratat, sau nu il framantasem bine, nu stiu, dar sigur era ud si lipicios). Evident pe atunci nu aveam piatra de copt, nu stiam la ce temperatura trebuie sa incalzesc cuptorul, la ce inaltime in cuptor sa pun tava… o multime de necunoscute pentru mine. Dar rezultatul nu numai ca a fost mancabil, dar tarta a iesit chiar foarte buna. V fericit, eu fericita, totul minunat.
Asta era in decembrie 2008.
In ianuarie 2009, chiar dupa sarbatori, V ma intreaba: auzi, nu poti sa faci o paine? ca daca ti-a iesit tarta aia, sigur o sa iti iasa si painea.
…. you devil you! ….
…Restul povestii il cam stiti, sau poate intr-o zi voi relua firul de unde il las acum. Am inceput cu o paine, apoi inca una si apoi m-am indragostit pe viata de acest proces tainic si sacru de a crea paine. Inca simt fluturasi in stomac cand ating aluatul, inca ma bucur cand stiu ca urmeaza sa fac paine, inca imi place sa citesc si sa vorbesc despre paine, sunt deschisa si absorb informatiile cu aceeasi sete ca la inceput, iar voi, cei care faceti paine la randul vostru intelegeti perfect la ce ma refer.
Cand totul in jurul meu o ia razna, gasesc comfort si terapie in framantat, sunt fericita cand imi iese bine o paine si mizerabila cand esuez. Anticipez formulele noi cu emotie si imi iau din micile reusite energia sa merg mai departe, sa vreau sa fiu mai buna. Relatia cu painea si tot ce tine de procesul “paine” e intima, personala, unica si devine tot mai puternica pe masura ce invat lucruri noi. Spuneti-mi ca intelegeti si ca nu sunt “sarita de pe fix”.
Revenind la Flammekueche. Intotdeauna cand voi vorbi despre inceputurile-mi in ale painii imi voi aminti de Lille, de mica terasa din fata garii, de tarta fierbinte si arsa exact atat cat trebuie, mancata intr-o zi de vacanta fara griji, impartita cu oameni dragi. Daca nu exista acea zi, daca nu ne aflam in acel loc, noi patru, daca V nu cauta acasa recrearea unei retete care i-a placut, daca, daca, daca…
Ziua aceea nu a fost la vremea ei nici extraordinara, nici speciala. A devenit speciala din motivele prezentate mai sus. Iar astazi impart cu voi reteta de flammekueche, dar nu reteta pe care am facut-o prima data :)), ci adaptata la maia si la exigentele de moment.
Blatul pentru tarta e un blat simplu (gen pizza), doar ca se face cu bere. Nu pretind ca reteta mea e originala sau autentica. Dar e cat de cat documentata. Daca va puneti sa cautati pe net veti gasi diverse variante, cu sau fara bere. Eu am ales varianta cu bere, caci fara bere mi se pare ca isi pierde din farmec. Puteti face aluatul cu o zi inainte, puteti sa faceti cantitate mai mare si sa folositi din el de doua trei ori.
Toppingul contine urmatoarele ingrediente: ceapa, smantana si iaurt stors (fromage blanc), bacon, plus condimentele specifice: nucsoara, sare, piper.
Chiar daca pentru mine blatul e vedeta, combinatia de ceapa, smantana si nucsoara dau un gust special si va sfatuiesc sa nu eliminati vreunul din aceste ingrediente.
Atentie la cantitati: aluatul este pentru 2 tarte, toppingul pentru o tarta (pentru ca presupun ca faceti tartele in 2 zile diferite, iar toppingul trebuie pregatit in ziua in care faceti tarta. Daca faceti ambele flammekueche in aceeasi zi, dublati cantitatea de topping)
BLATUL:
Cantitate: pentru 2 blaturi de ~300g bucata (~30 cm diametru/bucata)
Ingredient | cantitate (grame) | procent brutar |
Maia alba 100% hidr. | 120 | 40% |
Apa | 100 | 33.33% |
Bere | 80 | 26.66% |
Faina alba | 300 | 100% |
Sare | 7 | 2.33% |
TOTAL | 607 | 222.33% |
• Faina totala: 360g
• Lichid (apa + bere): 240g (puteti pune +10g, daca e nevoie)
• Hidratare: 66.66%
• Faina prefermentata: 16.66%
Metoda pe scurt: (pentru detalii si explicatii mai amanuntite, vedeti articolul cu pizza)
-
Autolyse apa + bere + faina + maiaua 30 minute
-
Adaugat sare, reglat cantitatea apa, framantat.
-
Prima fermentare la temperatura camerei 1h:30’ ore cu 2 S-F dupa 45’ si 90’, impartit in 2 bile, apoi pus in frigider in cutii individuale cu partea fina in sus pentru 12-15 ore.
TOPPING:
Cantitate pentru diametru ~30 cm Flammekueche:
• Smantana groasa 25% grasime (ex. Dorna, sau Milli): 200g
• Iaurt gras 4-6%: 175g, strecurat apoi in tifon pana devine fromage blanc
• Sare, piper
• Nucsoara
• Ceapa: 2 bucati marime medie
• Bacon: ~100g (+- dupa gust)
Optional: ceapa verde
-
Taiati ceapa fasiute si caliti in foarte putin ulei. Adaugati putin piper. Lasati deoparte sa se raceasca.
-
Puneti la scurs iaurtul gras intr-un tifon curat sau o strecuratoare deasa. Zerul se va scurge iar ceea ce ramane este fromage blanc. Daca gasiti de cumparat fromage blanc, cu atat mai bine.
-
Amestecati smantana cu fromage blanc, sare piper si nucsoara rasa. Cand ceapa e la temperatura camerei, adaugati-o peste smantana si amestecati.
-
Taiati bacon-ul felii subtiri si prajiti pe ambele parti in tigaia incinsa cateva minute, fara sa il ardeti sau sa il uscati prea tare. Scurgeti de grasime si lasati deoparte, pana va ocupati de intins blatul.
Preparare flammekueche:
-
Preincalziti cuptorul la maxim, cu piatra de copt asezata pe pozitia cea mai de jos in cuptor.
-
Rasturnati bila de aluat cu partea fina in jos pe o hartie de copt (sau o lopata infainata, sau un super peel, daca aveti). Intindeti intr-un blat subtire, rotund sau dreptunghiular (atentie la dimensiune, sa nu depaseasca piatra de copt). Daca nu aveti piatra de opt, folositi o tava.
-
Asezati cu o lingura compozitia de smantana cu ceapa si intindeti uniform.
-
Presarati bucatile de bacon si decorati cu ceapa verde.
-
Coaceti cu temperatura la maxim, cateva minute, pana ce blatul devine usor ars pe margini.
-
Taiati si serviti imediat, cu o halba de bere buna si rece.
36 replies on “Flammekueche. Despre inceputuri (I)”
Buna Codruta,trebuie musai facuta in weekend.Spune-mi te rog daca sunt 2 fermentari sau doar una,pt ca ai zis prima fermentare,iar apoi nu ai mai pomenit nimic de alta fermentare.
Te inteleg perfect in legatura cu pasiunea pt paine si cu fluturasii:),la fel simt si eu,dar la mine e mai tanara pasiunea,de vreo 3 luni doar.Astept sfarsiturile de saptamana cu fluturasi in stomac din 2 motive:sa coc paine si sa beau cafea:)))).
Sa ai spor in toate,o zi frumoasa!
claudia,
Dupa ce framanti scurt aluatul, il lasi la temp camerei 1h…1h:30 min, cu 2 SF, apoi il pui in frigider pt o noapte. Dupa ce scoti aluatul din frigider, il lasi o ora (in cutie) la temperatura camerei, dupa care il intinzi. Dupa care pui pe el topping-ul si il bagi in cuptor.
Timing-ul de mai sus poate fi modificat in fct de programul tau. Poti elimina complet tinutul la frigider (dar eu militez pentru retardat la rece, intotdeauna mi s-a parut mai gustoasa painea retardata fata de aceeasi neretardata), sau poti tine aluatul mult mai mult de o noapte in frigider. Daca faina e suficient de puternica, poti tine aluatul cateva zile in frigider, la temperatura foarte scazuta. Daca faina e slaba, statul prelung e riscant, aluatul se va distruge si nu vei mai putea sa il intinzi fara sa se rupa.
mersi
De prima data cand ai pomenit reteta asta, m-am tot intrebat ce e si asteptam sa scrii ceva despre ea. :) Ai crede ca e o pizza, dar dupa combinatia de ingrediente si arome nu prea pare… Aluatul cu bere mi-a placut intotdeuna, am gustat de multe ori paine facuta cu bere si chiar am facut de cateva ori acasa. Nu-mi dau seama daca gustul putin amarui al berii se regaste in aluatul tau, o sa fac si eu reteta asta pentru ca e foarte tentanta. Iar povestea din spatele ei…hmmm.. experiente care par neinsemnate ne influenteaza viata mai mult decat gandim, trebuie doar sa faca “click” la momentul potrivit :). V este un norocos, tu esti o norocoasa…pasiunea de a face ceva ce-ti place si place si altora, bucuria asta merita cat toata viata.
P.S. …astept si eu cartea lui Hamelman…da, ma gandesc din ce in ce mai des la crescut maia :). S-ar putea sa apara si “click-ul” meu.
Monique,
aluatul nu primeste gust amarui, poti folosi berea cu incredere. Poti pune chiar mai multa bere, si sa scazi din apa. Reteta de aluat e mai mult un guideline, m-as bucura daca starneste inspiratie, in primul rand.
Fiind asa de simpla, fiecare e liber sa varieze cantitatile de preferment sau bere, in asa fel incat sa corespunda gustului si timpului personal.
ps. daca ti-ai comandat Hamelman, eu cred ca asta e deja un “click”. Astept sa vad in ce directie o iei dupa ce citesti cartea :)
Codruta, am facut-o in week-end, a iesit minunat! Blatul a iesit crocant, cred ca as putea sa fac si o paine din compozitia asta, poate plata, gen foccacia. Combinatia de arome a fost neobisnuita, ai mei erau contrariati ca miroase a paine, arata ca o pizza…si totusi nu e! Foarte buna!
ma bucur f tare :) pt tine si familia ta. In mod sigur poti face paine din aluatul asta, daca pui si niste seminte de in (inmuiate in prealabil in apa)… aluatul cu bere e grozav pt paine, daca ai bere buna.
ps. daca faci painea inaintea mea, sa-mi lasi vorba cum a iesit :)
Revin cu impresii: baghetele traditionale dupa Gosselin sunt dementiale! M. e innebunit dupa gaurile aerate din ele, iar gustul e super! A mancat la tartine de s-a saturat! Acum urmeaza ‘pizza’ asta flammekueche ;) Cred ca toppingul e demential, cel putin asa pare din compozitie si poze! Minunat arata totul! Pup cu drag!
Am trecut rapid peste reteta (despre care nu am nici un dubiu ca este delicioasa), insa m-am regasit mult in cuvintele tale legate de framantat si de facut paine in general. Acelasi lucru il simt si eu cand vreau sa pregatesc o reteta noua: ma documentez cat de mult pot, iar in momentul cand ma apuc de ea timpul se scurge mult mai lin, astfel incat nu simt ca pregatesc ceva de mancare, ci ma relaxez pur si simplu (spre disperarea sotiei, care se foieste in jurul meu).
Inca o data multe felicitari pentru tot ce faci, Codruta si la cat mai multe succese in bucatarie si pe plan personal!
Este vreun fel special de bere sau orice bere?
Presimt ca daca arat *cuiva* reteta asta ma trimite la bucatarie :). Ceea ce n-ar fi rau deloc…
Jollyca, eu am folosit Heineken. Pentru ca pe asta o aveam la indemana. Orice bere iti place, e potrivita. Musai sa iti placa, caci va trebui sa bei ce ramane :))
Ce zici? fa-i o surpriza “persoanei” si nu astepta sa te roage. :)
Gorgeous as usual, Codruta! Love the use of wild yeast for it…
I will never forget my first experience with Flammekueche – Phil and I were living in Paris and we were working late in the lab one day. Left searching for some dinner nearby, and noticed this tiny little place. All they served was Flammekueche, and at the time I had no idea what those were
i fell in love, head over hills – never made it at home, but will definitely save your recipe to try in our new home…. some time soon, I hope ;-)
Sally, miss you, my friend!
I read on TFL that you are looking to buy a new oven, have you decide on one yet?
Flammekueche is the reason why I am here today, funny how little things change the course of a life…!
Looking to see your new kitchen and the first bread you’ll produce in your new oven!
hugs
codruta
Nu esti sarita de pe fix. Si eu simt la fel cand framant aluatul. Cand am facut prima oara paine cu faina bio, faina strong, efectiv mi-au dat lacrimile. Nici nu-mi doresc sa framant aluatul cu robotul de bucatarie, pentru mine nu ar fi la fel fara sa-l simt in maini. Este extraordinar cum ti se dezvolta simtul tactil atunci cand faci paine artizanala. In urma cu cateva luni imi spunea cineva ca in sfarsit mi-am gasit un hobby. Fie vorba intre noi, m-am simtit ofensata. I-am raspuns ca nu este un hobby, este mai mult decat atat. Poate parea exagerat ceea ce-am spus dar eu asa simt.
Excelenta reteta de mai sus, o fac si eu de ceva timp dar in alta varianta.
Cu drag,
Ana
Eu nu m-as supara daca cineva din afara mi-ar spune ca e un hobby. In decursul timpului mi-am dat seama ca celor care nu sunt ca mine, bagati pana in gat in aluat, le e greu sa inteleaga exact relatia mea cu painea. Am patit de nenumarate ori sa incep sa povestesc cuiva despre activitatea mea si dupa cateva minute, omul sa spuna: mmda, si eu am masina de paine si fac paine acasa. :)) Atunci realizezi ca oamenii sunt bine intentionati, dar nu toti inteleg gradul de implicare pe care tu il ai, iar ei nu. Nu inseamna ca ei gresesc sau tu esti mai bun :) asa ca nu te mai necaji, orienteaza-ti energia spre forumuri, bloguri, comunitati de oameni cu aceeasi pasiune, si in felul asta iti vei gasi locul si vei avea limbaj comun cu cei ca tine. :)
codruta
Suna foarte bine, pun semn sa printez reteta :)
Doar ca voi pune alceva in loc de bacon, poate ardei gras rosu ;) sa arate la fel :))
Sau ciupercute. Sau amandoua :))
Offf, iar imi stric regimul crud :) dar cred ca merita!
mihaela, merita macar o data. ciupercile suna bine. baconul nu e obligatoriu, parerea mea :)
felicitari .. relay…, pentru cum ai spus povestea asta! Si pentru preparat ca arata bine rau de tot, dar un pic mai mult pentru povestire :)
:) povestea a fost motivul principal pt articol, te-ai prins :)
arata grozav! am s-o incerc si eu !
super! sa imi spui daca ti-a placut :)
Fiuuu… Îți mulțumim pentru o poveste şi reţetă mondiale. Cum aş putea să sar peste ceva apropiat de pizza, dar atât de diferit? Simplu: nu pot. :)))
Să punem la treabă o bere bunicică și un cuptor decent… http://files.chatnfiles.com/10000_sounds_and_songs/WAV/HOHAHA.WAV
Ca incepator ce sunt in ale painii cu maia, cu povestea asta, mai mult ca oricand, m-ai facut sa ma simt cu adevarat ACASA, aici la tine…Cu tine si toti cei din jurul tau (cei ce lasa comentarii). Desi ma incearca jena sa te plictisesc cu intrebari de novice si indraznesc sa le pun doar dupa ce am incercat sa gasesc singura raspunsul.
Da, asa e, de la nivelul meu de “paine 1:2:3”, care nici ea nu-mi iese cu adevarat, inca…., mi se pare totul extrem de lung si intortocheat! Dar imi spun ca devreme ce maiaua mi-a iesit “din prima” (si n-am cantar electronic….) inseamna ca cineva, acolo sus, imi spune ca trebuie sa merg mai departe.
Am sa incerc si eu flammekueche, in primul rand pentru ca e cu maia 100%, ca mi se pare inca taaaare complicat sa obtin maia cu alta hidratare, oricat de mult am citit si recitit exemplele date de tine. Sa nu razi de mine, please :)
Rezultatele painilor si pizzei incercate am sa le pun la posturile cu pricina.
Cu drag,
Mihaela A.
mihaela, nu rad de tine, sa nu mai spui asta. Poate mai bine intrebi ce nu ti-e clar, daca pot sa te ajut, o fac. Nu ma plictisesc intrebarile de novice, doar ca uneori nu am timp sa raspund. Asta e viata, oricat ma dau peste cap, constat ca ziua nu se lungeste, iar treaba mea nu o face nimeni in locul meu. Insa cand prind zile mai libere, ma straduiesc sa raspund intrebarilor puse.
Musai sa mergi mai departe, drumul lung si intortocheat se va lumina la un moment dat si o sa vezi ca totul prinde sens. :) nu te da batuta.
Cu hidratarea, e o simpla matematica: pornind de la 100%, gandeste-te asa: pui mai multa apa, ai hidratare mai mare. Pui mai multa faina, ai hidratare mai mica. O maia la 60-65% are consistenta de aluat. O maia la 125% are consistenta curgatoare, lichida. Chiar daca nu esti buna la cifre si calcule, si daca nu vrei sa faci totul cu mare precizie, poti aproxima din ochi hidratarea. O maia la 50% e un aluat tare, abia il poti framanta. Dupa ce inveti consistentele, fara sa te uiti la cifre, o sa poti face paine intuitiv. Mie imi place matematica, imi place sa stiu ce fac si sa controlez ceea ce fac, in plus caut sa ma perfectionez si sa am rezultate constante si reproductibile. Pentru mine cifrele sunt importante. Pentru un home baker amator, care face paine pt familie si care nu schimba in fiecare zi formulele si fainurile, experienta practica si intuitia sunt mai importante decat cifrele.
In final, baking bread should be fun, serios iti spun acum, cand o sa privesti lucrurile detasat si rezultatele vor fi mai bune :)
Love the addition of beer… and yes the bacon cannot be missed. Hope to try this soon. Codruta… you are the bread queen :-)
Ce poveste frumoasa, scrisa, din nou, cu mult suflet. Ce e frumos e cum micile gesturi, vorbe, semne, pot face atat e mult. Ce pierdere ar fi fost sa nu ai tu experienta asta, sa nu vrea V o felie de tarta alsaciana.Dar oricum ar fi, tarta asta a incertcat-o exact cine trebuia, si V a avut alaturi omul la care rugamintea a avut ecou, si pe care s-a pliat ca o manusa. Norocul lui V si marel nostru noroc, ca ne-ai facut sa ne gasim bucuriile simple, in legatura cu aluatul. Fii tu convinsa ca gaseai mai devreme sau mai tarziu portita, era in cartile tale!
E prima oara cand iti scriu, desi te citesc de multa vreme. Si, desi repet ceea ce au spus multi inaitea mea, esti minunata, demna de admirat pentru pasiunea cu care faci ceea ce faci, pentru dorinta ta de a face mereu mai bine, pentru dorinta de a te documenta cat mai bine, pentru modestie si deschiderea ta catre toti cei ce iti scriu aici. Esti un om plin de viata si frumos!
:)
Numai bine iti doresc!
Codruta, am facut paine din aluatul asta! A iesit extraordinara! Tare minunata mai esti!
P.S. Zilele trecute te-am si visat :) ! Inclusiv in visul meu aveai ceva “aparte” !
Multumesc pentru tot!
:)
ma bucur, Monica. Eu n-am mai experimentat aluat cu bere de atunci, dar sunt convinsa ca painea e buna. Ai pus si seminte? flaxseeds in combinatie cu bere, e o formula clasica!
Chiar daca nu comentez mereu , cu drag citesc postarile tale !! Superb povestit totul , insa preparatul … iuffff , exista oare mai perfect de atat ? Felicitari !!!
Am facut-o si eu! A iesit minunat!
i-a venit randul si la mine in bucatarie:-)
aveam niste praz si cum m-am saturat de traditionala mea tara cu praz sau de briosele cu praz, am zis sa il combin cu ceapa si sa fac flammekueche a ta.
spre deosebire de blatul de pizza car enu imi iese nici cum, asta a iesti sperfect. Super crunchy dar nu prea uscat, ce mai, o minune. eu am pus si niste cimbru in blat, sa competez ceapa.
si in loc de bacon am calit putin niste ardei rosii iar la final am adaugat peste ei vreo 4 rosii murate in ulei.
a fost o nebunie.
a doua portie a stat 3 zile in frigider si tot buna a fost.
ah, si merge si cu vin alb. sec. stiu, parca nu e sezonul de vin alb (cu frigul asta…) dar in casa era cald si bine:-)
i-a venit randul si la mine in bucatarie:-)
aveam niste praz si cum m-am saturat de traditionala mea tara cu praz sau de briosele cu praz, am zis sa il combin cu ceapa si sa fac flammekueche a ta.
spre deosebire de blatul de pizza care nu imi iese nici cum, asta a iesit perfect. Super crunchy dar nu prea uscat, ce mai, o minune. eu am pus si niste cimbru in blat, sa completez ceapa.
si in loc de bacon am calit putin niste ardei rosii iar la final am adaugat peste ei vreo 4 rosii murate in ulei.
a fost o nebunie.
a doua portie a stat 3 zile in frigider si tot buna a fost.
ah, si merge si cu vin alb. sec. stiu, parca nu e sezonul de vin alb (cu frigul asta…) dar in casa era cald si bine:-)
[…] Recipe Inspire by:http://blog.codrudepaine.ro/2012/06/flammekueche-despre-inceputuri-i/ […]
e altceva cand faci tu painea acasa, stii ce sa pui sau ce vrei sa pui, o faci asa cum iti place sau depinde de preferinta, cum o vrei in ziua respectiva si poti face si cata vrei si emult mai sanatoasa, zic eu, decat cea din comert..oricum imi place cum a iesit aceasta tarta/pizza ii spun eu..din pozele prezentate arata bine si gustoasa numai buna de mancat imediat :D
Prima mea experienta cu un aluat a fost anul trecut in incercarea de a face cozonaci. Daca spun ca am stat o zi intreaga in bucatarie si simteam cum imi pica mainile de la framantat nu resusesc nici pe aproape sa explic cat m-am chinuit (cu toate astea, au iesit ok). Pizza ta are absolut delicios!