About

despre mine
am inceput sa fac paine acum 2 ani si jumatate, in ianuarie 2009. Nu am urmat niciodata cursuri de brutarie, de gatit, sau de nutritie. Am acumulat informatii citind pe internet sau in carti si apoi experimentand in propria bucatarie. Am inceput cu retete simple, de aluaturi dospite cu drojdie comerciala, am avut bucurii cand imi iesea cate o paine mai aratoasa, si nedumeriri cand esuam. Cand am aflat de drojdia salbatica (maiaua), am stiut imediat ca am descoperit un univers care merita explorat, ca am facut un pas inainte. Am aterizat in mijloc, fara multa teorie acumulata si fara suficienta experienta, dar cu o pasiune obsesiva, cu incapatanare si cu un interes neobosit. Vreau sa fac in continuare ceea ce eu consider a fi cea mai buna paine pentru gustul meu si vreau sa ma perfectionez. Incep acest blog pentru ca lumea in jurul meu s-a plictisit sa ma auda vorbind intruna de paine, pentru ca informatiile pe care le am acum merita a fi impartasite, pentru ca nevoia mea de a vorbi despre paine trebuie satisfacuta intr-un mod benefic pentru toata lumea. Voi fi foarte fericita daca veti gasi ceva util sau interesant in paginile care vor urma, si cu atat mai fericita daca veti avea ceva de intrebat sau impartasit.
Visez sa ajung la San Francisco, sa gust ceea ce e considerat adevaratul sourdough, unic in aroma. Dar mai mult decat atat, imi doresc sa invat la renumitul SFBI, si sa absolv cursurile de acolo.
Cand nu fac paine, nu citesc despre paine sau nu scriu despre paine, imi place sa citesc romane, sa ma uit la filme sau sa il privesc pe prietenul meu jucandu-se jocuri pe xbox sau ps3.
Adresa de mail: codruta arond codrudepaine.ro
Blogurile mele: Apa.Faina.Sare si codruta’s blog/The Fresh Loaf
despre blog
Acest blog reprezinta nevoia mea de a vorbi despre paine. Painea, versatila si variata, aliment care la modul general este sinonim cu “hrana”, aliment in sine, sau fara de care nici o masa nu e completa, care se regaseste sub diverse forme in bucataria tuturor popoarelor.
Este vorba despre un jurnal, un loc in care imi pot nota observatiile si gandurile, succesele, esecurile si descoperirile, sa le clarific sau sa le organizez.
Este vorba despe a privi, a admira si a gusta ceva bine facut, facut acasa de un amator cu abilitati de brutar, cu ingrediente si ustensile la indemana oricui, ceva delicios, bazic si zilnic necesar, si despre satisfactia de a putea spune la final “eu am facut asta!”
Este nevoia de a nu ma simti singura in pasiunea mea, intr-un oras in care painea umflata, pufoasa, cu gust de carton inca are cautare, in care cuvantul “maia” nu are folosinta. Poate acest blog ma va lega de alti singuratici ca mine, poate altor persoane le voi trezi interesul si mi se vor alatura pe un drum vechi, batatorit, dar uitat.
Painea dospita cu maia va fi subiectul principal al blogului, dar desi pentru mine lumea se invarte in jurul fainii, a apei si a sarii, sunt constienta ca nu pentru toata lumea e asa, si pentru ca un blog cu doar 3 ingrediente poate deveni monoton al un moment dat, veti gasi si alte diverse tipuri de paini si din cand in cand retete de sezon, care sa desavarseasca gustul unui colt de paine.
va multumesc ca ati trecut pragul micii mele brutarii si va astept sa reveniti!
codruta

90 replies on “About”

era si timpul:)
am senzatia ca initiativa ta va fi un succes.
tin pumnii, citesc si….poate ma incumet.
cu drag, teo

teodora, merci.
daca vorbesti de facutul unei maia de la zero, sper sa te incumeti. si daca nu iese, tu intri la categoria “am un prieten caruia sa ii cer” :)
dar cred ca bucuria va fi mai mare daca vei reusi singura. codruta

Ma bucur ca a aparut si un site romanesc dedicat painii, care poate sa fie in asa de multe feluri si arome. Bine ai venit in lumea blogosferei, care devine mai palpitanta in fiecare zi :) Mi-ar place daca ai pune un newsletter sa pot primi pe e-mail ce postezi nou. Spor la copt!

mihaela, esti binevenita! si e o placere si pentru mine sa descopar blogul tau. Multumesc pentru sugestie, voi pune un newsletter cat de curand.

Mmm, miros de paine proaspat coapta… nu exista miros mai innebunitor decat acesta.
Bine te-ai nascut blog despre painica, sunt convinsa ca vei avea multi discipoli…

P.S. Anunta-ma cand vii in San Francisco, poate ne intalnim pentru un cocktail si o chifla ;-)

Esti chiar din San Francisco? E sourdough-ul sour, asa cum se zice? As veni maine, daca mi-ar plati cineva cursul la SFBI!

Ma bucur nespus sa vad “blog de paine” pe la noi. Sun un fan infocat al painii facute in casa si vreau sa-mi reiau incercarile de a face “maia” (au esuat lamentabil in trecut).

Ce fel de cuptor folosesti?

folosesc un cuptor electrolux, nimic sofisticat, pe gaz. Ma bucur sa cunosc un om care apreciaza painea buna :) nu descuraja cu maiaua, pana la urma trebuie sa-ti iasa. Citeste si daca ai intrebari, te ascult.

ce blog frumos si interesant! l-am descoperit acum vreo juma’ de ora si nu ma pot opri din “rasfoit” ! eu nu sunt mare amatoare de paine, si asta tocmai pentru ca nu imi prea place painea din comert, daca as sti sa fac eu paine buna as fi incantata!
am o intrebare la care poate ai raspuns undeva pe blog , dar inca nu l-am citit pe tot asa ca nu l-am gasit : de ce maia ? ar fi o blasfemie sa fac o reteta de-a ta cu drojdie din comert ? m-as incumeta si la maia, dar gandul sa astept 5 zile mi se pare putin de speriat.
te felicit pentru pasiunea ta si pentru blog

Liana, multumesc pentru cuvinte. Nu ar fi o blasfemie sa folosesti drojdie, dar sunt doua lucruri cu totul diferite, nu cred ca vei putea transforma o reteta cu maia in una cu drojdie, pur si simplu… se modifica tot. iar gustul dat de maia nu se poate reproduce folosind drojdie. e pur si simplu unic, iar daca nu ai incercat niciodata, nici nu iti poti da seama ce pierzi. Eu am mancat prima data sourdough bread (paine cu maia) acum trei ani in graz, si gustul acelei paini m-a haituit vreme indelungata, pana am fost in stare sa-l regasesc si sa-l reproduc. Pot sa iti trimit maia uscata prin posta. Probabil ca dureaza tot 5 zile, dar nu te chinui. Am uscat niste bucati de maia, dar nu am incercat inca sa le readuc la viata. Daca te intereseaza, mai vorbim despre asta.

Multumesc de oferta, dar cum zici, probabil tot atata ar fi de asteptat … Cred ca o sa incep cu niste chifle, la care nu-i de asteptat decat “peste noapte”, si dupa ce citesc postarile despre maia pun si eu de una. Te tin la curent cu evolutia muncilor mele de brutar :).

Am facut chifle si mi-au iesit destul de faine, nu chiar ca ale tale, dar bune la gust si la consistenta, si-n plus mirosul din bucatarie era de nedescris! Cred ca o sa le pun pe blog si o sa poti vedea poze.
Daaaar, ghinionul tau este ca am inceput o maia! Asa ca de-acuma pana cand imi iese, zi de zi, o sa ai parte de cel putin o scrisorica pe zi (nu m-as mira sa ma blochezi peste cateva saptamani :)) ) . Deja am ceva nelamuriri, pentru ca mi-a iesit o pasta destul de groasa, care nu seamana cu ce vad in pozele tale. Am pus faina de secara, iar cea alba era 550 cu 10,3 proteina. Are vreo sansa sau sa incep alta ?

liana, ma bucur ca ai facut chiflele, abia astept sa pui poze!
am ras citind partea a doua a comentariului tau! nici vorba sa te blochez- te ajut pana reusesti :) asta e toata ideea blogului meu, nu? “share the love for bread”
legat de maia, sa nu incepi alta. in prima zi, cand cantitatea de secara e egala cu cantitatea de faina alba, amestecul e intr-adevar ca o pasta (uita-te in jurnalul meu, la pozele de la ziua 0) Eu am folosit faina 650, dar cred ca 550 e foarte buna, de asemenea. Nu te astepta sa se comporte identic cu a mea, depinde de multi factori de mediu, care evident, sunt diferiti. Tine-ma la curent cu ce se intampla in zilele urmatoare. :)

Iata si chflele mele, cu scuze ca pun link pe blogul tau dar nu gasesc “contact”: http://caietcuretete.blogspot.com/2011/06/chifle.html. Destul de uratele, dar foarte bune! :)
Povestea cu maiaua continua: pana dupa-masa era deja mai lichida, am amestecat-o putin si seara avea bule, iar dimineata (ziua 2) era aproape dublu volumul si multe bule la suprafata. Am crescut un monstru ? Mirosul – ieri era cam ciudat, acrisor putin, reavan, dar nu neplacut, azi – un pic mai dulceag, aproape fain. Cum o sa-mi dau seama cand e matura maiaua ?
va urma :)

chiflele tale par foarte gingase, moi si bune. iar introducerea pe care mi-ai facut-o m-a lasat fara cuvinte. iti multumesc.
Contact ai in dreapta, sub “Bine ati venit!”, daca vreodata vrei sa imi scrii mail :)
Maiaua ta pare sanatoasa si seamana din descriere cu a mea. va fi matura cand isi va dubla volumul in decurs de 8 ore sau mai repede, cateva zile la rand. sfatul meu e sa nu o folosesti pana in ziua a zecea, chiar daca teoretic in ziua a sasea iti va parea matura. Gustul se modifica in timp, de la bun in sus. Din ziua a 14-a poti sa o tii in frigider. Nu te descuraja daca maine poimaine nu va misca deloc, sper ca pozele mele si descrierile sa fie folositoare.

Bine te-am gasit, Codruta!
Si eu sunt o mare “fan” al painii facute in casa. Locuiesc in Toscana si lucrez in Praga. Fac naveta la fiecare 2 saptamani. Problema mea a fost cand, obisnuita cu “painea toscana” ( fara sare si coapta in la foc cu lemne!), am descoperit ca cehii nu au nici pe departe cultul painii bune. Eu prefer painea simpla de tot, paine copilariei, ca cea facuta de bunica in vatra. Deci,in Praga nu am sanse sa gasesc in comert acest produs de panificatie.
Asa ca, am inceput sa pregatesc painea in casa, insa fara “maia”. M-am tot documentat in acesti ani, insa mi-i s-a parut o munca imensa.
Acum, citindu-te m-ai pus pe ganduri….si vreau sa incerc maiaua.
…si nu stiu de ce, m-ai inspirat!
Multumesc si o zi buna iti doresc!

Multumesc, Habana! Si eu am copilarit mancand paine facuta de bunica in cuptor cu foc, asa ca te inteleg. Paine toscana nu am mancat, si marturisesc ca ideea de paine fara sare nu ma atrage, dar probabil ca mancata cu ceva condimentat/sarat/aromat e o combinatie interesanta. Nu m-as fi gandit ca cehii nu au cultul painii.
Nu cred ca maiaua e o munca chiar imensa… o faci o data si o ai toata viata, si tu, si copii, si nepotii… imagineaza-ti sa se laude nepotii ca au o maia veche de 50 de ani, de la bunica :). iar facutul painii, cere intr-adevar mai mult timp decat cea cu drojdie, dar daca te organizezi bine, poti sa o incluzi in program, sunt diferite variante de a trage de timp, in asa fel incat sa se potriveasca cu programul.
Daca vrei sa iti faci maia… si ai nevoie de sfaturi suplimentare, te ajut cu drag. Ca “last resort” pot sa iti trimit eu maia uscata, daca vrei asa, scrie-mi un mail.
Sper sa mai revii si sa ne auzim cu bine. codruta

Multumesc de raspuns!
1. Painea toscana -incearc-o! La inceput si eu aveam dubii (hmmm, fara sare!) iar acum nu concep alt gust.
2. Painea “ceha”- este asemantoare cu cea nemteasca…. In magazine se gasesc multe tipuri de paini si painici, de toate culorile si formele ;), insa, aceste paini ori sunt foarte pufoase si usoare (in 2 ore se usuca ca poti face pesmet!) ori sunt “molicioase”, ori ….Adica, nici una care sa semene cu painea italiana coapta la foc cu lemne! Now way!
3. ….Esti o dulce!
Inca nu m-am documentat in privinta “maialei uscate”…
Keep in touch!

Buna, felicitari sincere! Mi-am amintit citind rindurile tale despre bunica mea, care prepara piinea cu niste “pite” micute de malai … iar cind o cocea in test avea un gust incredibil. Pastra faina in “lavitza”…

Felicitari ptr blog , de putina vreme te-am descoperit si te-am adaugat cu drag in blogroll !!!!
Blogul tau este unic si merita urmarit , felicitari ptr ceea ce faci , este o adevarata arta !!!!
Imi place si mie sa fac paine , insa timpul e cam scurtut si mai am fff multe de invatat legat de asta ;) … O zi frumoasa !!!

Felicitari pentru blog!! De 2 ani fac piine cu maia, dar nu sunt asa “specialista ” ca tine, m-am bucurat mult sa gasesc blogul tau!
Cu drag,
Elena

Bine te-am gasit si ma bucur ca te-am descoperit. Sunt fan al painii facute in casa, fac si eu paine in casa, dar nu folosesc maia.Am citit despre maia, dar nu am stiut de unde se poate procura.
Fata de tine sunt o incepatoare in brutarit. Ce sa spun? Mai trebuie sa citesc. Nici nu stiu cu ce sa incep. Cred ca cel mai bine e sa incep cu prima ta postare.
Iti inteleg pasiunea pentru maia si cred ca am devenit un fan al blogului tau.

Elena, eu ma bucur ca m-ai descoperit :) si ca mi-ai scris. E buna ideea ta, sa incepi cu primele posturi, sa iti faci o maia, si pe parcurs sa intrebi ce ti se pare neclar explicat. Daca stiu si pot sa te ajut, o fac cu multa placere.
Pasul 1: maiaua. gasesti informatii, explicatii aici (click) si in categoria maia 101

da, folosesc faina eco, dar nu tot timpul. Uneori nu imi permit, si atunci folosesc faina mai ieftina, care nu e bio. Urmaresc cum se comporta maiaua, si daca ii place faina cu care o hranesc, nu imi bat capul ca e bio sau nu. De ex, daca am doar o punga de faina bio in casa, o tin pentru aluat, nu pentru maia.

Am tot citit , m-am documentat si am hotarat. Maine e ziua cea mare, ma apuc de maia. O sa te tot intreb si sper sa nu te superi si sa ma blochezi. Am citit ca nu este bine sa folosesti apa de la robinet. Eu o sa folosesc apa plata.
Am citit un comentariul de al tau legat de faina eco alba. Intr-o perioada am vazut la Cora din Berceni, dar vad ca acum nu mai au .
Au avut si la magazinul cu produse naturiste din Amzei . K-life (parca asa se numeste).
Nu am mai fost de mult pe acolo, asa ca nu mai stiu.
Ureaza-mi succes.
O sa te tot bombardez cu diverse intrebari , sper sa nu te superi:)))

Ok, Elena, salut aventura ta si iti doresc calatorie placuta! Va fi o experienta interesanta, o sa vezi. Nu te stresa cu faina bio, foloseste una normala la inceput, doar sa fie 650 pt panificatie.
Succes si astept sa ma bombardezi cu intrebari. Voi raspunde insa doar seara, saptamanile care urmeaza nu voi avea acces la internet in timpul zilei.

Ce temoeratura trebuie sa fie in camera? La noi nu este f. frig, dar nu sunt 30 de grade.Sunt cam 20-21 de grade. Este OK ? Trebuie sa fie mai cald?

vreau sa imi fac o brutarie la tara, peste 3 ani nu stiu nimic in materie de brurarie.Cursuri de brutar as vrea sa fac,ce ma sfatuiesti

Codruta, am terminat de citit tot blogul, si am o sumedenie de intrebari :). Oare pot sa le pun aici, sau preferi tu un anume post? Am numarat, is vreo 14.
Aseara am pus sa se faca maiaua, desi avem planuri de concediu in austria, da’ nu-i nimic, ca daca moare, cand ne intoarcem o iau de la capat, si asta o consider o experienta.
Am vazut dmult de tot un documentar DW-TV despre paine care a fost f interesant, si mentiona ceva Brot Academie, in Austria, am cautat ieri pe net unde e, voiam sa o vizitez de vreo 4-5 ani, dar in final am descoperit ca e vorba de un mare producator de premix-uri (si poate si faina standard?) care organizeza probabil cursurile ca sa-si promoveze produsele.
No in fine, am sa revin cu intrebarile, cand imi spui unde

Draga Codruta,

Am descoperit de curand site-ul tau si sunt incantata de ceea ce am gasit! As vrea sa stiu daca esti din Bucuresti , motivul fiind ca la noi la firma organizam diverse cursuri pentru pasionati si poate ai fi interesata de o colaborare.

Numai bine,
Andreea

Şi când credeam că universul pâinilor “de supermarket” (pline de aditivi şi fără gust sau personalitate) ne va înghiţi pe toţi, forţându-ne să le “iubim”, iată că vine un aer proaspăt şi nou. E vorba de pasiunea ta pentru pâine adevărată, împărtăşită şi altora prin intermediul acestul blog pe care l-am descoperit -spre ruşinea mea- abia azi.
Citesc avid posturi întregi şi visez la momentul când mă voi desprinde din comoditate şi rutină şi voi apuca şi eu pe acest drum.
Până atunci (te) privesc admirativ şi adun energie…
Ai adăugat un plus-valoare zilei (mele) de azi. Felicitări încă o dată.

Acum doi ani si ceva mi-am facut curaj si am facut primul meu aluat cu drojdie, in ciuda atentionarilor pe care le-am primit ca e greu si ca poate sa nu iasa. De atunci la 2-3 zile la noi in casa creste un aluat cu drojdie, uneori si in fiecare zi daca avem oaspeti. Am reusit sa stric o masina de paine de atata framantat, am incercat tot felul de retete si pana sa descopar blogul tau am crezut ca stiu cam ce exista in domeniul painii, mai trebuie doar sa am timp sa fac mai multe paini.
Acum stiu ca nu am ajuns nici macar aproape de painile adevarate si ca mai am tare mult de invatat, dar sunt tare nerabdatoare sa incep si abia astept sa fac prima mea paine din maiaua crescuta de mine. Pana am timp sa ma ocup de asta intru zilnic pe blogul tau, iti admir painile, citesc si recitesc articolele despre maia, ustensile si carti, (am si cartea lui Hamelman in lista de cumparaturi, cadou de ziua mea) si sper ca in curand sa pot sa gust din prima mea paine adevarata :)
Iti multumesc pentru articole, pentru ca ne-ai impartasit dragostea ta pentru paine si pentru ca m-ai inspirat sa explorez lumea asta minunata.

Excepțională muncă faci și vreau să-ți mulțumesc și să te încurajez! Pâinea este parte integrală din viața noastră și indiferent cât vom încerca tot felul de diete NU PUTEM RENUNȚA LA PÂINE fiindcă așa am fost crescuți.Ideile excepționale ale acestui blog sunt că putem să ne facem singuri o pâine care să ne îndepărteze de buticurile de cartier sau de hypermarket pe vecie….O pâine sănătoasă conduce la o nutriție sănătoasă deci la o viață sănătoasă…
Mulțumesc mult pentru tot efortul tău și pentru faptul că împărtășești totul cu noi muritorii de rând

Suntem o familie din Sibiu care nu mai mananca paine de alimentara de ceva vreme. Pentru noi painea de felul asta poate sa nu se mai fabrice. Cumparam painea de casa de la o doamna din Pauca, facuta din faina macinata de ea din graul ei, e o faina integrala, de culoare negrulie.
Am observat ca la painea de casa feliile pe care le tai pot sa aiba o grosime foarte mica, fara sa se sfarame, painea in sine avand o consistenta care o diferentiaza net de cea fabricata, nemaidiscutand de gustul absolut sublim, care de multe ori te indeamna sa cam sari calul cantitativ. Totusi, cu masaura se poate tine si chestiunea asta sub control.
Mi-as dori sa pot ajunge sa fac si eu o paine din asta, macar o data, lucru posibil si din cauza ta si din cauza anumitor persoane care inca mai stiu sa o faca, din zona noastra si care mai sunt inca in viata…
Din pacate industria, lacomia producatorilor si lenea consumatorilor au facut ca aceste bune si sanatoase obiceiuri sa ia o turnura puternic descendenta si probabil, daca nu se va produce o minune din care si tu poti face parte cu tineretea si avantul de care dai dovada,( mai ales dupa interviul de la radio pe care l-am ascultat si din cauza caruia scriu acum) este posibil ca generatiile care sunt in stadiul de pruncie acum sa nu mai stie decat din amintirile batranilor ca se facea odata pita adevarata in Ardeal.
Tine-o tot asa ca faci bine si multe felicitari pentru modul tau de a gandi
Mihaela si Marius

Tocmai am vorbit cu cineva care detine un starter de peste 200 !!!! iar persoana repectiva il are de peste 20 de ani. Am rugat-o sa imi dea si mie si mi-a promis ca o sa imi trimta putin saptamana viitoare. Sunt super incantata dar pe de o parte nu stiu ce sa cred, oare sa fie adevarat, chiar poate sa existe asa ceva? M-am uitat pe net si am vazut ca mai sunt oameni care pretind ca au startere de genul acesta. O sa te tin la curent !

Codruta, bine te-am gasit!
Am avut asa o surpriza placuta vizitandu-ti “casa”, incat am simtit mirosul de paine proaspata invaluindu-ma cu fiecare rand pe care-l citeam. O sa am mult de colindat pe aici. Eu mi-am cumparat o masina de paine frantuzeasca si nu am gasit in cutie nicio carticica de retete. Am cotrobait prin internet si am ales cea mai simpla reteta. De peste trei ani adaug ba seminte, ba fructe, ba ceapa, masline, tot felul de fainuri :) imbunatatind si variind reteta aceea simpla. La inceput, toate painile ramaneau in scurt timp fara coaja: copiii mei mancau numai coaja, calda! Acum, asteapta sa se raceasca (au mai crescut si ei) si o taiam cu un adevarat ritual. Multumesc, Codruta, ca existi si ca imparti experienta ta cu noi. Voi fi pe aproape (sunt din Arad), sa invat! Multa bafta pe drumul spre devenirea la care visezi!

Buna Codruta,

Ai incercat vreodata sa faci paine de casa cu cartofi batuta de coaja care se gaseste cu preponderenta in Sibiu si poate si prin alte parti de care eu nu stiu ? Am amintiri din copilarie legata de aceasta pane si mi-ar palcea sa incerc sa o fac odata , Multumesc

Bravo Codruta! felicitari pentru blogul pe care l-ai facut, ai reusit sa asociezi chiar si numele tau si sa pastrezi principalul mesaj!
Imi place felul in care povestesti, se simte pasiunea pe care o pui si cred ca de-asta ne atragi si pe noi, cititorii, sa intram in lumea painii…lumea ta. Eu am dat intamplator peste el, dupa ce am facut a 2-a paine din viata mea si am ajuns sa-mi pun niste intrebari; cautand raspunsuri am gasit blogul tau si am gasit si raspunsurile, multumesc!
N-am reusit sa citesc tot, dar gandindu-ma la ideea tentanta de a aplica ce citesc si vad aici la tine, am ajuns sa ma intreb ce faci cu maiaua cand pleci de acasa in concediu sau o minivacanta? cu tine nu o iei cu siguranta, decat poate in gand :-)
Cat mai multe bucurii si descoperiri,
Liliana

Acum stiu raspunsul la intrebarea mea, l-am aflat de pe TFL si am aflat intre timp si ca esti plecata sa experimentezi “miezuri magice” pe alte meleaguri :)
O luna de experiente placute si folositoare sa ai!

Buna dimineata Codruta
Vreau doar sa iti urez si sa ne urez, de Ziua Painii, la cat mai multe painici crescute, frumoase si gustoase :)

Buna Codruta
Multumesc frumos pentru bucuria pe care am avut-o ieri cand am citit despre atelierele de paine din Bucuresti.
Am trimis mail sa ma inscriu si acum ard de nerabdare sa primesc raspunsul
Inca o data, jos palaria pentru tot efortul pe care il faci
Dana

Buna Codruta! Am o intrebare la tine. Ce intelegi prin maia cu o hidratare de 100 %. Adica continutul de maia,apa si faina este egal?
Multumesc,
Gavrila

My God! M-am uitat un pic peste rețelete tale în încercarea de a descoperi cum se face pâinea în adevăratul sens al cuvântului „face” (folosesc drojdie de bere acum) și sunt un pic speriat. Maiaua asta pe care o făcea și bunica mea pare mai greu de stăpânit decât revelatorii mei pentru developat pelicule. Dar am să-i dau o șansă. Sper să și găsesc niște făină bună căci am tot avut necazuri cu ea.

Keep up the good work!

Tanjesc dupa painea neagra din trecut. Poate esti prea tanara sa ti-o amintesti dar pot sa spun ca nu am gasit inca o paine atit de gustoasa cit era acea paine neagra.
Poti sa investigazi si sa reconstituesti retzeta? Stiu cel putin o duzina de amatori.
O caut de ani de zile. Nici o retzeta pe care am gasito nu e pe departe asemanatoare.
God bless your efforts!

Buna, Codruta!
Ma bucur ca am gasit blogul tau si as dori ca atunci cand ai urmatorul seminar sa particip si eu sa pot invata lucruri deosebite de la tine.

Multumesc!…..

Iti multumesc pentru informatiile din acest site, am inceput sa fac si eu paine dupa retetele tale si sunt pur si simplu incantata. Pana a crescut maiaua am stat mereu cu nasul in borcan… Acum nu pot descrie mirosul din bucatarie si gustul de paine pe care nu l-am mai simtit din copilarie. Multumesc

Fac paine cu maia din septembrie 2011.Maiaua este tinuta la temperatura camerei,hranita de 2 ori pe zi,1:5:5.Painile cresc frumos,dar nu reusesc sa obtin acele gauri,mari si frumoase(de obicei fac fac reteta de paine alba cu secara,”de acasa”).Este posibil sa gresesc la impaturire,am senzatia ca la a II-a impaturire aluatul este mai greu de intins.Ma poti ajuta,te rog cu un sfat?

Ciau Melania.
ce faina folosesti? ai incercat o hidratare putin mai mare? sau o dospire mai lunga? poate bagi aluatul in cuptor prea repede, cand nu e suficient de dospit. niste poze ar fi de ajutor. :)

Buna, Codruta!
Iti urmaresc blogul de aproape un an. In ultima luna am facut rost de o maia, despre care am impresia ca e cumva inrudita cu a ta si am inceput sa fac paine. Am luat-o la inceput ca un exercitiu pentru a-mi dezvolta rabdarea (timpul pt preferment, pt dospit, pana si pentru copt).
Acum, dupa o luna, simt ca m-am indragostit, pentru ca altfel nu stiu cum sa-i spun. Fac lucruri de neconceput pentru mine, decat daca vine vorba de oameni pe care ii iubesc: ma trezesc la 5 dimineata, ma ingrijorez si ma bucur ca un copil si in ultima vreme, sa nu crezi ca am luat-o razna dar, parca starile mele ajung in paine. Nu comentez pe bloguri de obicei dar fac o exceptie din doua motive.
1. a venit vreme sa iti multumesc. asa ca: MULTUMESC! din suflet si din inima. sa traiesti o mie de ani fericiti. sincer.
2. poate l-ai vazut deja dar am dat peste un scurt de 30 de min al lui Paul Hollywood – Sourdough Bread. in cazul in care nu l-ai vazut, cred ca ti-ar placea: http://www.youtube.com/watch?v=aUJH98Io_BE

Atat am avut de spus. O zi senina iti doresc!

Mona

buna codruta,urmaresc de mult tehnica obtinerii maielii de paine asa ca mi am cumparat faina de secara si de faina de la moara din sat care nu e din cele mai performante dar nici de aceea cu pietre asa ca am pornit si surpriza maiaua mea si-a dublat volumul din ziua a doua as vrea sa stiu este de rau sau de bine,folosesc totul cantarit vreau parerea ta sa-ti dea d-zeu sanatate multa.

Draga Codruta,
felicitari pentru inceputul viitoarei brutarii, abia astept sa o deschizi. Sigur o sa te vizitez cand vin in Timisoara., dar pana atunci ma multumesc cu poze :). Iar pentru cealata realizare de vineri iti doresc “Casa de piatra” si sa fiti fericiti!

Draga Codruta, in primul rind iti doresc traditionalul si banalul : CASA DE PIATRA ! Avind in vedere ca as putea sa-ti fiu tata imi permit in preambul sa-ti dau un sfat care te va scuti de deceptii, deziluzii sau cum altfel vrei sa le numesti : casnicia nu este un galop de fericire ci este o scoala, de multe ori dura , in care, daca vrem, putem invata sa iubim neconditionat, sa intelegem si mai ales sa iertam. Viata alaturi de un barbat balanta, cum sunt si eu, poate fi inedita, delicat spus, intrucit misoginismul si dorinta de flirt a barbatului balanta poate crea un disconfort real, pentru el femeia este un aparat electrocasnic cu un rol bine determinat in diviziunea familiala a muncii. Postura de artist in care se afla sotul tau ii poate stimula sau inhiba atitudinile pe care le-am evocat mai devreme. Salvarea poate veni doar prin rafinarea energiilor creatoare brute, de sorginte swadistanica, in energii de frecventa inalta, spirituale. Bineinteles aceasta se poate realiza mai usor urmind o scoala spirituala, pentru inceput una cu caracter stiintific, as propune, pentru inceput, inforenergetica pe care am frecventat-o si eu cu foarte bune rezultate. In Timisoara , ca si in toate orasele mari ale tarii, exista o filiala a scolii centrale din Bucuresti care are oameni de mare calitate, si pe care o recomand cu caldura, inclusiv tie. Draga Codruta mi-am permis sa-ti dau aceste putine sfaturi pentru ca iti urmaresc cu mare bucurie activitatea si ma minunez cit har a pus Bunul Dumnezeu in tine. Recunosc ca desi nu m-am manifestat te-am perceput ca pe un apropiat al meu si m-am bucurat de bucuriile si succesele tale si m-am identifcat si cu celelalte stari sufletesti ale tale. Te-am perceput intotdeuna ca pe un om de mare sensibiltate, aceasta fiind de fapt o calitate, si as vrea sa pastrezi un tonus cit mai ridicat indiferent de stimulii externi pentru ca eu am convingerea ca ai o misiune foarte imortanta, trebuie sa redai acestui popor firescul pierdut incepind cu cel mai important lucru : PIINEA. Acesta este motivul pentru care, poate in mod intempestiv, mi-am permis sa astern aceste rinduri. Desigur am intrat pe site-urile tale pentru ca subiectul “piine” ma intereseaza si pe mine. Eu am cunoscut si insusirea de panaceu universal a piinii traditionle [cu maia naturala] din griu integral, cunosc oameni vindecati de boli, considerate incurabile, de catre medicina alopata, doar cu ajutorul acestei fascinante piini cu maia. Eu fac piine neagra si integrala de 7 ani [pt. uz familial] dar piine adevarata cu maia fermentata natural doar de un an, de atunci nu inceteaza uimirea mea fata de micile vietati care prelucreaza cerealele si fascinanta lor lucrare. In concluzie cred cu tarie ca atelierele tale trebuie sa aiba loc in toata tara si eu ma ofer bucuros sa asigur transportul, mai ales ca suntem si vecini [locuiesc in Arad] desi sunt din Caransebes. Iti urez si tie si sotului tau sa va dea Dumnezeu toate cele de trebuinta pentru a face lucrarea Sa pe acest Pamint caci aceasta, crede-ma draga mea, este singura cale spre implinire si implicit fericire !

<>
<>
<>

<>
……………………………….

– E minunat! Ma intreb, cati brutari batrani cat…codru, au invatat, s-au documentat si au trancanit atata pe si de pe net?! Nu ai urmat cursuri, nu ai umblat prin tara, nu ai vorbit cu adevaratii (cati ‘or mai fi) brutari si patiseri, dar, intr’un moment de inspiratie si in multe alte sute de balaureala pe internet, te’ai gandit ca poti face din “codru’ta” – azima Zeilor! Bravos!… Si, te-ai calificat cand ai descoperit(!) maiaua!! Evident, far’ prea multa teorie, fara experienta, dupa cum marturisit’ai.
Nu am mai rasfoit restul; am aruncat doar un ochi prin biblioteca… Mie mi se pare macar la fel de elocventa ca genialitatea ad’ului din promo “niste tarani” sau reclama cu “brusturele bio” dar trebuie sa admit ca am un simt al umorului nitel cam…deformat.
Cert este ca, daca nu-mi starnesc apetitul unghiile netaiate ale ospatarilor, parca nici latele atelieristelor-plasticiene, nu ma predispun deloc la degustarea rezultatelor.
Nu pot decat sa-ti doresc have a nice trip to…san francisco!

Buna Codruta,

De ceva vreme urmaresc blogul tau si a fost o placere pentru mine sa descopar painea cu maia din povestirile tale. Recent incercand sa vizualizez o reteta mai veche de-a ta am dat de restrictia protected. Ai putea te rog sa imi spui cum se mai pot accesa vechile tale retete? Multumesc!

Buna Codruta,
A fost o reala placere sa urmaresc postarile tale si sa recreez retetele tale. Am observat ca au fost parolate. Te rog, poti sa imi spui cum pot sa le vizualizez ? Multumesc!

Codruta ,
Iti multumesc ,in numele multor persoane ca iti urmaresc blogul, ca ai deblocat retetele .
Numai bine si mult succes pe mai departe .

Felicitari, am descoperit cu ajutorul tau o alta perspectiva asupra unui aliment dintre cele mai importante-painea. Am si o intrebare : sunt multe alte retete care indica in ingredientele painii si zaharul impreuna cu neegalatul ulei de masline. Nu am citit toate retetele dar din cele cateva pe care le-am vazut , reiese ca tu intr-adevar folosesti numai faina, apa si sare.
Multumesc

Bună, Codruța vreau sa te felicit acest blog mia ajuns la inima, la fel ca si tine sunt o împătimită de arta culinara si mai ales de PÂINE , am citesc sute de articole si zeci de bloguri niciodată nu am lăsat comment, nu știu de ce dar nu cred ca mi-au ajuns la inima.. Visul meu e sa deschid o brutarie cu genul acesta de pâine. Datorită munci mele calatoresc foarte mult, de la un capăt de lume la altul si peste tot unde mă duc gust pâine. Data trecută am terminat contractul în San Francisco si da am gustat faimoasa sourdough, îmi pare rău ca nu te-am găsit mai devreme îți aducem cu toată placerea… Te felicit ai un blog care mia ajuns la suflet . Sănătate si numai bine

Te apreciez foarte mult pentru ce faci si iti doresc mult succea in continuare. De asemenea siteul tau este foarte frumos si util.

te intreb pe tine pt ca nu cunosc pe nimeni care sa stie atatea despre paine cate stii tu… care e secretul unei paini care sa reziste cat mai mult timp? ce conteaza cel mai mult tipul de faina, hidratarea, timpul de dospire, coacerea sau pur si simplu pastrarea in conditii speciale? as vrea sa fac paine pentru mai multe zile, sa folosesc cuptorul mai rar dar nu stiu cum sa fac sa reziste cat mai mult mai ales acum pe caldurile astea… care e painea care “imbatraneste” cel mai bine?

Leave a Reply to Ella von Heizer Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *