Category: alte cateva povestiri
Codru de Paine, blogul, a inceput sa existe pentru ca eu, Codruta Popa, iubesc oamenii. Si painea. Si pentru ca acum 2 ani, singurul mod in care am putut sa ma daruiesc oamenilor, a fost scriind despre paine.
Nu cred ca gresesc mult daca spun ca am fost un pionier intr-o nisa neacoperita pe vremea aceea. Ore si ore si ore de studiu am investit inainte de a scrie un articol. Inainte de a indrazni sa fac o afirmatie, sa dau un sfat sau sa raspund unei intrebari simple. Unii ati luat de-a gata informatiile oferite, altii ati apreciat munca din spate si mi-ati devenit prieteni. Altii, m-ati uitat, dar ati continuat sa faceti paine. Unii faceti paine, fara ca macar sa stiti ca cine v-a invatat, a invatat la randul lui de la mine. Tuturor, va multumesc. Fara voi, astazi nu as putea sa scriu aceste randuri. Nu as putea sa imi duc visul mai departe.
Un vis pe care aproape mi-e teama sa-l numesc, ca sa nu dispara. Un proiect despre care nu am vrut sa vorbesc public mult timp, de frica sa nu il fac sa piara.
O brutarie artizanala de paine cu maia.
Din nou ajung sa vorbesc despre ateliere de paine. De data asta, in Timisoara. Cursul este gandit pentru incepatori, la initiativa celor doi prieteni “doctori in bucatarie” de la Simplu si Bun. Dar asta nu inseamna ca doar incepatorii se pot inscrie. Daca iubiti painea facuta acasa, daca va place sa framantati aluatul, daca aveti intrebari despre maia, daca vreti sa ne cunoastem, daca aveti intrebari concrete legate de diferite etape din procesul de facut paine, veniti weekendul viitor la unul din cele doua ateliere.
Cred ca multi dintre voi ati aflat deja, in weekendul viitor voi fi la Bucuresti, unde impreuna cu fetele de la deabrutaria.wordpress.com am reusit sa organizam doua ateliere de facut paine, unul cu tema “shaping & scoring”, iar altul cu tema “Initiere in painea cu maia”.
Primul atelier, cel de sambata se adreseaza celor care au deja experienta in facutul painii, sunt obisnuiti sa lucreze cu aluatul si vor sa isi perfectioneze tehnica de shaping sau sa invete tehnici noi pe acest subiect. Vom face preshape si shape de boule, batard, baghete si chifle, shaping cu doua maini si multe altele in cadrul celor 3 ore rezervate atelierului. La sfarsit, voi vorbi despre scoring si vom exemplifica pe aluatul gata shapuit. Stiu ca shapingul e partea cea mai dificila in tot procesul de facut paine si e cel mai greu de invatat de unul singur, asa ca, acest atelier e binevenit pentru toti cei pasionati de subiect, pentru cei care facutul de paine nu e doar o munca de rutina, ci e o terapie, o atractie, un mister, o activitate prin care se cauta pe sine, se relaxeaza sau se daruiesc celor dragi si in care vor sa se perfectioneze.
Workshop Shaping & Scoring, Timisoara
De foarte mult timp imi doresc sa fac un atelier de shaping. Iar astazi sunt chiar fericita sa va anunt ca acest atelier se va intampla la sfarsitul acestei saptamani, in Timisoara. Camelia Minisan, prietena mea de la atelierul trecut, e organizatoare si de data asta si impreuna am stabilit tema si felul in care vrem sa se desfasoare activitatea.
Vom lucra in grup de maxim 10 persoane, fiecare participant va avea ocazia sa exerseze diferite tehnici de shaping, pentru diferite forme de paini. Eu voi face o demonstratie pentru fiecare etapa, iar apoi voi urmari pe rand felul in care lucreaza persoanele prezente. Atelierul se va intinde pe parcursul a doua ore si se va incheia cu scoring-ul painilor formate. Din cauza temei alese, sugerez si mi-as dori foarte mult ca cei prezenti sa aiba o oarecare experienta cu painea si cu aluatul, pentru ca nu vom pune accent pe maia, framantat sau copt, ci ne vom concentra strict pe subiectele alese ca tema.
Categories
Fara titlu
When I’m not a blogger, when I’m not a baker, I’m a human being.
Cand eu tac … inseamna ca sufletul mi-e plin. Tacerea mea din ultimele doua luni… nici nu stiu de unde sa incep sau sa reincep firul povestii. Poate ar trebui sa am un alt blog, doar pentru asta. Nu stiu daca voi vreti sa cititi ce am pe suflet, nu stiu daca trebuie sa ma prefac ca nimic nu s-a intamplat si sa continuu de unde m-am oprit. Dar lucruri s-au intamplat, iar eu nu mai sunt cea care eram cu ceva timp in urma. E prima oara cand deschid pagina de blog, de cand exista blogul, fara sa stiu ce voi scrie, fara sa am un discurs coerent, o idee clara. Am gandit in sinea mea de o suta de ori, in diferite zile, in diferite momente, ce si cat din ce simt ar trebui sa spun, cum ar trebui sa formulez, am vorbit cu voi in mintea mea, in timp ce alergam, in timp ce mergeam pe strada, in timp ce faceam alte marunte lucruri doar ca sa imi distrag atentia de la ce aveam pe suflet…
O poveste despre sansa, aventura si pasiune fara limite
Thank you MC Farine for being a friend when I needed a piece of advice. Without you, this story would have never been written.
Imi imaginez ca muriti de curiozitate sa cititi partea a doua a jurnalului meu de vara. Daca nu ati citit inca “Miezul magic de poveste” va sfatuiesc sa o faceti inainte de a inainta cu lectura. Nu de altfel, dar ceea ce scriu azi, e partea a doua si mi-ar placea sa va bucurati de ceea ce povestesc avand imaginea completa in ordine cronologica.
In urma cu doua luni (am verificat data in mail si nu imi vine sa cred ca a trecut asa de mult timp deja) s-a nascut in mine dorinta acuta de a ucenici intr-o brutarie. Am inceput sa intreb in stanga si in dreapta, prieteni brutari, cautand recomandari sau sfaturi. Am cautat pe TFL. Am cautat mici brutarii pe net. Nu e usor asa cum pare la prima vedere. In primul rand, exigentele mele erau clare: lucrul cu mana, cu sourdough de preferat, fara graba, cinstit, curat, asa cum imi place mie si cum cred eu ca trebuie sa fie o paine bine facuta. Cum abordezi un brutar strain, cum il convingi sa te primeasca in casa lui si sa te invete tot ce stie? Nu sunt multi oameni dispusi si deschisi sa faca asta, marile companii nu vor sa isi asume riscurile,
Categories
Miez magic de poveste (I)
Trebuie sa va dezvalui un secret astazi. Exista un plan la care lucrez de cateva luni si care incet incet prinde contur. As vrea sa pot sa va spun totul, dintr-o suflare, dar in acelasi timp mi-e si teama sa vorbesc despre lucruri care nu sunt 100% inchegate si stabilite. Dar astazi e musai sa impart cu voi macar un fragment de poveste, caci ma gandesc ca o sa va bucurati pentru mine si o sa va simtiti partasi la aventura mea.
De foarte mult timp imi doresc sa depasesc nivelul de hobby in brutarit. Am avut diverse perioade in trecut in care am simtit ca “asta e. Mai mult de atat nu pot invata singura. E maximul pe care il pot face la mine in bucatarie”. Invatatul online sau din carti, cu practica pe cont propriu, e bun, pana la un punct. Dar pentru mine, acel punct nu e suficient. Nu mai e suficient. Iar pasii cu care avansez sunt prea mici si nu imi ofera intotdeauna raspunsurile pe care le caut. Imi doresc sa invat mai mult, sa fiu si mai buna, sa fac si mai bine ceea ce stiu ca pot face. Undeva acolo, in viitor, trebuie ca exista un loc pentru mine in lumea painilor. Daca e asa cum cred eu, am nevoie doar de putin ajutor.
Acum cateva luni am inceput sa ma gandesc foarte serios ce vreau sa fac, ce vreau sa fiu, unde vreau sa ajung. Din intrebare in intrebare, de la zi la zi,
“Painea noastra cea de toate zilele”- emisiune RRA, inregistrarea se gaseste in josul paginii
Din cauza caldurilor din ultimele zile nu imi vine nici sa fac paine, nici sa scriu retete de paine. Mi se face rau numai la gandul ca as putea aprinde cuptorul. Chiar si dimineata la ora 5 e insuportabil aerul si ma sufoc. Hranesc maielele de 3-4 ori pe zi, cu apa din frigider, si constat ca temperatura asta infernala pentru mine e ideala pentru ele. Astept sa mi se termine stocul de paine din congelator ca sa am motiv sa coc din nou. Pana atunci, diverse ganduri imi umbla prin cap.
paine integrala cu faina Malthouse (Doves Farm)
De exemplu… ce ne face, pe noi, mana asta de oameni care ne-am adunat aici, sa facem paine acasa?
Oamenii, la tara, mai demult, faceau paine din nevoie, pentru hrana familiei. Painea era sfanta, ritualul de facere era lung, respectat si binecuvantat. Oamenii erau umili in fata painii, spuneau o rugaciune si isi faceau cruce. Multumeau lui Dumnezeu pentru rodul pamantului si pentru tot ceea ce produceau, primeau, mancau sau aveau. Painea de casa si apa de fantana erau viata. Lucrurile simple nu erau puse de nimeni la indoiala.
Ce inseamna painea pentru mine, astazi, ma intreb?
Giveaway-ul organizat cu ocazia unui an de Apa.Faina.Sare. s-a incheiat (detaliile se gasesc in postul de aici). Biletele norocoase sunt:
