In urma cu cateva luni, v-am povestit de problemele mele cu painea miche. Intre timp… ei bine… n-am mai facut nimic intre timp in directia asta, am lasat subiectul deoparte si m-am concentrat pe alte paini. Simteam la momentul respectiv ca nu sunt suficient pregatita si stiam ca o pauza e binevenita. Atunci oricum nu puteam face mai mult, si insistand pe subiect, nu reuseam decat sa ma speriu si mai mult de el. Cand David Snyder a postat un update la miche, painea lui m-a atras ca un magnet. Uitasem toate incercarile nereusite, n-am putut sa-mi amintesc de ce nu mi-a iesit cum trebuie prima data, mintea mea era limpede si dornica. Tot ce vedeam era poza painii lui, cu coaja aceea arsa si crapata si miezul incarcat de aroma.
Uneori, iti doresti un produs pentru ca iti place descrierea lui, altadata pentru ca iti place cum arata, altadata ti-l doresti pentru ceea ce iti imaginezi tu ca este acel produs, altadata parerea unor oameni pe care ii respecti despre acel produs te convinge ca merita sa il ai, in fine… motive pot fi multe. Ce se intampla cand iti doresti un produs pentru toate cele enumerate mai sus?! atunci e grav… citesti despre el, visezi cum ar fi sa il ai, incepi sa ravnesti la el si ajungi sa crezi ca viata ta nu poate avansa daca nu il incerci.
Asa s-a intamplat cu mine si cu o miche. Am vazut-o pe forumul de la fresh loaf, unde a fost incercata de cei mai experimentati membri, si toti au elogiat-o. O paine asa de mare, si atat de buna incat e pacat sa o faci mai mica, ba din contra, mai bine o faci si mai mare. O paine care isi schimba aroma in timp, si pe masura ce sta, devine tot mai buna, lucru confirmat de toti cei care au incercat-o. Am visat la aceasta paine mult timp, dar mi-a fost si frica de ea in acelasi timp.
