Incarcata de amintiri, moale si aromata, perfecta intr-o zi alba de iarna, langa o cana de ceai fierbinte, cand stai ghemuit in fotoliu cu o carte buna in mana si cu picioarele acoperite de o patura calduroasa.
De vreo 3 ani am inceput sa fac turta dulce pentru Craciun. Stelute, braduti, omuleti, stiti voi, ca e plin de ele peste tot in preajma sarbatorilor de iarna, ornate cu spuma de ou si bilute argintii de zahar, sau colorate si desenate. Foarte fain de facut, de pus in brad, de dat cadou… dar nu neaparat fain de mancat. In primul an le-am facut cu vreo 3 saptamani inainte, ca asa am citit ca trebuie, sa stea sa se inmoaie… ei bine, de Craciun erau beton. In al doilea an, la fel, iar anul asta am schimbat reteta, si au fost mai bune, adica le-am mancat, nu doar le-am admirat, ca in alti ani, dar pe cele mai multe le-am dus prietenilor cadou. V. a participat cu mare drag si chef la decorat, ne-am distrat de minune pictand stele si imbracand omuletii, dar cand distractia a fost gata, la mancat… nu ne-am inghesuit niciunul.
