Surpriza surpriza! Am primit ieri de la televiziunea AnalogTV Timisoara filmuletul de mai jos. Reportajul s-a difuzat in cadrul emisiunii “In voga” in data de 17 februarie 2012.
Puteti sa vizualizati filmul direct in Youtube, link aici. Enjoy!
Cu asta, cred ca am epuizat informatiile despre atelier, putem sa ne intoarcem la copt paini, ce ziceti? O paine de secara si grau spelta… suna bine? Eu tocmai savurez o felie :)
Pareri personale dupa Atelierul de Paine de la Timisoara, din 11 februarie 2012
Dupa ce v-ati facut o idee in mare despre cum a aratat atelierul de paine, prin imaginile pe care le-am pus in articolul trecut, nu-mi ramane de povestit decat cum am perceput si trait eu toata experienta asta.
Am mai spus, dar e bine sa mai reptet o data, nu m-am ocupat de organizarea atelierului. Toata logistica si toata organizarea a fost facuta de Camelia Minisan si numai ea stie cata bataie de cap, truda si energie e in spatele unui astfel de eveniment. Ceea ce va povestesc in continuare este ceea ce am trait eu, in zilele dinaintea atelierului si la atelier si cum am vazut eu, prin ochii mei, toata povestea.
Atelierul a fost gandit sa puna accente pe tehnica si pe pasii care trebuie urmati in momentul in care faci paine cu maia si am eliminat partea finala, cea cu coptul painilor, urmand ca fiecare participant sa faca acest lucru acasa, in cuptorul propriu. Daca atelierul s-ar fi intins pe 7-8 ore, probabil ca l-am fi gandit altfel, am fi copt painile in cuptorul restaurantului si lucrurile ar fi fost mai simple, cel putin pentru mine. Stiind insa ca timpul e scurt si ca ne vom concentra doar pe maia si pe aluat, fara sa se ajunga si la produsul final, am considerat ca e necesar ca lumea sa manance paine, sa guste painea despre care vorbim in cadrul atelierului. Ce atelier de paine ar fi acela in care nu se mananca paine? In situatia data, solutia care mi s-a parut mie cea mai buna a fost sa fac eu paine pentru toata lumea, paine care sa se serveasca in cadrul pauzei de masa de la pranz.
Voi scrie in curand si un articol cu impresiile si trairile personale de la primul atelier de paine artizanala la care am participat weekendul trecut, dar pentru ca am primit ieri pozele si stiu ca sunteti nerabdatori sa le vedeti… voilà! Stati in preajma daca vreti sa aflati si mai multe, desi pozele, cred eu, descriu destul de bine atmosfera de sambata :)
Nici nu se vede ce emotii am avut, nu? :))
Pozele sunt prezentate sub forma de slideshow, dati click pe poza de inceput ca sa porneasca filmuletul, si apoi navigati in poze cu mouse-ul, sau lasati sa se deruleze imaginile singure. Enjoy!
Incarcata de amintiri, moale si aromata, perfecta intr-o zi alba de iarna, langa o cana de ceai fierbinte, cand stai ghemuit in fotoliu cu o carte buna in mana si cu picioarele acoperite de o patura calduroasa.
De vreo 3 ani am inceput sa fac turta dulce pentru Craciun. Stelute, braduti, omuleti, stiti voi, ca e plin de ele peste tot in preajma sarbatorilor de iarna, ornate cu spuma de ou si bilute argintii de zahar, sau colorate si desenate. Foarte fain de facut, de pus in brad, de dat cadou… dar nu neaparat fain de mancat. In primul an le-am facut cu vreo 3 saptamani inainte, ca asa am citit ca trebuie, sa stea sa se inmoaie… ei bine, de Craciun erau beton. In al doilea an, la fel, iar anul asta am schimbat reteta, si au fost mai bune, adica le-am mancat, nu doar le-am admirat, ca in alti ani, dar pe cele mai multe le-am dus prietenilor cadou. V. a participat cu mare drag si chef la decorat, ne-am distrat de minune pictand stele si imbracand omuletii, dar cand distractia a fost gata, la mancat… nu ne-am inghesuit niciunul.
In urma cu cateva saptamani, Camelia, fata cu trup de zana, a lasat un comentariu aici pe blog si mi-a trezit interesul cu ideea unui atelier de paine. Asa am ajuns sa ne intalnim si sa ne cunoastem. Am descoperit nu doar o fata cu trup de zana, ci si o persoana cu o minte brici, organizata, cu simtul umorului, calda si prietenoasa. Camelia organizeaza cu succes de cativa ani ateliere culinare si ateliere de creatie si este foarte talentata in ceea ce face.
Pentru mine, lucrurile au fost foarte simple, pana acum. Camelia mi-a lansat invitatia de a participa la un atelier organizat de ea cu tema “paine artizanala”, eu am raspuns pozitiv propunerii ei si apoi am asteptat ca ea sa se ocupe de partea dificila: organizarea (cautat spatiu, sponsori, facut liste, necesar de materiale, umblat, cumparat, planuit fiecare detaliu, etc.). Cand toate detaliile au corespuns exigentelor noastre, Camelia a facut public evenimentul, iar eu sunt incantata sa va anunt ca in 11 februarie 2012 unul din visele mele mai vechi va deveni realitate: voi participa la un “Atelier de Paine Artizanala”, si nu oricum, ci cu statutul de invitat special!!!
Povestea painii San Joaquin e una lunga si complicata. Foarte putine persoane stiu cat m-am zbatut pana am reusit sa o fac. Prietenul meu, cand ma vedea privind incruntata o bucata de aluat, ma intreba: “ce paine faci?” si eu raspundeam “aia care nu-mi iese”. “Aia care nu-mi iese” i-a ramas numele mult timp…
San Joaquin Sourdough e o formula dezvoltata de David Snyder pe parcursul a mai multor ani. Cand am vazut ultima lui versiune, ca un fel de rezumat a tot ce a invatat si modificat in timp, am simtit brusc dorinta de a o incerca. Asta a fost in iunie 2011. Va dati seama ce impact a avut asupra mea imaginea painii lui, din moment ce am facut-o in ziua in care a postat-o.
In aceasta luna am foarte putin timp sa scriu pe blog. Fiind prinsa in alte activitati, nu reusesc sa ma concentrez sa scriu cat as vrea, cand as vrea si mai ales, cum as vrea. Nu imi place sa scriu la repezeala, doar ca sa postez ceva, si atunci prefer sa astept momentul in care voi putea intra din nou in starea mea buna, creativa si inspirata. Fac paine, dar numai in weekend, si anticipez clipele de ragaz in care voi putea sa va povestesc despre painile vechi promise si cele noi. S-au adunat deja foarte multe. Insa luna februarie va veni cu timp si buna dispozitie pentru scris.
Cumva m-am simtit datoare sa va spun asta, ca sa stiti de ce postez mai rar sau raspund cu intarziere la comentarii sau mailuri.
Da, tot eu sunt, nu am schimbat profilul blogului, dar e musai sa scap de tortul asta, ca sa pot scrie despre paini.
Dati-mi voie sa va amagesc cu o felie de tort ciocolatos, doar ca sa stiti ca sunt aici, ca am pasit cu bine in 2012 si ca abia astept sa va povestesc din nou despre paini. Daca nu se schimba nimic in preferintele voastre, inseamna ca voi incepe anul cu painea pe care ati ales-o voi, cea cu faina integrala si fulgi de ovaz, pe care o voi publica zilele urmatoare. Alegerea voastra ma maguleste :)
As fi vrut sa inchei anul cu o reteta de paine foarte draga mie, dar ma gandesc ca daca o public acum nu va avea parte de atentia pe care o merita din partea voastra. Asa ca astept sa va intoarceti din vacanta, sa va refaceti dupa mesele de sarbatori si sa va vina dorul de copt, din nou. Totusi, ca sa stiti ce urmeaza la inceput de an, va arat niste poze si va rog sa ma ajutati sa aleg ordinea in care sa le public. Care sa fie primul post in 2012?
